1,095 matches
-
ale subiectului multiplu. Trecând printr-o ideologie pe care mediile artistice o preiau prin Freud, cu tot ce Înseamnă psihicul uman atât de descentrat, În discursurile literare moderne apare ideea unui subiect care nu se mai poate controla pe sine, abisal ca la Dostoievski, cu o mie de oameni ca la Apollinaire. Tu faci În textul tău o trimitere la trei gânditori, la Jung, la Blaga și la Eliade, luând teoriile lor ca fiind reprezentative pentru ideea de centrare, nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de aici Încolo următorul pas nu se mai realizează, nu ne mai propunem să Înțelegem actul cumpărării prin simpla „decodificare” a elementelor componente. Adică Înțelegem cum se declanșează mecanismul dorinței, Însă nu mai Înțelegem ce se Întâmplă cu cumpărătorul În abisalul său comportament achizitoriu. Nu mai Înțelegem, cel puțin nu există nici o explicație Încă, cum se produce trecerea dinspre imaginea călărețului Marlboro, falic și dominator, Înspre activitatea copilului de 12 ani care pune mâna pe pachetul de țigări și fumează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care se poate face prin diverse metode; una dintre ele este aceea a implicării - acum pot să zic „scufundare”, pentru că asta se Întâmplă În etnologie, etnograful merge și se scufundă, se imersează, dar nu În sensul că se duce În abisal, ci În sensul că se Îmbibă de ceea ce se Întâmplă. Îmbibarea nu se poate face fără să te bagi În, iar băgarea asta „În” se produce În momentul când refuzi explicațiile ulterioare. Aceasta este metoda etnografică: „Toate explicațiile care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dincolo de limba scrisă. Această limbă a lui Schwab a strâns în ea toate defectele lumii, este agramată, autistă, incoerentă sau mai exact se supune unei coerențe interioare, ignorând regulile lingvisticii, reguli pe care le înlocuitește parțial cu cele ale inconștientului abisal. Dar în mod miraculos, această limbă nu se transformă în ceva ininteligibil. Puterea ei de comunicare crește proporțional cu capacitatea ei de a fi obraznică, impertinentă și de un curaj inconștient. Ea este din această cauză și o limbă profund
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
individ în toată evoluția sa. Aceste zone adânci și incontrolabile ale psihicului păstrează porți deschise cu conștientul, așa că orice element nou găsit, căruia i se identifică o legătură cu problema, este reperat și „aruncat în sus” spre conștient. Exploatând energiile abisale, individul are acces la capitalul informativ depozitat mai demult, la acele alternative „care dorm”. Participarea inconștientului dinamizează procesul creator, deoarece, în acest mod, fluxul asociațiilor se desfășoară alert, pe itinerarii simplificate. 3.3 Iluminarea Iluminarea, denumită și inspirație, este etapa
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
indivizii ce ar putea avea performanțe creative. Se consideră că prin cooperarea multiplă a trei mari categorii de factori creativitatea este mult favorizată. Aceste categorii sunt [25]: * factori psihologici, având componentele: factori intelectuali, aptitudini speciale, factori nonintelectuali și nonaptitudinali, factori abisali; * factori biologici, având componentele: ereditate, vârstă, sex, sănătate; * factori sociali și culturali, având componentele: condiții socio-economice și culturale, condiții educative. Datorită importanței deosebite pentru creativitate acești factori vor fi analizați, în detaliu, în cele ce urmează. 4.1 Factorii psihologici
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cercetările lui J.P. Guilford asupra factorilor intelectuali ai creativității, iar etapa a treia cea mai completă marchează o lărgire a ariei investigațiilor și asupra factorilor nonintelectuali (în special asupra celor atitudinali și motivaționali), dar și asupra aptitudinilor speciale sau factorilor abisali. 4.1.1 Factorii intelectuali În această categorie reunim: * imaginația creatoare; * gândirea; * sensibilitatea la probleme; * inteligența; * alte operații intelectuale: redefinirea, gândirea ludică, gândirea analogică (metaforică); * intuiția; * memoria. 4.1.1.1 Imaginația creatoare Materia primă pentru imaginație este constituită din
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
trebui să-și canalizeze energia într-o direcție creatoare, organizându-și o severă și rațională organizare a activității. Melancolicul este necesar să-și găsească resurse de încredere în forțele proprii și să-și stimuleze energia creatoare. 4.1.4 Factorii abisali Factorii abisali au fost introduși după studiile făcute datorită psihanalizei. S. Freud spunea: , adică în inconștient. Creatorul psihanalizei sugera faptul că actul creației se desfășoară sub regia inconștientului. Anca Munteanu scria: Această frumoasă metaforă poetică dezvăluie adeziunea cercetătoarei la implicarea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
-și canalizeze energia într-o direcție creatoare, organizându-și o severă și rațională organizare a activității. Melancolicul este necesar să-și găsească resurse de încredere în forțele proprii și să-și stimuleze energia creatoare. 4.1.4 Factorii abisali Factorii abisali au fost introduși după studiile făcute datorită psihanalizei. S. Freud spunea: , adică în inconștient. Creatorul psihanalizei sugera faptul că actul creației se desfășoară sub regia inconștientului. Anca Munteanu scria: Această frumoasă metaforă poetică dezvăluie adeziunea cercetătoarei la implicarea fenomenelor abisale
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
abisali au fost introduși după studiile făcute datorită psihanalizei. S. Freud spunea: , adică în inconștient. Creatorul psihanalizei sugera faptul că actul creației se desfășoară sub regia inconștientului. Anca Munteanu scria: Această frumoasă metaforă poetică dezvăluie adeziunea cercetătoarei la implicarea fenomenelor abisale în creativitate. În mod incontestabil, este lăudabilă deschiderea creatologiei spre factorii abisali, cu toate că experimentarea, și cu atât mai mult, constituirea unei teorii științifice solide în această zonă este dificilă. Este știut, din atâtea cazuri relatate (H. Poincare, R. Descartes, D.
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
adică în inconștient. Creatorul psihanalizei sugera faptul că actul creației se desfășoară sub regia inconștientului. Anca Munteanu scria: Această frumoasă metaforă poetică dezvăluie adeziunea cercetătoarei la implicarea fenomenelor abisale în creativitate. În mod incontestabil, este lăudabilă deschiderea creatologiei spre factorii abisali, cu toate că experimentarea, și cu atât mai mult, constituirea unei teorii științifice solide în această zonă este dificilă. Este știut, din atâtea cazuri relatate (H. Poincare, R. Descartes, D. Mendeleev, N. Tesla, R. Wagner, L. Blaga, etc.), că soluția la problemă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
relatate (H. Poincare, R. Descartes, D. Mendeleev, N. Tesla, R. Wagner, L. Blaga, etc.), că soluția la problemă a apărut în timpul somnului sau în momentele de relaxare ale creatorului (vezi §3.3). O problemă rămasă încă nerezolvată este dacă factorii abisali aparțin inconștientului (cum susțin psihanaliștii) sau preconștientului (în opinia neopsihanaliștilor). Preconștientul (subconștientul) este plasat strategic între conștient și inconștient și se crede că comunică cu ambele zone. În subconștient este sediul „alternativelor care dorm”. Tot aici se desfășoară analiza prin
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
provin în majoritate din Orient: yoga, tehnici de meditație (zen, budism tibetan, tantrism, meditație transcedentală, cabalistică, Kundalini, etc.). În concluzie, fenomenul creator nu este rezultatul exclusiv al conștientului, ci opera comună la care participă energiile psihice de la suprafață și energiile abisale. 4.2 Factorii biologici Destinul fiecărei ființe umane este condiționat și de zestrea sa biologică. Creativitatea, ca orice formă a manifestării umane, nu se poate sustrage de la această condiționare. 4.2.1 Rolul eredității Pentru a se demonstra rolul eredității
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Cioran lipsa de religiozitate, nihilismul și, în ultima vreme, faptul că și-a pierdut modestia și discreția adaptându-se moralei occidentale. S. are, în genere, „o bună așezare”, cum ar spune Noica, față de valori. În I. L. Caragiale vede un scriitor „abisal” de talie mondială, în Mateiu descoperă fastul și dulceața melancoliei, la Eminescu, Blaga, Iorga, Rebreanu observă ceea ce trebuie. Numește fundamentalismul, de orice fel, o „nebunie logică” și pe Hristos un „mântuitor cosmic”, în sensul dat de Teilhard de Chardin. Îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
operează (fără voie) o scindare între eul empiric și cel poetic arghezian, denunțând, la acesta din urmă, simulacrul dramei existențiale și, implicit, lipsa unei trăiri autentice. Criticul percepe o atitudine elaborată, un scenariu al revoltei care ar exclude "implicarea definitivă, abisală a subiectului în act" și amendează, în consecință, falsul. În esență, observația lui Marin Mincu vizează criza identitară a unui eu poetic vulnerabil în această postură. Mai mult, criticul insinuează că revolta lirică argheziană, lipsită de o reală profunzime și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se proclamă ideea de emanatism; aflat într-o complexă stare de grație, de auscultare, poetul (căutător in aeternum) aude voci; îl vedem selectând și luând în posesie (fragmentar) lumi impalpabile. În fapt, la construcția unui edificiu poetic durabil participă memoria abisală, acționează semnale arhetipale și rezonanțe inefabile, fascinează, dincolo de cunoscut, amintirea evenimentelor neîntâmplate, acestea, toate, componente de infrastructură, instituind o cunoaștere fabulatorie, magică, onirică, spontană. Pe de altă parte, în suprastructura ascensivă se interferează pulsiuni imanentiste și transcendențe, lumina diurnă și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, înaltul și afundul încetează de a fi contradictorii..." Bipolaritățile se dispersează. V Construct spiritual din perspectiva unui artifex, rețea de solilocvii complexe (despre Chronos, Eros și Thanatos), sistem de semne alternând între memoria abisală și predicție, marea Poezie se vrea (și este) o sinteză de viață, de gândire și plăsmuiri, un mod de inserție într-un timp unificat și, concomitent, introducere într-o axiologie universală. Toate acestea sunt de găsit în infinitul unui text
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Armonizare, Timp; toate invită la ridicare în intemporal. Act de cunoaștere cu virtualități totalizante (asociabile filozofiei și științei), poezia poate întâmpina obstacole, dar poetului, un magician (un microcosm), îi stă în putință explorarea cosmosului mare, inserția în astral și în abisal. Nichita Stănescu era, cu siguranță, un temerar. Ce discrepanțe între omul și creatorul cu acest nume! Unul comunicativ, bonom, sociabil, jovial, iubitor de prieteni și libațiuni, altul insularizat, întors spre sine și hiperboreu, monologând deziluzionat despre moarte. Unul direct, senzual
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Respirări, p. 103). Totuși, fiindcă cifrele, necontenit citate, nu pot înfrânge misterul universal (Matematică poetică), urmează că Timpul, Iubirea, Moartea și celelalte rămân niște aproximații. Există însă certitudini, unele dintre ele constituindu-se în repere salvatoare, multe ținând de fondul abisal, de vocile pământului românesc. Dacă într-un poem întâlnim memorabilul: "Locuiesc într-un ochi de pasăre" parafrază după Locuiesc într-un cântec de pasăre de Blaga, într-o altă formulare (aceasta în Respirări) lăcașul-boltă al poetului e limba română: "O
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dincolo de convenții, Nichita Stănescu are mobilitatea creativă a unui Jean Cocteau!... Nimeni n-a văzut poet respectabil ivit din senin, iar Nichita crede că "actul scrisului este un act de rememorare" (Logica ideilor vagi), fenomen cu rădăcini adânci în inconștientul abisal. Punct de vedere întâlnit anterior la argentinianul Borges! Se cunoaște că Nichita, unul dintre cei mai prizați poeți ai timpului nostru, agrea lecturile cu glas tare din clasici, practicând totodată lectura mută, din alții: "Poezia se corectează prin poezia altora
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
română din Odele lui Pindar, dar și din Rilke: Scrisori către un tânăr poet și Însemnările lui Malte Laurids Brigge. I "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci / în stranele bisericilor ardelene..." E confesiunea cuiva definitiv marcat de memoria abisală a comunității. Coexistă în descendentul acelora un ins al timpului său, impacient, febril, excedat de proiecte; frecventat de singurătate, dar găsind suport în revelația christică, el se implică în dezbaterile ontologice europene, abjurând (momentan) spaimele trecerii. Poetul din Vămile pustiei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cai (...) Alcoolul cuvântului extras din acestea". Profil în mișcare Tărâmul în care se trezește la viață un creator include transparențe și mistere, acestea în sincretism unduitor. Asupra Anei Blandiana își exercită seducțiile orizontul vizibil, cu modulații de anotimpuri, și orizontul abisal (cu altă distribuție de voci și sunete) determinând o cunoaștere vizionară. Natura e un datum. Orientarea spre ea ține de caracterul răsăritean al ființei noastre comunitare. Poeta Cu fața spre munți, modelată structural de mitologia spațiului, veghează lângă arbori și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
practică un limbaj de simultaneități unificând realul cu fabulosul. Reactivează astfel pulsiuni din retorica clasică și nuanțe tonale expresionistice. Antinomiile se țin lanț; în "marea Distilerie" a cuvintelor poți sesiza "o tăcere țiuitoare" ori "tunetul liniștii". Navigatorul printre aștri, neignorând abisalul (cu precădere acvatic), invită la un Symposion nigrum între celest și marin. Chemări exercită "marele Logos", "marele Ocean", "marele Șarpe", "marea piramidă", "marele cerc", "marele ceas", "marea oglindă", "marele plâns". Impresionează un pelican, mare "cât o mitropolie"; pe cer apare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în universul oniric; o poveste, credea Novalis, e "ca un vis", o formă de "fantezie muzicală" (Jurnal intim). În practică, visul provoacă o breșă, un fel de disociere în Eul nostru dilematic; din perspectivă suprarealistă experiența onirică înlesnește accesul în abisal, inclusiv inserția întregitoare în zonele criptice ale spiritului. Într-un eseu din 1932, André Breton invoca (pro domo) principiul așa-ziselor Vase comunicante, acestea în stare să asigure contacte între vizibil și abscons, între conștient și inconștient. Mai mult încă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Aristotel, de pildă, Meister Eckart, Kant) Purtate inexorabil spre Levant Unde, precum toată lumea știe, Se construise o academie Din șindrilă, șipci, din paie, Pentru examenul de dăndănaie... Izbește aici o retorică a gratuitului, o anumită allegria, atitudine neaderentă imersiunilor în abisal. Fixat într-o atitudine superior-bonomă, perceptivul netemător de paradox și contrasensuri perseverează în fabulos inventând o lume de panopticum, în lumină rece. Asistăm la o inteligentă comedie a cuvintelor; gravității comune i se contrapune un arrière-plan hazliu, nu și o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]