487 matches
-
de pace cu califul Al-Hakam al II-lea și s-a confruntat cu vikingii care au invadat Galicia. La atingerea majoratului și după nuntă cu Sancha, fiica lui Gómez Díaz, Contele de Saldaña, Ramiro a încercat să instituie o monarhie absolutista care a dus la înstrăinarea Galiciei de Castilia. Acest lucru, împreună cu luptele constante cu musulmanii, cum ar fi Bătălia de Rueda, Bătălia de la Torrevicente și, bătălia care a avut loc la Sân Esteban de Gormaz sub regenta mătușii sale în
Ramiro al III-lea de Leon () [Corola-website/Science/331412_a_332741]
-
Copernic, Bellarmine îi spune lui Galilei: Foarte bine, dar spune că e un model, nu spune că e Adevărul. Și Galilei răspunde: Nu! ESTE Adevărul! Deci, curios, rolurile se inversează: reprezentantul Bisericii este un relativist și cel al științei - un absolutist. Foarte ciudată poveste... Papa Ioan Paul al II-lea era deja bolnav, dar în momentul în care a început să vorbească i s-a iluminat fața. Și a spus ceva uluitor, care n-a fost preluat de jurnaliști: Epoca lui
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
să spunem nu atît că e falsă, cît că e imorală sau nedreaptă. Nuanțarea mi se pare importantă, chiar dacă odată făcută ea pare mai curînd evidență, nu doar pentru că ea face din Todorov un "relativist" al memoriei, spre deosebire de numeroși fanatici absolutiști (mai cu seamă cînd e vorba de memoria tragediilor colective). Ci și pentru că ea pregătește eficient terenul pentru teza cea mai importantă, si in acelasi timp cea mai riscantă, a cărții. Brutal enunțata, și în termenii unei dispute care a
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
gratuite și triste, generează nu numai un alt tip de imagine, - autentică, afurisită și surprinzătoare -, ci și o cu totul altă formă de lectură a lumii și de evaluare a sinelui. Bochiș nu mai este acum un creator abstract și absolutist, care și-a transformat atelierul în templu și instrumentele în recuzită liturgică, pentru simplul fapt că implicarea în ceremonialurile efemere ale cotidianului, în consumul rapid, precum și experimentarea produselor fast food, aditivate și colorate hipnotic, i-au redeșteptat deopotrivă instinctele și
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
A.M. le ia în serios și-l pune la zid pe A.P. pentru poziția lui antiraționalistă și "mistică". Se proceda la fel și înainte de "90, pare că nimic nu s-a schimbat. Spiritul lui A.P., consideră Marino, este de tip "absolutist, potențial sau explicit totalitar" și "autoritar" (sic!) fiindcă "el are nu numai noțiunea Ťinterdicțieiť poziției ostile, pe care o critică, dar și tendința punerii sale în practică" ș!?ț. Andrei Pleșu, spirit totalitar, autoritar și care practică voluptuos interdicția! Atunci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
egoism funciar, care m-a apărat să mă pierd într-o altă persoană sau într-o aventură sentimentală totală. De-asta și formele de dispreț la adresa mea. Cînd citeam, în literatura romantică, Suferințele tînărului Werther și alte istorii de-astea, absolutiste sentimental, mă disprețuiam, ziceam: uite ce om sînt eu, uite, așa ar trebui să fiu. Sau nuvelele lui Stendhal, astea, romantice. Or, eu mă știam meschin în sentiment, foarte temperat, atent la bănuți, nici n-aveam foarte mulți, eram, ca
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
clară sfioșenie se întâlnesc în aceeași ființă: "Poeziile îl arată elegiac și timid. Eseurile îl relevă agresiv și anarhic". Când Eugen Ionescu scrie - defavorabil, firește - despre o carte a lui Pericle Martinescu, Sebastian nu-i de acord cu tonul "prea absolutist": Ceea ce ne arată că un critic trebuie să coboare de pe culmile nihilismului său interior, pentru a discuta - obișnuit și, dacă vreți, bonom - valorile așa cum se prezintă ele. D. Eugen Ionescu suferă de inițialul defect de a nu ști să ia
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
Albert Einstein, intrată după cum e bine știut, în patrimoniul fizicii moderne. Voi menționa doar că nici acestă din urmă teorie, nici altele avînd la bază ideea relativității nu au putut împiedica, în planul practicii sociale recrudescența diferitelor întruchipări ale tendințelor absolutiste. Căci ce este fundamentalismul religios, ce au fost regimurile totalitare și dictatoriale dintre care majoritatea s-au prăbușit sub ochii noștri după ce au lăsat în urma lor milioane de victime, decît entități bazate într-o formă sau alta pe ideea de
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
cutare țară străină și astăzi aliată, așa cum bine îi stă românului "imparțial". Slabă scuză, tristă scuză." Din 20 septembrie 1944 a semnat ciclul de articole despre situația politică a României după asasinarea lui I. Gh. Duca, înfierînd pe legionari, monarhia absolutistă a lui Carol al II-lea, despre eroarea de a-l fi eliminat pe N. Titulescu de la Ministerul de Externe, despre rolul benefic important îndeplinit, atunci, de personalitatea lui Iuliu Maniu. Apoi, necontenit, cerea epurarea presei de filolegionari și antonescieni
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
Ungureanu în Istoria secretă a literaturii române, Aula, Brașov, 2007, pp. 192-193, interesat și dumnealui de divergența Noica - Steinhardt. 5 A. Marino, op. cit., p. 440. 6 Pentru Marino, creștinismul este utopie curată: „O religie - îmi spun adesea - mult prea radicală, absolutistă, irealizabilă și deci utopică. La antipodul structurii naturale umane”. (Viața..., op.cit., p.102). 7 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, argument de P.S. Justin Hodea Sigheteanul, ediție îngrijită de Virgil Bulat, note de Virgil Bulat și Virgil Ciomoș, cu un dosar al
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
sfîrșit, de-adevărat apocalipsa după Ian, scrisă în pasa proastă a orelor de școală și-a celor - sic!- de data asta trei R: rutina, rugina, ramoleala. E, așadar, un dascăl de nevoie - și ce profesor de română nu cunoaște ,stilul", absolutist, zice Eliza Farina, șefa lui de catedră, o damă platinată, distinsă în felul ei, cu funcții multe înainte, cu regrete de boierime în agonie după. Deschis, pare-se, cu elevii, poartă cu ei, în gang, la o țigară, conversații, așa cum
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
serios, care să-ți pună la îndemînă principalele controverse iscate de chestiunea adevărului, dacă trecem așadar peste tenta de auroră etică din Călăuza rătăciților, vom găsi în volum descrierea unui conflict care separă două poziții adverse și deocamdată ireconciliabile: tabăra absolutiștilor și cea a relativiștilor. Cea dintîi remarcă e că adepții lor nu-și pot argumenta logic opțiunea, preferința pentru una din poziții fiind dictată de o afinitate căreia Blackburn îi spune „temperament”. De la natură unii oameni sunt înclinați să aibă
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
cea a relativiștilor. Cea dintîi remarcă e că adepții lor nu-și pot argumenta logic opțiunea, preferința pentru una din poziții fiind dictată de o afinitate căreia Blackburn îi spune „temperament”. De la natură unii oameni sunt înclinați să aibă vederi absolutiste, cum alții au naturaliter imbolduri relativiste. Să recunoaștem, detaliul e uimitor, căci îți dai seama că nici măcar într-o temă de curată analiză lucidă, cum s-ar presupune că e problema adevărului, nici măcar aici argumentele nu pot scăpa de acea
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
a spune că sub luciul oricărei discuții speculative se ascunde o pînză de tenebre tăcute, care ne ghidează în ascuns gîndurile. Încă un motiv care arată că esența gîndirii nu e silogismul, ci flegma lăuntrică. Dar să definim părțile beligerante: absolutistul are o natură senină cu predispoziții clasice, genul de spirit care iubește ordinea, coerența și siguranța, și căruia i se pare de bun-simț ca în lume să existe realități care nu depind de voința lui: așa cum Luna se învîrtește în jurul
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
acest motiv, legile științei au o valabilitate pe care nici un moft despotic nu o poate modifica, la fel cum există valori clasice, ca adevărul, frumosul, binele și sacrul, cărora li se pot găsi criterii ce nu sunt pendinte de epoci. Absolutistul e un apolinic cu apetit pentru echilibru, așadar un patriarh care vrea dogme stabile, dincolo de spectacolul schimbător al modelor. De cealaltă parte, relativistul e un rebel care reduce totul la perspectiva din care privește lucrurile, caz în care există atîtea
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
cu privire la realitate. Litigiul devine și mai acut cînd se trece de la științele tari la disciplinele umaniste. Aici relativistul nu vede decît relații de putere și intenții de manipulare, adevărul fiind o chestiune de propagandă subtilă. Rațiunea, ordinea și sacrul - reperele absolutistului - sunt pretexte de dominare a credulilor, căci fidelitatea față de adevăr nu duce la exactitate, ci la hegemonie, de aceea cine are vederi absolutiste e un dogmatic cu înclinații fundamentaliste care nutrește în ascuns intoleranță față de păreri opuse. Ca adept al
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
putere și intenții de manipulare, adevărul fiind o chestiune de propagandă subtilă. Rațiunea, ordinea și sacrul - reperele absolutistului - sunt pretexte de dominare a credulilor, căci fidelitatea față de adevăr nu duce la exactitate, ci la hegemonie, de aceea cine are vederi absolutiste e un dogmatic cu înclinații fundamentaliste care nutrește în ascuns intoleranță față de păreri opuse. Ca adept al tradiției căruia îi repugnă schimbarea, absolutistul e predispus la melancolii severe în marginea trecutului, fiind deci un atrabilar cu vederi conservatoare, un spirit
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
credulilor, căci fidelitatea față de adevăr nu duce la exactitate, ci la hegemonie, de aceea cine are vederi absolutiste e un dogmatic cu înclinații fundamentaliste care nutrește în ascuns intoleranță față de păreri opuse. Ca adept al tradiției căruia îi repugnă schimbarea, absolutistul e predispus la melancolii severe în marginea trecutului, fiind deci un atrabilar cu vederi conservatoare, un spirit inert otrăvit de bila neagră a întoarcerii la vestigii. Invers, relativistul e etichetat drept un spirit multiculturalist care corupe standardele morale, bagatelizînd valorile
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
atît mai mult cu cît intransigența beligeranților nu îngăduie efortul de a-l înțelege pe celălalt, potrivit maximei că a-ți pricepe inamicul înseamnă pe jumătate a pactiza cu el, caz în care înclinația spre compromis aduce a trădare. Temperamentul absolutist e tranșant, deci rigid. Cel relativist e maleabil, deci oportunist. Unul crede în principii, celălalt crede în conjuncturi. Pentru unul contează norma care ghidează actul, pentru celălalt contează rezultatul actului. Absolutistul e un scorțos cu vederi universaliste, relativistul e un
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
în care înclinația spre compromis aduce a trădare. Temperamentul absolutist e tranșant, deci rigid. Cel relativist e maleabil, deci oportunist. Unul crede în principii, celălalt crede în conjuncturi. Pentru unul contează norma care ghidează actul, pentru celălalt contează rezultatul actului. Absolutistul e un scorțos cu vederi universaliste, relativistul e un sarcastic cu apetențe de circumstanță. Cele două tabere au în spate o istorie lungă, mergînd pe două filiere: de o parte linia care pleacă din Platon, trece prin Descartes și ajunge
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
idealiști, de cealaltă parte linia ce pornește din Protagoras („omul e măsura tuturor lucrurilor“) și merge pînă la Hobbes și Darwin. Azi, deși trofeul nu e adjudecat de vreo tabără, aplombul e de partea relativiștilor, aflați în ofensivă evidentă, în vreme ce absolutiștii bat în retragere, adunîndu-se în fortărețe conservatoare. Simon Blackburn reușește să fie imparțial și didactic, avînd verva unui profesor care știe să explice cu umor distincții dificile. Un volum care face din epistemologie o disciplină suficient de atrăgătoare ca să fie
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
varietate. Când copila învață primele cuvinte, băiatul e pe cale să se nască. Un pic mai târziu, Ioana devine cochetă și imperativă, pe câtă vreme Andrei posedă deja arta relativismului. La Constanța Buzea, maternitatea provoacă spectacole de limbaj: „Încăpățânată ca o menghină și absolutistă - Ioana, dar el are umor, știe de glumă. Abia așteaptă să râzi de el ca să se amuze primul de situațiile comice în care nimerește. Degeaba alianțele elaborate Mitică - Ioana împotriva lui, nu le prea reușesc, doar până la un punct. Andrei
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
1 noiembrie 1833 se călugărește și ia numele de Andrei. La 15/27 iunie 1846 este numit vicar general la Sibiu. Un aspect controversat al biografiei sale a fost predarea Ecaterinei Varga, luptătoare maghiară pentru drepturile românilor transilvăneni, autorităților imperiale absolutiste în ianuarie 1847. În ziua de 2 februarie 1834 în biserica catedrală din Carloviț a fost înaintat diacon viitorul mitropolit Andrei Șaguna. Atunci el a spus: "„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn (vreau) să-i trezesc și cu voia
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
stânga lichidați de cei pe care i-au slujit. Teroarea comunistă pe care o trăim ar trebui să fie o lecție salutară pentru toți gânditorii atrași din diferite motive - printre care cele doctrinare sunt cele din urmă - de un regim absolutist. Privind În urmă spre cei din generația care ne-a precedat, a celor ce au ajuns la maturitatea gândirii Între cele două războaie, când ne nășteam noi, mă umple de o perplexitate indignată atracția exercitată de doctrinele absolutismului politic, fascinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Stupizi? Nu, fără Îndoială, chiar dacă anumite naivități și o bună doză de stupiditate nu lipseau din «trăirea» lor. Dar naivitatea nu este un motiv suficient al actului. Impulsul radical care i-a Împins la Înfeudarea spiritului lor unor cauze politice absolutiste este tocmai falsul «absolut» pe care Îl descopereau În aceste pseudoreligii ale veacului. O credință religioasă autentică i-ar fi ferit de aceste rătăciri. Căci, să nu mi se vorbească despre «ortodoxia» lui Nae Ionescu, despre «mistica legionară», despre știința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]