467 matches
-
acest motiv, legile științei au o valabilitate pe care nici un moft despotic nu o poate modifica, la fel cum există valori clasice, ca adevărul, frumosul, binele și sacrul, cărora li se pot găsi criterii ce nu sunt pendinte de epoci. Absolutistul e un apolinic cu apetit pentru echilibru, așadar un patriarh care vrea dogme stabile, dincolo de spectacolul schimbător al modelor. De cealaltă parte, relativistul e un rebel care reduce totul la perspectiva din care privește lucrurile, caz în care există atîtea
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
cu privire la realitate. Litigiul devine și mai acut cînd se trece de la științele tari la disciplinele umaniste. Aici relativistul nu vede decît relații de putere și intenții de manipulare, adevărul fiind o chestiune de propagandă subtilă. Rațiunea, ordinea și sacrul - reperele absolutistului - sunt pretexte de dominare a credulilor, căci fidelitatea față de adevăr nu duce la exactitate, ci la hegemonie, de aceea cine are vederi absolutiste e un dogmatic cu înclinații fundamentaliste care nutrește în ascuns intoleranță față de păreri opuse. Ca adept al
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
putere și intenții de manipulare, adevărul fiind o chestiune de propagandă subtilă. Rațiunea, ordinea și sacrul - reperele absolutistului - sunt pretexte de dominare a credulilor, căci fidelitatea față de adevăr nu duce la exactitate, ci la hegemonie, de aceea cine are vederi absolutiste e un dogmatic cu înclinații fundamentaliste care nutrește în ascuns intoleranță față de păreri opuse. Ca adept al tradiției căruia îi repugnă schimbarea, absolutistul e predispus la melancolii severe în marginea trecutului, fiind deci un atrabilar cu vederi conservatoare, un spirit
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
credulilor, căci fidelitatea față de adevăr nu duce la exactitate, ci la hegemonie, de aceea cine are vederi absolutiste e un dogmatic cu înclinații fundamentaliste care nutrește în ascuns intoleranță față de păreri opuse. Ca adept al tradiției căruia îi repugnă schimbarea, absolutistul e predispus la melancolii severe în marginea trecutului, fiind deci un atrabilar cu vederi conservatoare, un spirit inert otrăvit de bila neagră a întoarcerii la vestigii. Invers, relativistul e etichetat drept un spirit multiculturalist care corupe standardele morale, bagatelizînd valorile
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
atît mai mult cu cît intransigența beligeranților nu îngăduie efortul de a-l înțelege pe celălalt, potrivit maximei că a-ți pricepe inamicul înseamnă pe jumătate a pactiza cu el, caz în care înclinația spre compromis aduce a trădare. Temperamentul absolutist e tranșant, deci rigid. Cel relativist e maleabil, deci oportunist. Unul crede în principii, celălalt crede în conjuncturi. Pentru unul contează norma care ghidează actul, pentru celălalt contează rezultatul actului. Absolutistul e un scorțos cu vederi universaliste, relativistul e un
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
în care înclinația spre compromis aduce a trădare. Temperamentul absolutist e tranșant, deci rigid. Cel relativist e maleabil, deci oportunist. Unul crede în principii, celălalt crede în conjuncturi. Pentru unul contează norma care ghidează actul, pentru celălalt contează rezultatul actului. Absolutistul e un scorțos cu vederi universaliste, relativistul e un sarcastic cu apetențe de circumstanță. Cele două tabere au în spate o istorie lungă, mergînd pe două filiere: de o parte linia care pleacă din Platon, trece prin Descartes și ajunge
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
idealiști, de cealaltă parte linia ce pornește din Protagoras („omul e măsura tuturor lucrurilor“) și merge pînă la Hobbes și Darwin. Azi, deși trofeul nu e adjudecat de vreo tabără, aplombul e de partea relativiștilor, aflați în ofensivă evidentă, în vreme ce absolutiștii bat în retragere, adunîndu-se în fortărețe conservatoare. Simon Blackburn reușește să fie imparțial și didactic, avînd verva unui profesor care știe să explice cu umor distincții dificile. Un volum care face din epistemologie o disciplină suficient de atrăgătoare ca să fie
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
fel de dascăl de știință a vieții și de libertate, Barba Yani, care făcea chiar elogiul "absolutismului" otoman: "La bonne terre du Levant s'ouvrira grande et libre devant toi, oui, libre, car quoi qu'on dise de ce pays turc absolutiste, il n'y en a pas un oů on puisse vivre plus librement ; mais ŕ une condition: c'est de t'effacer, de disparaître dans la masse, de ne te faire remarquer par rien, d'ętre sourd et muet..." . Un
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
mai numi fiii lor: limba românească ". Apelul adresat naționalităților din Transilvania pentru o armonioasă conviețuire se învecinează cu demonstrația că "ura între naționalități" a fost aprinsă de păturile conducătoare în scopul menținerii dominației de clasă. în altă cuvântare, condamnarea monarhiei absolutiste, cu argumente iluministe, amintește de celebra diatribă a lui Slobozan din Cântul X al }iganiadei. Gândirea progresistă îi înlesnește o înțelegere foarte actuală a noțiunii de patriotism, care în concepția sa "cere dezinteresare și sacrificii pentru patria întreagă, chiar dacă aceasta
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
asigurator al populației defavorizate ca urmare a procesului modernizării îi servesc lui Gusti ca surse de legitimitate a unei Monarhii care intervine social. Monarhia lui Carol al II-lea în anii ’30 este construită prin școala gustiană ca un regim absolutist iluminat de autoritate socială, mai degrabă decît un stat de drept social cu regim democratic”. Impecabile prin acuratețea argumentației neafectate de accente moralizante sunt evaluările raporturilor dintre școala Gusti și statul liberal (y compris moștenirea haretistă, continuată de ministrul Constantin
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
ca spiritul public să rămâie sănătos și pururea în stare a condamna ceea ce e rău și a aproba tendințile oneste și munca onestă. Nu devenim prin aceasta apologiștii fostului Domn, precum nu ne facem nici judecătorii lui. Cu tendențele sale absolutiste, el n-a făcut decât ceea ce orice absolutist face, el a lovit în puterile istorice ale țării și a ridicat din noroi tocmai pe aceia cari în noaptea de la 11 fevruarie i-au păstrat - recunoscători - atâta credință. Soarta oamenilor e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în stare a condamna ceea ce e rău și a aproba tendințile oneste și munca onestă. Nu devenim prin aceasta apologiștii fostului Domn, precum nu ne facem nici judecătorii lui. Cu tendențele sale absolutiste, el n-a făcut decât ceea ce orice absolutist face, el a lovit în puterile istorice ale țării și a ridicat din noroi tocmai pe aceia cari în noaptea de la 11 fevruarie i-au păstrat - recunoscători - atâta credință. Soarta oamenilor e tragică. Creaturile ignorante și nule pe cari a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lui, în orașul lui, pe ulița lui chiar, omul să nu poată să judece isprăvile primăriei, să fie pus sub epitropie, să aleagă prin delegațiune, iată ceea ce nu înțelegem, nu zicem din partea oricui, căci am înțelege-o de la guvern autoritar, absolutist, care vrea să le facă oamenilor bine cu de-a sila, n-o înțelegem însă din partea unei Adunări cari se poreclește liberală, a unui guvern ce se pretinde liberal. Poate în adevăr ca să fie bună o eforie numită în locul unui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
stânga lichidați de cei pe care i-au slujit. Teroarea comunistă pe care o trăim ar trebui să fie o lecție salutară pentru toți gânditorii atrași din diferite motive - printre care cele doctrinare sunt cele din urmă - de un regim absolutist. Privind În urmă spre cei din generația care ne-a precedat, a celor ce au ajuns la maturitatea gândirii Între cele două războaie, când ne nășteam noi, mă umple de o perplexitate indignată atracția exercitată de doctrinele absolutismului politic, fascinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Stupizi? Nu, fără Îndoială, chiar dacă anumite naivități și o bună doză de stupiditate nu lipseau din «trăirea» lor. Dar naivitatea nu este un motiv suficient al actului. Impulsul radical care i-a Împins la Înfeudarea spiritului lor unor cauze politice absolutiste este tocmai falsul «absolut» pe care Îl descopereau În aceste pseudoreligii ale veacului. O credință religioasă autentică i-ar fi ferit de aceste rătăciri. Căci, să nu mi se vorbească despre «ortodoxia» lui Nae Ionescu, despre «mistica legionară», despre știința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se sfârșise încă. Rămase tăcut cât putu de mult. Apoi întrebă: —Ai vrea să vii la New York o perioadă? Un examen complet la Centrul medical, echipamente de ultimă generație, timp din belșug, o mulțime de cercetători talentați, interpretări mai puțin absolutiste decât a lui. Mark se îndepărtă de el, uluit. —New York? Ce, și să pună vreun avion să mă bușească? Weber îi spuse că nu exista nici un pericol. Mark îl luă peste picior, arătând că depășise de mult faza în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
generat multe răscoale în provinciile subordonate. Prima dintre răscoale a avut loc la 24 aprilie 1518, în Liban, înăbușită cu multă cruzime. În timp ce reprima răscoala de la Beirut, alta începea în Anatolia de est. Aceste răscoale au zdruncinat din temelii sistemul absolutist otoman. De numele sultanului Selim este legată și crearea primei flote otomane, turcii permițându-și confruntări navale cu puterile europene creștine. Scopul sultanului era acela de a înlătura supremația maritimă a Veneției și Spaniei în Marea Mediterană. Selim a fost și
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
fostul regat catolic. Cu cât turcii erau mai puternic și transformau regiuni din centrul Europei în teritorii organizate după sistemul lor, cu atât Imperiul Habsburgic era și mai puternic. Secolul al XVII-lea nu reprezintă nu mai perioada consolidării monarhiilor absolutiste, ci și a confruntărilor dintre Imperiul Otoman și cel Habsburgic. Este perioada schimbării raportului de forțe în Europa Centrală. La sfârșitul acestui secol se va impune o nouă putere, Rusia și dinastia Romanovilor. Kara Mustafa Asediul Vienei, 12 septembrie 1683
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
o nouă putere, Rusia și dinastia Romanovilor. Kara Mustafa Asediul Vienei, 12 septembrie 1683 Marile confruntări dintre otomani și habsburgi vor continua în secolul al XVII-lea, asediul Vienei din anul 1683 fiind preludiul celor cinci războaie dintre aceste imperii absolutiste. Un rol important în organizarea ofensivei din 1683 l-a avut marele vizir Kara Mustafa, născut în anul 1634, cunoscut și sub numele de Moktul Mustafa. Între 1676-1683 a deținut această mare demnitate în cadrul statului otoman, conducând armata turcă în cadrul
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
gândire și de simțire. Muncă înseamnă periferie. Și, deși nu opun muncii nici contemplația pasivă și nici reveria vagă, ci transfigurarea intensă pentru realizarea unei prezențe, prefer totuși o lene, ce înțelege și justifică totul, unei activități frenetice, intolerante și absolutiste. Pentru a trezi lumea modernă la viață trebuie scris elogiul lenei, al acelei lenevii pline de împăcare și de un zâmbet ce acceptă totul. Este infinit mai mult simț metafizic într-un om leneș decât într-unul activ. Se întîmplă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cele care nu ne interesează pe noi, pentru că văd că sunt aici și iezuiții, Opus Dei, Carbonarii și Rotary Club, și le cauți pe toate cele care au nuanțe oculte, am și bifat eu unele dintre ele”. Și, răsfoind: „Iată: Absolutiști (care cred În metamorfoză), Aetherius Society din California (legături telepatice cu Marte), Astara din Lausanne (jurământ de secret absolut), Atlanteans În Marea-Britanie (căutarea fericirii pierdute), Builders of the Adytum din California (alchimie, cabală, astrologie), Cercul E.B. din Perpignano (dedicat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în America", numea activismul civic al americanilor drept o școală a democrației. Această remarcă îi va conferi chiar titlul de "sfânt ocrotitor al teoreticienilor contemporani ai capitalului social" (Farr, 2004: 25). Tocqueville vedea asociațiile americane echivalente cu stările din societățile absolutiste europene în limitarea tiraniei statului. Mai mult, experiența asocierii poate conduce așa cum demonstrează Mark Warren (1999) interpretându-l pe Tocqueville la o bună guvernare. În primul rând, Tocqueville crede că asociațiile ar putea avea funcții reprezentative în relație cu statul
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
democrație în America, numea activismul civic al americanilor drept o școală a democrației. Această remarcă îi va conferi chiar titlul de "sfânt ocrotitor al teoreticienilor contemporani ai capitalului social" (Farr, 2004). Tocqueville vedea asociațiile americane echivalente cu stările din societățile absolutiste europene în limitarea tiraniei statului. Mai mult, experiența asocierii poate conduce așa cum demonstrează Mark Warren (1999) interpretându-l pe Tocqueville la o bună guvernare. În primul rând, Tocqueville crede că asociațiile ar putea avea funcții reprezentative în relație cu statul
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
lasă de dorit, subordonându-se stăpânirilor lumene și primind în schimbul câtorva grațiozități și concesiuni reciproce titlul de națională și de stat. Biserica Romană-catolică iarăși, deși necontenit s-a evidențiat ca o forță vie-n societate, și-a însușit toate drepturile absolutiste; iar prin faptul că adeseori a tolerat și patronat arbitrariul, a creat o mulțime de curente distructive, dintre care, cel mai de seamă a fost acela a lui Luther (în 1519) și al lui Calvin (în 1536), plus nenumăratele secte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
va înșela niciodată în așteptările lui, așa încât se va vedea că temeliile pe care și-a înălțat puterea erau trainice. Principatele de acest fel sunt puse la grea încercare atunci când trec de la o formă de guvernare largă la un regim absolutist; căci principii acestor state guvernează fie prin ei înșiși, fie prin mijlocirea diferitelor magistraturi. În acest ultim caz, situația lor este mai nesigură și mai primejdioasă, deoarece ei atârnă întru totul de voința acelor cetățeni care ocupă diferitele magistraturi, iar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]