2,175 matches
-
sufletul mort. / Spre neagra-mi viață de mă-ntorc, trecută, / Văd plîngînd chei de tăinuite porți, / Am venit lumii să joc prost ce sorți? / Aceia conținînd blestemat foc? M-ai făcut înger în escortă? (Ascultă Doamne, zi tristă ce port...). Absolutul se întrevede prin suferința deopotrivă a materiei somatice și a visului impur în tensiunea sa implacabil mundană: "De cînd acerastă carne mi-a fost pază / Și despăgubire, visul ce mă lovește orb / Cu confreria rănilor lucrează / revelator al infinitului fără
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
acesteia dinspre insensibilitate și apatie către lumina harului. Chiar dacă lumea dată e discontinuă, umbrită de imperfecțiunea creaturii, în raza unei asemenea lumini se poate ivi acel spațiu privilegiat între toate în care se unifică eternitatea și vremelnicia, transcendența și imanența, absolutul și contingentul. Individualitatea fragilă, inconsistentă se poate degreva astfel de sine, topindu-se în mișcarea ascensională a năzuinței sale expiatoare. Transpus într-un mit al nupțiilor solare, al regenerării din cenușa pierzaniilor, poetul se rostește înaripat, hölderlinian: "Împrejurul a toate
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
a lucrurilor, la fundamentele existenței noastre imanente, cea de-a doua trimite către o cu totul altă direcție. Multiplele referințe la Biblie, mai exact la Vechiul Testament, invocă încercările majore ale umanității, probele constituirii și ale definirii noastre în relație cu absolutul și cu transcendentul. Așadar, pe de altă parte, sursele imaginarului din reveriile plastice ale Gabrielei Melinescu sînt de natură mitico-metafizică și ele nu mai privesc raporturile cu exterioritatea, conștiința firii care ne conține, ci conștiința de sine, autoreflectarea în spațiul
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
gînd" (Rugăciunea). Fiind, în aceste peisaje expresioniste, un delegat al unui păcat obștesc, d-sa renunță la orgoliul inițial al poeticii sonore, conținînd o mîntuire laică, scriitura, smerindu-se, impersonalizîndu-se. Impersonalizarea e o evacuare a contingentului pentru a face loc absolutului. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde, în mod expres, este să ieși din tine însuți, în măsura în care ești creatură" (Meister Eckart). Relevantă e împrejurarea că această lepădare de sine are loc chiar în perimetrul cel mai sensibil pentru un scriitor, în cel al
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
l-a transformat într-un prozator pe măsura poetului. La vîrsta de 20 de ani, sejururile italiene i-au prilejuit reportaje naive, pline de peisaje în genul lui Alecsandri (Popeia și Sorento); a continaut cu nuvele sentimentale de un neverosimil absolut, moștenire directă a atmosferei Nicu Gane (Cîinele din Văcărești); nimic de semnalat în acești ani de început - poate doar atracția debutantului pentru formele inedite de proză (bucata Cei doi îngeri, datată "Ischia 1873" ar fi, cronologic, primul poem românesc în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
l-a transformat într-un prozator pe măsura poetului. La vîrsta de 20 de ani, sejururile italiene i-au prilejuit reportaje naive, pline de peisaje în genul lui Alecsandri (Popeia și Sorento); a continaut cu nuvele sentimentale de un neverosimil absolut, moștenire directă a atmosferei Nicu Gane (Cîinele din Văcărești); nimic de semnalat în acești ani de început - poate doar atracția debutantului pentru formele inedite de proză (bucata Cei doi îngeri, datată "Ischia 1873" ar fi, cronologic, primul poem românesc în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
de o desăvârșită armonie, lucru observat, între alții, și de Al. Cistelecan: "Contactul ei (al poeziei lui Doinaș, n.n.) nu se realizează la nivelul de jos al aparențelor, ci la cel ideal, al esențelor. Nu lumea intermediază relația poetului cu absolutul, ci, dimpotrivă, acesta e cel ce mijlocește între poet și sfera concretului". Demne de interes sunt opiniile și principiile despre fenomenul traducerii, pe care le enunță Doinaș în Cum am tradus "Faust": "O traducere poetică autentică devine automat demonstrație a
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
disconfort (high annoyance - HA); ... – gradul ridicat de tulburare a somnului (high sleep disturbance - HSD). ... ... 2. Calcularea efectelor dăunătoare Efectele dăunătoare se calculează prin una dintre următoarele metode: – riscul relativ (relative risk - RR) al unui efect dăunător definit ca: ... – riscul absolut (absolute risk - AR) al unui efect dăunător definit ca: ... ... 2.1. Cardiopatia ischemică (IHD) Pentru calcularea RR, în ceea ce privește efectul dăunător al IHD și rata de incidență (i), se utilizează următoarele relații doză-efect pentru zgomotul produs de traficul rutier: ... 2.2
LEGE nr. 181 din 14 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256446]
-
legea criticată, nu se mai organizează alegeri dacă un loc la CSM rămâne vacant cu mai puțin de un an înaintea încetării mandatului. Or, termenul de un an este în mod nejustificat unul foarte îndelungat, putând conduce la situații de absolută lipsă de reprezentativitate a membrilor care exercită efectiv atribuțiile CSM, organism deosebit de important pentru justiție, consacrat constituțional. ... 27. În final, autorii obiecției de neconstituționalitate susțin că reglementările cuprinse în legea criticată, atât în detaliile lor specifice analizate mai sus
DECIZIA nr. 524 din 9 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261394]
-
rând, autorii obiecției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile art. 59 alin. (3) din legea criticată sunt neconstituționale, deoarece, în caz de vacanță a funcției, termenul de un an este în mod nejustificat unul foarte îndelungat, putând conduce la situații de absolută lipsă de reprezentativitate a membrilor care exercită efectiv atribuțiile CSM. ... 139. Potrivit art. 59 alin. (3) din legea criticată, „În situația în care vacanța funcției a intervenit în ultimul an de mandat, persoana care a obținut numărul următor de voturi
DECIZIA nr. 524 din 9 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261394]
-
e dintre aceștia, și, portretist de exemplară acuitate, pare a desfide rîvna ambițioasă a criticului care ar încerca să-l portretizeze, rînduit, securizant și statornic. Nu-i pasă de circumstanțieri abile, înaintează deschis, vulnerabil, în viul unui aprig corp-la-corp cu absolutul: nu se voiește sub protecția unor categorii muzeale, de care să-și agațe zbuciumul devorant, ca și cum ar îmbrățișa un palladiu salvator. Și, totuși, cine ca el a privit cu atîta concentrată recunoștință, nostalgic rivală, culmile perfecțiunii neîntrecute - bunăoară, atinse de
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
o modalitate de a „tămădui sufletul", un pod între „lumea spirituală și lumea materială." Din acest motiv, a fost angrenat în multe acțiuni ce-și propuneau să unească vizionarismul culturii irlandeze, forța spirituală a creației și acțiunea psihologică în vederea cuceririi absolutului. Van Morrison a contrariat așteptări, a frustrat admiratori și a nedumerit critici muzicali. Experimentele sale au fost considerate eșecuri, iar dialogurile cu zone muzicale străine de preocupările anterioare au stârnit confuzie. Când intens religios, când apăsat profan, discursul său muzical
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
un ton tandru precum o „Pieta afectuoasă". În fine, Ion Zubașcu mărturisește că a „scîncit scurt ca sfîrșitul lumii lui T.S.Eliot". Dar marea noastră speranță e de ordin transcendent. Ea vizează o relaxare a timpului, pînă cînd acesta atinge absolutul, cînd prezentul trecutul și viitorul se mistuie în fiorul mistic, intemporal. Răul biologic poate fi cu adevărat învins doar de credință, nu de una exterioară ființei, abstractă, ci de o credință contopită cu ființa însăși, imanentă acesteia. Providența se pronunță
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
Încep parcă să nu mai «iubesc» ideile. Toate aberațiile totalitare sunt inspirate și justificate de «idei», lansate în secolele 19 și 20, și de «intelectuali» (...). Am trăit cu toții ravagiile lor. Din care cauză, îmi spun că, în astfel de condiții, absolutul devine la fel de detestabil și primejdios ca o bombă cu neutroni. Prefer atunci să trăiesc, în această ipoteză, în relativ, aproximativ și «mediocritate»" Așadar care e adevăratul Adrian Marino, cel ce întoarce spatele comentariului literar, apoi literaturii, apoi „ideilor literare", apoi
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
imperiului în care s-a născut (și pe care l-a pierdut, de asemenea), nu încetează să fie inhibat, practic terorizat, în fața oricărei autorități. Și aici comentariul lui Ion Vartic cade oportun: „Contradictoriu ca întotdeauna, Cioran, învestind legea ca un absolut, e, cu masochism, un Kafka satisfăcut; suferind de absența ei, este, totodată, un Kafka frustrat“. Există puzderie de motive entuziasmante pentru lectură, deși, prin natura subiectului, majoritatea temelor indică geniul oboselii, iminența morții, regretul de a te fi născut. Unele
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
în pielea sa, el se simte mereu ambiguu. Când foarte bine în suficiență, când jenat de neajunsuri (adică nu-și mai ajunge!). Pe cale de consecuție, viețuirea și-o cinstește pe stănoagă, topit într-o stenahorie delicată. În afară de amintirea devastatoare a absolutului atins cândva (în mod sigur în „illo tempore”!), românul este lovit periodic de nostalgia „ducerii”. Care-l face să spună, când conspirația împotriva sa nu mai poate fi potolită - adică mereu - cum simte că-l apucă „dorul de ducă” (exact
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
un "dig" de pietriș; în mijlocul insulei, pe un piedestal "scund", zac două sicrie. Unui labirint vertical îi putem asimila muntele în vârful căruia își duce zilele bătrânul mag din Feciorul de împărat fără de stea. În miezul labirintului se găsește totul, absolutul, dragostea sau moartea, înțelepciunea rezervată celor superiori. Miradoniz. În Sărmanul Dionis, Dan, operând cu fantezia sa prodigioasă, face din planeta noastră o perlă pe care o agață la gâtul Mariei de la 1400 - ironie romantică de trecut și în seama romantismului
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
gândurile lui George Tzipoia ne amintesc de pledoaria pentru arta pură, susținută de Edgar Allan Poe, Stéphane Mallarmé și Paul Valéry. Arta nu se adresează omului temporal. Arta este o privire dincolo de noi înșine, dincolo de timp. Arta închide în ea Absolutul. Viața nu este decât o trecere spre absolut. Viața este o trecere către Artă. Numesc pictura o matematică a spiritului, o matematică a stării de vis. Ceea ce aș vrea să mă caracterizeze aș vrea să fie continuul efort spre aerian
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a redimensiona lumea prin reconstrucția limbajului, sunt fatalități ale geniului pe care nimeni nu le poate contesta. Și totuși, privit cu mai multă atenție, Constantin Brâncuși este mai aproape de Caragiale, iar absolutul lui este un enorm parcurs printre relativități. El privește lumea secvențial, depășește etapă cu etapă stadiile ei diverse, pentru ca, finalmente, întregul să se articuleze caragialesc, prin logica lui internă, și nu eminescian, prin apriorismul proiectului. Față de patetismul existenței eminesciene, față de
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
poate fi răscumpărată copilăria, iubirea, iluzia scurgerii timpului. Înțeleptul ajuns la o vârstă respectabilă, meditând la creatorul gândului trist care se dansează (tangoul) și la însingurarea acestuia - omul singur, aidoma unei câmpii întinse, pampa ori stepa - care caută Neantul ori Absolutul. (...) (Fragmente dintr-o carte în curs de pregătire la Editura Vellant) * Abaddón, exterminatorul de Ernesto Sábato, pag. 102, traducere: Darie Novăceanu, Ed. Humanitas, 2004 (n.a.)
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
incantatorii care ne trimite mai curînd la modelul rilkean decît, de pildă, la cel al Sfîntului Ioan al Crucii. Dimensiunea temporală a ființării umane apare deranjantă, deoarece, împreună cu cea spațială, conturează captivitatea noastră în materie. E o piedică în calea absolutului care nu poate fi decît intemporal: „deosebirea dintre nesfîrșire și eternitate / în cea din urmă nu mai există timpul" (și ce putem face). Altfel zis, „bucuria și timpul nu pot coexista. // unde nu e gînd, nefiind / nici timp, nu-i
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
primilor oameni. Si atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene, pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nudca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
că trăim (și să înțelegem ce trăim) ar trebui să ne schimbăm atitudinea față de timp, să-l rarefiem până la punctul de rupere, până la punctul omega, acolo unde, după ce gândirea, reflecția se vor fi epuizat, s-ar putea să întâlnim sublimul, absolutul sau altă revelație paroxistică. „Punctul omega" a fost conceput de filosoful iezuit Teilhard de Chardin, care l-a descris ca pe stadiul final al evoluției conștiinței, un fel de salt în gol din noi înșine. Dincolo de punctul omega, (iminent, după
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
sunt concepte ale științelor care pot fi transferate în teritoriul literaturii cu beneficii indiscutabile pentru înțelegere. Literatura, în întregul ei, este într-un anumit fel. Traducerea în cuvinte expresive a existenței umane este un proces deschis, viu, în permanentă modificare. Absolutul îi repugnă, deși un anume miez imuabil, pe care îl numim generalumanul, se conservă de la o epocă la alta. Lecturi/interpretări succesive propun configurații acceptabile la un moment dat. Valabilitatea lor depinde de coerența intrinsecă a lecturii, nu de evenimentul
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
pentru gîndirea celor care au reprezentat expresia ei laică în Germania: Kant, Herder, Hegel, Schelling. Nota comună a acestor spirite e surprinsă de o vorbă a filosofului Johann Gottfried Herder (el însuși pastor): „Evoluția lumii e autorevelarea progresivă, gradată, a Absolutului” (p. 78). Potrivit acestei optici, Universul e manifestarea treptată a ființei divine, detaliu care din păcate nu stă alături de revelația dintr-o dată, pe loc și pentru totdeauna, în persoana lui Hristos. Între apariția filială a numenului și autodezvăluirea treptată a
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]