459 matches
-
parte a Poloniei, Basarabia, Caucazul, Finlanda, și cea mai mare parte a Asiei Centrale. În 1914, statul era împărțit în 81 de provincii (denumite oficial „gubernii”) și 20 de regiuni (sau „oblasturi”). Imperiul Rus a fost, între 1721-1905, o monarhie absolutistă, și era condusă de un monarh, numit „țar”, din dinastia Romanov. Creștinismul ortodox era credința oficială a imperiului rus, și era controlată de împărat, prin intermediul sfântului Sinod. Clasele supuse imperiului rus erau împărțițe după cum urmează:
Imperiul Rus () [Corola-website/Science/299140_a_300469]
-
a întâmplat după moartea sa. Unde Iosif a fost diferit față de marii conducători contemporani, și unde el s-a înrudit cu iacobinii, a fost în intensitatea credinței sale în puterea statului, atunci când era controlată de rațiune. Totuși, ca un conducător absolutist el a fost, de asemenea, convins de dreptul său de a vorbi pentru stările necontrolate de legi. Moștenise de la mama sa credința că dinastia de Austria are o calitate augustă și pretindea să obțină orice își dorea pentru propria sa
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
aceea în Catalonia. Carol a fost acceptat ca suveran, deși spaniolii nu erau prea încrezători în statutul său de Împărat. Până atunci, monarhii spanioli fuseseră limitați de lege; monarhia era un contract cu poporul. Cu Carol ar fi căpătat accente absolutiste, deși până la moartea mamei sale, în 1555, Carol nu a avut drepturi depline de rege. În curând s-a format o mișcare de rezistență împotriva Împăratului, din cauza taxelor impuse (pentru a strânge fonduri necesare războaielor din afara Spaniei, de puțin interes
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
adunări de stări. În unele state, adunările de stări s-au instituționalizat - monarhii ale stărilor. Monarhii au încercat să evite limitarea puterii lor de către adunările de stări, determinându-i să-și concentreze întreagă lor putere politică la nivelul regalității - monarhii absolutiste. Entitățile politice în evul mediu erau : șefiile tradiționale de tip tribal, monarhiile teritoriale și republicile urbane. Au existat state care nu se încadrau în nici unul dintre aceste tipuri, ca statul papal ce cuprindea o serie de elemente monarhice, principiul infailibilității
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
păcii, pentru perceperea de noi impozite și pentru mobilizarea armatei. Seimul și-a asigurat dreptul de a alege regele, blocând funcționarea principiului dinastic. În Franța, regii pur și simplu nu au convocat Adunarea Statelor Generale din 1614 până în 1789. Monarhiile absolutiste nu s-au impus oriunde. Chiar și în state că Spania și Franța, monarhiile dominante ale Occidentului se confruntau cu probleme că imensitatea teritorială, precaritatea comunicațiilor, particularismele locale și provinciale, privilegiile stărilor, aparatele de stat mediocre și discontinuitățile dinastice, ceea ce
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
la orice, mai puțin la teren. Prin urmare, el scrie despre terenuri aproximativ 90% din timp. Friedman este mare, cu excepția domeniului banilor, așa că se concentrează pe bani. Rothbard a combinat economia laissez-faire a profesorului său Ludwig von Mises cu vederile absolutiste asupra drepturilor omului și respingerea statului, pe care le-a dobândit studiind anarhiștii individualiști americani ai secolului al nouăsprezecelea, cum ar fi Lysander Spooner și Benjamin Tucker. El a conectat aceste opinii la unele mai moderne, scriind: Există, în corpul
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
cu parlamentul care încerca să-i reducă prerogativele de conducător absolut. În prima fază a domniei sale, a dus o dispută dură pentru putere împotriva Parlamentului, pe care de altfel l-a și dizolvat la 10 martie 1629. Văzând tendițele sale absolutiste, mai ales în modul de a impune taxe fără aprobare, Parlamentul s-a opus regelui . O altă cauză de conflict cu societatea engleză a fost și politica sa religioasă: ostil atât fundamentalismului cât și tendințelor reformatoare, și adoptând calea de
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
Războiul s-a încheiat cu umilitoarea pace de la Berwick, prin care Scoția a obținut libertăți religioase și civile. Eșecul lui Carol în gestiunea militară a problemelor cu Scoția, a dus la o criză financiară care a pus capăt guvernării sale absolutiste. În 1640 Carol a fost constrâns să reunească Parlamentul pentru a strânge noi fonduri. În 1640 armata "Convenției" obține importante succese militare: scoțienii au învins armatele engleze și au cucerit orașele Newcastle, Northumberland, Durham și se pregăteau să mărșăluiască spre
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
a cuprins tineretul de la facultăți, academii și gimnazii, care s-au ocupat de popularizarea acesteia. Orașul va adăposti tratativele dintre Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac, pentru unirea revoluției române cu cea maghiară. Înfrângerea revoluției ungare, a dus la instaurarea regimului absolutist. Capitala a fost mutată la Sibiu, pentru a exista o influență austriacă mai mare asupra autorităților. Mai târziu, Clujul a devenit unul dintre cele șase districte militare transilvănene, administrând un teritoriu de 400 000 de locuitori. Din 1830 orașul devine
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
nu au voie să se afle în aceeași mână. Acest principiu a fost enunțat încă de către John Locke ("Two treatises on government", 1690) și mai ales de către C. de Montesquieu ("De l'esprit des lois", 1748) în lupta împotriva statului absolutist, principiul acesta devenind baza statului constituțional modern. Prin separata transmitere a funcțiilor către parlament, guvern, administrație, precum și către judecători independenți, puterea statală este ținută în echilibru prin intermediul unor controale reciproce (echilibrul puterilor), apărând astfel pe cetățeni de eventualele acțiuni despotice
Separația puterilor () [Corola-website/Science/308362_a_309691]
-
în promulgarea Constituțiilor de la Melfi (1231, cunoscute de asemenea ca "Liber Augustalis"), o culegere de legi pentru ținutul său remarcabilă pentru acele vremuri, ce a servit drept sursă de inspirație pentru multă vreme. A transformat Regatul Siciliei într-o monarhie absolutistă, primul stat centralizat din Europa care a rezultat din feudalism; a creat de asemenea precedentul priorității legilor scrise. Cu modificări relativ minore, "Liber Augustalis" a rămas baza legii siciliene până în 1819. În această perioadă, a construit de asemenea Castel del
Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/308370_a_309699]
-
politica guvernamentală. Împăratul căută să contracareze pierderea de popularitate în rândul electoratului de dreapta cu un câștig de imagine în rândul simpatizanților stângii. După întoarcerea din Italia, legea amnistiei generale din 16 august 1859 marchează punctul de trecere de la imperiul absolutist spre imperiul liberal, apoi imperiul parlamentar, Imperiu ce avea să mai dureze încă zece ani. Napoléon al III-lea însă va diferi aici radical de unchiul său. Nuanța de care dă dovadă în a doua parte a domniei este una
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
precare a Lituaniei în conflict cu Rusia. Eveniment crucial în istoria mai multor națiuni, Unirea de la Lublin este văzută destul de diferit de către mulți istorici. Unii o identifică drept momentul în care șleahta a ajuns la apogeul puterii ei, înlocuind monarhia absolutistă cu o oligarhie: o posibilă cauză a instabilității politice care a condus la împărțirea Poloniei, 200 de ani mai târziu. Istoricii polonezi se concentrează asupra aspectelor pozitive, subliniind crearea pașnică și rolul său în răspândirea culturii poloneze. Istoricii lituanieni, pe
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
creat un stat care era neobișnuit pentru acea vreme. Poate doar Republica Veneția mai existase un regim politic asemănător, și interesant este faptul că ambele republici se mai numeau și " Serenisima Republică". În vreme ce țările europene erau conduse către centralizare, monarhie absolutistă și războaie dinastice și religioase, federația polono-lituaniană se bucura de descentralizare, federalizare, democrație, toleranță religioasă și pacifism, (în condițiile în care Seimul vota de obicei împotriva planurilor regale de război). Acest sistem unic își avea rădăcinile în victoriile șleahticilor în
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în multe aspecte de nobilimea din alte țări. Cea mai importantă diferență era aceea că, în timp ce în cele mai multe țări europene nobilimea pierduse puterea în favoarea monarhului absolutist, în Polonia a apărut un proces invers: nobilimea a căpătat de fapt mai multă putere în defavoarea monarhului, iar sistemul politic a evoluat către o democrație parțială, și până la urmă, către anarhie. Nobilimea poloneză era de asemenea mult mai numeroasă decât
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
deliberat în onoarea unchiului noului împărat, Iosif al II-lea, care a fost considerat un reformator modern. La începutul domniei sale, Franz Joseph 1 a fost consiliat de noul prim-ministru, Felix Schwarzenberg, care l-a îndrumat spre recâștigarea puterii monarhice absolutiste și spre obținerea unei poziții de forță în politica externă. Campanii militare au fost necesare împotriva maghiarilor, care s-au răzvrătit împotriva autorității centrale Habsburg în numele libertățile lor antice. Franz Josef a abolit constituția din 1849 și și-a mărit
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
de alte proprietăți funciare rurale, iar în condițiile existenței unui amplu aparat birocratic al monarhiei absolute și în obținerea de funcții în stat sau în alte activități în slujba statului.În sec. XVI-XVII, lărgirea necontenită a aparatului birocratic al statului absolutist și creșterea nevoii de bani a monarhiei au constituit pentru orășenimea bogată și burghezie bazele unei ample colaborări cu regalitatea, manifestată prin cumpărarea de funcții și acordarea de împrumuturi. Ruinarea nobilimii și sărăcirea țărănimii au dat posibilitatea orășenimii bogate și
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
pentru activitățile productive și a dinamismului lor economic, ceea ce a frânat procesul formării și dezvoltării relațiilor capitaliste și a burgheziei și au dus la o împletire a intereselor orășenimii bogate și ale burgheziei cu cele ale nobilimii și ale statului absolutist.În Spania, stadiul încă înapoiat al activității miniere, industriale, comerciale și bancare, insuficientă capitalurilor autohtone, pătrunderea masivă a unor capitaluri străine și activitatea imensă a unor oameni de afaceri de peste hotare, mai ales italieni, că și politică economică a monarhiei
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
cel mai mare dintre cei șapte copii ai lui Sr., un funcționar public bogat și important, membru al Partidului Național Liberal, și al soției sale, Helene (Fallenstein), care se trăgea parțial din imigranți hughenoți francezi, și avea puternice idei morale absolutiste. Implicarea lui Weber Sr. în viața publică a dus la impregnarea casei sale cu mediile politic și academic, salonul său primind frecvent numeroși savanți și personalități publice. Tânărul Weber și fratele lui, Alfred, care a devenit și el sociolog și
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
nu mai erau implicate în conflicte europene și dispute interne, așa cum fuseseră până la războiul franco-prusac. De aceea, Bismark, odată neinteresat de aventuri peste mări și țări, a ajuns să aprecieze până în cele din urmă valoarea politică a coloniilor. Puterile Centrale absolutiste, conduse de Germania unificată de curând, aflată în plin proces de industrializare, având o marină în continuă dezvoltare, (care și-a dublat capacitatea între războiul franco-prusac și primul război mondial), au devenit rapid o amenințare strategică pentru piețele și securitatea
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
această perioadă ocupația principală a societății japoneze a fost agricultura, populația fiind concentrată în sate. Majoritatea sătenilor profesau șintoismul, o religie bazată pe cultul spiriților ("kami") naturii și ai strămoșilor. Japonia din această perioadă a fost o monarhie de tip absolutist, având ca model sistemul chinez, bazat de pe o structură administrativă birocratică centralizată. Capitala a fost modelată după orașul Chang'an (Xi'an de astăzi), capitala Chinei pe timpurile dinastiei Tang. În multe aspecte clasa superioară a societății japoneze o urmă
Perioada Nara () [Corola-website/Science/299484_a_300813]
-
erudiție, meritul revenind unor călugări benedictini. Jacques-Benigne Bossuet (n. 27 septembrie 1627- d.12 aprilie 1704) a fost un episcop francez, teolog, orator renumit și predicator la curtea regelui Ludovic al XVI-lea, care era mare apărător a teoriei politicii absolutiste și susținea că guvernarea unei țări era divină iar regii primeau puterea de la Dumnezeu. El a scris, in 1681, "Discurs asupra istoriei universale", care cuprindea principiile de bază ale viziunii religioase asupra istoriei. A încercat să revină la înțelegerea religioasă
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
prin revoluțiile burgheze din Țările de Jos (secolul XVI), Anglia (secolul XVII), Franța (secolul XVIII). În centrul și estul Europei, absolutismul se va menține îmbrăcând forma absolutismului luminat (despotismul luminat) care, prin reforme, va prelungi în timp și existența monarhiei absolutiste, dar și a formelor feudale. În Țările române, un astfel de despot luminat a fost Constantin Mavrocordat care, între 1730 - 1769, în cele 10 domnii, a întărit puterea domnească printr-un sistem de reforme sociale, fiscale, administrative și judecătorești. Lista
Absolutism () [Corola-website/Science/299022_a_300351]
-
1 noiembrie 1833 se călugărește și ia numele de Andrei. La 15/27 iunie 1846 este numit vicar general la Sibiu. Un aspect controversat al biografiei sale a fost predarea Ecaterinei Varga, luptătoare maghiară pentru drepturile românilor transilvăneni, autorităților imperiale absolutiste în ianuarie 1847. În ziua de 2 februarie 1834 în biserica catedrală din Carloviț a fost înaintat diacon viitorul mitropolit Andrei Șaguna. Atunci el a spus: "„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn (vreau) să-i trezesc și cu voia
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
de războaie îndelungate și sângeroase: Războiul de 100 de ani (1337-1453) între Anglia și Franța; dinastice și fratricide (Războiul celor două Roze, 1455-1485). Dinastia Tudori-lor a impus pe tronul Angliei personalități puternice, autoritare care au împins monarhia spre o politică absolutistă: Henric al VII-lea (1485-1509), Henric al VIII-lea (1509-1547), Elisabeta I (1558-1603). Relațiile cu papalitatea au fost rupte și Henric al VIII-lea a devenit șeful bisericii anglicane (1534). Epoca Elisabetană a reprezentat cea mai importantă perioadă de înflorire
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]