3,746 matches
-
venit momentul să afli... Nu, momentul acela nu a venit. După ce s-a lungit în preambuluri zadarnice, vorbăria tatălui meu s-a pierdut într-un horcăit și s-a stins pentru totdeauna. Tânărul care călărea acum în întuneric pe drumurile abrupte, mai sus de San Ireneo, continua să ignore cu cine avea să se reunească. O apucasem pe drumul aflat de-a lungul albiei uscate a torentului, dominând trecătoarea adâncă. Zorile, rămase suspendate pe contururile dantelate ale pădurii, păreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de titluri, își scoate ochelarii de miop, îi pune în toc, deschide alt toc, își pune pe nas ochelarii de prezbit și citește cu glas tare: „Dacă într-o noapte de iarnă un călător, în afara localității Malbork, ițindu-se de pe coasta abruptă fără a se teme de vânt și amețeală, privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se leagă, într-o rețea de linii ce se intersectează pe covorul de frunze luminate de lună în jurul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Italo Calvino. CUPRINS Prezentare..............................................................................................5 Dacă într-o noapte de iarnă un călător Capitolul întâi ........................................................................................19 Dacă într-o noapte de iarnă un călător .........................................................26 Capitolul al doilea..........................................................................................39 În afara localității Malbork..........................................................................47 Capitolul al treilea......................................................................................54 Ițindu-se de pe coasta abruptă ....................................................................65 Capitolul al patrulea .................................................................................78 Fără a se teme de vânt și amețeală.................................................................86 Capitolul al cincilea................................................................................98 Privește în jos unde umbrele se-ndesesc..........................................................109 Capitolul al șaselea .................................................................................120 într-o rețea de linii ce se leagă......................................................................136 Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de data asta nu s-a mai zbătut atât de tare. L-am imobilizat cu brațele, să-l calmez, ca să ne putem întoarce la casă, dar s-a smuls din strânsoare și s-a împiedicat. Eram la marginea unui șanț abrupt, o donga, care traversa savana pe acolo. Era adânc de vreo doi metri, iar el s-a împiedicat și a căzut în șanț. M-am uitat și l-am văzut zăcând întins pe jos. Era țeapăn și nu scotea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
În afara aceleia de a ateriza cu bine sau de a se face zob. Ei, albatroșii uriași, inimitabili În văzduh, aveau totuși picioarele prea scurte În raport cu lungimea aripilor și dimensiunea trupului. Pentru a se ridica spre cer, aveau nevoie de faleza abruptă așezată Împotriva vîntului și Își dădeau drumul În gol cu vîntul În față, În timp ce pentru a ateriza aveau nevoie de un teren amplu, neaccidentat și fără de vîrtejuri care să-i arunce Înainte brusc, o „pistă” lungă pe care să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sigur. - Bravo! Croncănitul bărbatului și gălăgia pe care o făcea lovindu-și cu putere una de alta extremitățile superioare Îl făcură să-și simtă inima bătîndu-i din nou foarte tare; albatrosul se simți isipitit să alerge din nou pe țărmul abrupt, pentru a se arunca Încă o dată În gol, dar de-acum bărbatul, considerînd Încheiat spectacolul, se ridicase În picioare anevoie, Îndepărtîndu-se, fără grabă, spre povîrnișurile dinspre apus. - Bravo! repeta acum cu voce tare, ca și cum ar fi vorbit cu cineva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără izvoare de apă dulce sau fîntîni; loc de Împerechere și cuib scandalos al tuturor păsărilor marine din Pacific, alcov al lupilor-de-mare care-și făceau siesta cu sutele În fiecare golfuleț, pe orice plajă, ba chiar și pe culmile țărmului abrupt, de la Înălțimea cărora se aruncau În mare, În salturi incredibile. Nu era mult, ce-i drept, iar el știa asta, dar măcar acolo, În Hood sau Insula Spaniolă, nu venea nimeni să-i strige În față că e un monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era mai mult decît avusese vreodată Iguana Oberlus. Îngrămădite ca niște struguri pe un ciorchine prea Îndesat, iguanele marine - de un negru murdar și cu o amenințătoare creastă spinoasă - se călcau În picioare, supărîndu-se și luptîndu-se pentru un centimentru din abrupta stîncă linsă de mare, Într-un gregarism absurd fără nici o explicație logică, de vreme ce la doar cinci metri mai Încolo, o altă stîncă, la fel de abruptă și de scăldată de mare, era cu desăvîrșire pustie. Nu reușise niciodată să priceapă, În pofida faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu o amenințătoare creastă spinoasă - se călcau În picioare, supărîndu-se și luptîndu-se pentru un centimentru din abrupta stîncă linsă de mare, Într-un gregarism absurd fără nici o explicație logică, de vreme ce la doar cinci metri mai Încolo, o altă stîncă, la fel de abruptă și de scăldată de mare, era cu desăvîrșire pustie. Nu reușise niciodată să priceapă, În pofida faptului că petrecuse ani Întregi cercetîndu-le, de unde venea această dorință nemăsurată de a Împărți un spațiu care nici măcar nu era același În fiecare zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ba chiar și propriul limbaj - singurul care se vorbea pe insula aceea - și de multe ori s-a trezit În zori de zi, beat criță de rachiu de cactus, strigînd-o pe regina mării de pe cea mai Înaltă stîncă a țărmului abrupt, implorînd-o ca soarele să Îi aducă În dar noul chip, cu care să poată părăsi pentru totdeauna exilul voluntar. Dar, În băltoace, apa Îi reflecta mereu nechimbata imagine cu trăsături de iguană. În fiecare dimineață, Oberlus repeta, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi putut aduce de pe coastele chiliene și peruane. În mai puțin de trei săptămîni, orice obiect care cădea În mare lîngă Continent străbătea cele șapte sute de mile care separau pămîntul de Arhipelagul Galápagos și tot acolo, În acea zonă abruptă și primejdioasă, Oberlus Își obținea „bogățiile”: lemn, butoiașe, nuci de cocos, saci, ba chiar și bucăți de chihlimbar, care erau apoi Îngrămădite În cea mai ascunsă și mai tainică dintre peșterile sale. Marea, veșnică furnizoare din care adeseori credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În apă grație vitezei lor drăcești. CÎnd unul dintre masculi Îmbătrînea, altul mai tînăr venea de Îndată să-i revendice haremul, iar cînd bătrînul era În cele din urmă Învins, se retrăgea tîrÎndu-se cu chiu, cu vai spre țărmurile abrupte dimpotriva vîntului, În așteptarea unei morți care nu Întîrzia să se ivească, pesemne ca o pedeapsă pentru că-l părăsiseră puterile sau curajul. Aceasta era moartea naturală și logică, demnă de un cap de familie și rege al turmei, dar niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi țîșnit chiar din interiorul pietrei, pentru a se urmări prin aer cîteva clipe și a se Întoarce din nou, trecînd iarăși prin primejdioasa stîncă. Îi fu cu neputință să priceapă cum de nu se făcuseră zob de faleza abruptă pentru a se prăbuși mai apoi, cu gîtul frînt, În adîncul prăpastiei, și părea logic ca insula să-i fi Înghițit cu totul spre a-i scuipa din nou, În același fel, cîteva minute mai tîrziu. În dimineața următoare, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nou, În același fel, cîteva minute mai tîrziu. În dimineața următoare, foarte devreme, cînd fluxul Începuse să se retragă, Înconjură insula și, profitînd de spațiul pe care apa mării tocmai Îl eliberase, dădu un ocol pînă cînd ajunse dedesubtul peretelui abrupt, chiar sub stînca mare ce Îi slujea drept turn de veghe. Avu nevoie de aproape un ceas ca să ghicească, mai degrabă decît să-și confirme, că sub o ieșitură aflată la vreo zece metri de culme se deschidea o cavernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acela Își făcuseră ciub, de-a lungul mai multor veacuri, milioane și milioane de păsări marine. Rămase pe gînduri o bună bucată de vreme, observînd totul cu o atenție obsesivă, iar cînd se hotărî să se Întoarcă pe culmea țărmului abrupt, ajunse la convingerea că, pentru prima oară În viața lui, norocul Îi surîsese și avea În sfîrșit parte de un element prin care să Înfrunte cumva lumea. Avu nevoie de mai bine de o lună ca să gonească păsările, să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spus, Înainte de a camufla cu pietre și crengi intrarea În peșteră. CÎnd se simți mulțumit de treaba pe care o Încheiase, convins că nimeni nu avea să reușească vreodată să descopere ascunzătoarea, se Îndepărtă În grabă, se cățără pe culmea abruptă și pîndi de acolo, ascuns printre buruieni, mișcările de du-te vino ale celorlalți membri ai echipajului. Spre prînz, cei patru bărbați, care stăteau de ceva vreme lîngă șalupă, Începură să se Îngrijoreze din pricina Întîrzierii tovarășului lor și spre seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acum albatroșii uriași părăsiseră insula, zburînd către miazăzi, cînd din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de gît, Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se depărteze de el nici măcar o clipă. Amîndoi văzură cum nava se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unor ramuri mișcîndu-se deodată sau prezența unei urme proaspete pe cărare le aduceau aminte era Încă acolo, mereu În preajmă. Lui Oberlus Îi plăcea acest joc și Îi plăcea să se retragă apoi În refugiul său, În peștera de sub faleza abruptă, pe care o tot amenajase pînă cînd o transformase Într-un loc extrem de plăcut, foarte asemănător „căminului” pe care nu-l avusese niciodată, știind că acolo, afară, doi oameni lucrau pentru el și trăiau Într-o permanentă tensiune, răpuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de ostatici nu Însemna că soarta i se schimbase pentru totdeauna. Soarta Iguanei Oberlus Începu să se schimbe Într-o noapte de octombrie, cînd un vînt furios Încreți valurile, mugind fioros, și făcu să se izbească de țărmul Înalt și abrupt, aproape la picioarele intrării În peșteră, o sută de metri mai jos, fregata Madeleine, care se Întorcea la Marsilia pe ruta vestică, după o lungă ședere În China și Japonia. Căpitanul de pe Madeleine, care-și făcuse călătoria la dus ocolind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pietrele desprinse de pe culme, deasupra capului său, cădeau În mare ca o ploaie mortală care l-ar fi atins, punîndu-l la pămînt, dacă ar fi Încercat să urce dealul. Așteptă Înfricoșat, Întrebîndu-se ce s-ar fi Întîmplat dacă peretele falezei abrupte ar fi Început să tremure cînd el ar fi Încercat să se Îndrepte spre culme, și se dădu instinctiv Înapoi, Într-un logic impuls de a se pune la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lunetă a căpitanului, au contribuit la a-i face lui Oberlus viața mult mai ușoară și plăcută pe Insula Hood, căci Începînd de atunci căpătă obiceiul de a se așeza, ore În șir, pe stînca lui favorită de pe culmea falezei abrupte, cufundat În lectură, și de a-și veghea de departe supușii, În drumurile lor prin partea de jos a insulei. Nu mai era nevoie să se ascundă printre pietre, prin păduricea de cactuși sau printre buruienile Înalte pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu făcu nici un comentariu, dar În acea după-amiază, cînd Oberlus citea pe culmea falezei, spionîndu-i din cînd În cînd pe prizonierii săi cu ajutorul lunetei, observă trupul adus de spate al bătrînului, care suia Încet povîrnișul domol ce conducea la faleza abruptă dimpotriva vîntului. Ajunse pe culme, la mai puțin de patru sute de metri de locul unde se afla el, și, după ce contemplă o vreme marea care săruta dulce pietrele lăsate descoperite de reflux, trase aer În piept pentru ultima oară, adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mare intensitate decît ar fi putut-o avea uciderea unei broaște-țestoase, prinderea unui rechin sau Înfigerea harponului Într-o balenă. Simțea mai multă afecțiune și respect pentru orice bătrîn mascul al uneia dintre focile care Îl Însoțeau pe culmea falezei abrupte decît pentru oricare om de pe lume și, bineînțeles, n-ar fi dat viața celui dintîi pentru cel din urmă. Și de fapt, Într-un anumit fel, se simțea identificat cu acei masculi condamnați la singurătate pînă În ziua morții, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
săptămîni, străjerul zări pămînt și În fața lor Începu să se profileze tot mai clar o insulă aridă, stîncoasă și solitară, refugiu al iguanelor, pelicanilor și albatroșilor uriași, care se Înălța suav, de la plajele liniștite și ansa de la nord, pînă la abruptele țărmuri din partea de sud, ce păreau tăiate cu cuțitul. În timp ce mergeau de-a lungul coastei, foarte aproape de pămînt, cu o oră Înainte de căderea Întunericului, cînd căpitanul era pe punctul de a ordona să fie strînse velele și aruncată ancora, Niña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îngăduia să-l aibă, intră În mare și, croindu-și drum, cu apa pînă la brîu, Împiedicîndu-se și căzînd, dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte. Curînd avea să se crape de ziuă. O oră mai tîrziu, Iguana Oberlus deschise ochii, se ridică de pe salteaua pe care dormea, În fundul peșterii, la mai puțin de doi metri de punctul-limită la care ajungea lanțul Niñei Carmen și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]