890 matches
-
sau Însemnătatea acțiunilor materiale și materializate În elaborarea acțiunilor mintale și a noțiunilor, numai că activitatea autentică trebuie să se bazeze pe mecanismele inteligenței, ale gândirii și ale imaginației (Piaget). Activizarea maximă urmează să se desfășoare la nivelul gândirii, al abstracțiunii celei mai Înalte și al manipulărilor verbale (1972, p. 62). „Activ” nu este elevul care se menține la nivelul acțiunii concret-senzoriale, intuitive și nici la cel al acțiunii fizice, manuale, practice, ci acela care gândește, care depune un efort de
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și chiar asupra expresiilor simbolice (lingvistice, grafice, literare etc.), inclusiv asupra gândirii Însăși, așa cum arată Piaget, acestea duc la creșterea posibilităților de construcție a cunoștințelor. Așa, de exemplu, prin manipularea obiectelor materiale se poate ajunge la construcția unor cunoștințe empirice (abstracțiuni empirice), după cum prin acțiunea asupra gândirii se poate ajunge la construcția prin reflecție a unor abstracțiuni reflectorii (Well-Barais, 1993, pp. 477-478). În această Învățare prin acțiune, ceea ce este specific omului ar fi relația sa cu obiectele nu este În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
acestea duc la creșterea posibilităților de construcție a cunoștințelor. Așa, de exemplu, prin manipularea obiectelor materiale se poate ajunge la construcția unor cunoștințe empirice (abstracțiuni empirice), după cum prin acțiunea asupra gândirii se poate ajunge la construcția prin reflecție a unor abstracțiuni reflectorii (Well-Barais, 1993, pp. 477-478). În această Învățare prin acțiune, ceea ce este specific omului ar fi relația sa cu obiectele nu este În mod unic o relație duală, subiect-obiect, ci o relație triadică (subiect-obiect-semne). Obiectele manipulate sunt, În general, obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
spre izvoarele Însușirii experienței generalizate a omenirii, materializate În valorile perene ale culturii sau ale celor cu putere de circulație actuală. Or, În diversitatea formelor lor, metodele de comunicare orală vin tocmai În sprijinul unui asemenea Învățământ efectuat la nivelul abstracțiunilor, al structurilor generalizate; ele corespund tocmai acestei necesități de Învățare a conceptelor (a Învățării conceptuale), codate În limbajul intelectual, bazate pe utilizarea cuvântului. O bună parte a Învățării școlare - subliniază R. Gagné - cere cu necesitate o astfel de „comunicare verbală
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de structurile mintale și de activitatea auditoriului. Or, În Învățământ, diferențele de experiență, de vocabular și de statut social, existente Între cel care emite și cei care recepționează sunt, adeseori, foarte pronunțate (Leroy, 1974, p. 97). Predarea „prin spuse” utilizează abstracțiunea limbajului rostit, scos din contextul acțiunii - cum spune J. Bruner - de unde pot să apară ușor diferențe de percepție, de putere de abstracție. De aici necesitatea apropierii la maximum a recepției de emisie, Încât să se ajungă la o corespondență Între
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
se află copilul pe o anumită treaptă a evoluției lui psihice, memoriei lui vizuale, concrete. Învățarea noțională, Înțelegerea abstracțiilor, presupun, de cele mai multe ori, existența unui „depozit” suficient de imagini vizuale prin intermediul cărora cel care Învață devine capabil să Încorporeze asemenea abstracțiuni (Bruner, 1970, p. 83). Fără un astfel de suport i-ar veni greu copilului să depisteze corespondențele și să-și verifice activitatea cu simbolurile. Deși, În măsura În care ajunge să-și formeze abstracțiuni, copilul se eliberează treptat de aspectele de suprafață ale
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cărora cel care Învață devine capabil să Încorporeze asemenea abstracțiuni (Bruner, 1970, p. 83). Fără un astfel de suport i-ar veni greu copilului să depisteze corespondențele și să-și verifice activitatea cu simbolurile. Deși, În măsura În care ajunge să-și formeze abstracțiuni, copilul se eliberează treptat de aspectele de suprafață ale lucrurilor, el continuă, totuși, să se sprijine pe depozitul de imagini acumulate În timp. Datorită acestei rezerve de imagini el Își permite să se ridice la nivelul unei activități euristice, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
aici și preocuparea crescândă pentru introducerea și folosirea În proporții sporite a materialului demonstrativ-intuitiv În cursul desfășurării lecțiilor. Intuiția (demonstrația) avea misiunea să asigure o impresie durabilă În mintea elevilor, să provoace imagini mintale din care să se sustragă apoi abstracțiunile dorite. Adică noțiunile era necesar să fie prezentate În mod intuitiv și abia după această imprimare sensibilă să aibă loc un proces de abstractizare, de trecere la formalizarea verbală și la memorizarea noțiunilor. În virtutea acestei Înțelegeri, ideile Își găsesc originea
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
să evidențieze această funcție de ridicare de la concret spre abstract rezervă mesajelor audiovizuale o poziție intermediară În „piramida experiențelor educative” (fig. 5) stabilită de el, relevând capacitatea acestora de a depăși concretul-sensibil și de a facilita, până la un anumit punct, constituirea abstracțiunilor și generalizărilor. Fig. 5. Piramida experiențelor educative (E. Dale) Așa cum se observă din reprezentarea grafică de mai sus, mesajele de natură audiovizuală și-ar putea asuma o funcție de tranziție Între experiențele cele mai directe (concret-senzoriale) și experiențele cele mai abstracte
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Adeseori utilizarea modelelor vine În completarea experimentului. Considerăm utilă și precizarea potrivit căreia implicarea modelelor În studierea obiectelor, fenomenelor și relațiilor dintre ele poate avea loc nu numai la nivelul de referințe empirice, ci și la nivelul de referințe al abstracțiunii. Și la acest nivel, modelele pot facilita cunoașterea acelor obiecte și fenomene pentru care nu dispunem de o bază perceptivă, care se află dincolo de limitele cunoașterii senzoriale. Și care pot să fie și ele reprezentate prin intermediul modelelor. Privită prin prisma
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
inversă, de examinare treptată a unei probleme, cu punct de plecare de la un model abstract spre modelul material și de aici la perceperea realului, așacum se prezintă el de fapt, se dovedește foarte utilă atunci când elevii Întâmpină dificultăți În concretizarea abstracțiunilor științifice, În raportarea lor la cazul concret. În ultima analiză, acest „du-te-vino” Între concret și abstract, mijlocit de utilizarea diferitelor genuri de modele, permite o mai ușoară trecere, prin alternanță, de la percepție (imagine) la gândire, de la analiză la sinteză, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a lui Bartleby, victima indirectă a celui care a învins. De aceea, resemnarea avocatului din final, deși patetică, are ceva non-eroic în substanța ei. "Ah, Batleby! Ah, umanitate!" seamănă mai mult cu o capitulare. "Nu voi muri social pentru o abstracțiune morală" spune, într-un fel, cu precaută ("prudentă?") indistincție naratorul. Ca și Bartleby, el este, la sfîrșit, același, un resemnat, un component obedient al macrosistemului, un cod de inacțiune, antieroul unei opere care creează doar premisele tragediei clasice, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acest ideal absolut, al "contemplației înalte", necorupte de aspirațiile mărunte ale vulgatei. Cifrul său nu era atît neinteligibil pentru publicul hedonist, de teatru londonez premodern, cît inacceptabil. Nimeni nu părăsește o femeie frumoasă și o avere incomensurabilă în numele unor pure abstracțiuni. Prin urmare, sancțiunea a venit sec și cu fermitate. Cînd autorul a ieșit la rampă ca să-și primească ovațiile, a fost întîmpinat cu huiduieli nestăvilite: "În timp ce Henry James se întorcea cu fața către public, pregătindu-se să facă o reverență
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
profesorul clujean Virgil Stanciu sub titlul Maeștri și discipoli. Un veritabil circuit academic (și biografic) postmodern, în care aula fuzionează cu agora, permițînd stilului și procupărilor didactice (sofisticate și savante) să pătrundă în fiordurile așa-numitei "culturi de masă", unde abstracțiunile înalte prind viață și intră în adevărata dinamică intelectuală. O autentică lecție de maestru, cum inspirat sugerează titlul ultimului volum elaborat de autor. Steiner a scris și un număr de opere ficționale, una de graniță (propria biografie redactată în maniera
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
zilele noastre, în preocuparea constantă a unor grupuri contemporane, care încearcă să dea o dimensiune concretă "invenției" lui Hesse, organi zînd, periodic, campionate ale "mărgelelor de sticlă"!) supune cititorul unor eforturi semnificative. În fond, "jocul cu mărgelele de sticlă" sugerează abstracțiunea absolută, voluptatea ființării în rațiunea pură, nealterată de nici o "impuritate" emoțională ori instinctuală. Jucătorii lui Hesse aspiră la o stare intelectuală supremă, lipsită de orice constrîngere existențială. Dacă Ordinul este o elită a umanității, atunci "jucătorii cu mărgelele de sticlă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și a citit, poate chiar a învățat pe dinafară, fabulele lui La Fontaine.' Așa îmi imaginam că ar fi putut fi catalogată și rezumată viața mea" (p. 396). Fundalul așa-zicînd "mare" al istoriei rămîne, pentru individ, pînă la urmă, o abstracțiune, chiar dacă una, paradoxal, cu efecte letale. Pentru el, sens are numai spațiul mic, "profan", al propriei existențe. Acolo, "liderii maximi", "comandanții supremi" și "generalissimii" nu valorează nici măcar cît un abțibild ori o piatră colorată. Din nefericire însă, nu sensul este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu care lupt". Prevalându-se de firea sa demonstrativă și exaltată, poetul a supralicitat fantezia și năzuința spre valorile afective ale artelor. A reușit astfel, în virtutea tipologiei hăruite al cărei exponent era, să se sustragă rulajelor vieții, ispitit irepresibil de abstracțiunea structurilor poetice, alegorice, simbolice. Evident, poezia eminesciană rămâne o realitate sustrasă concatenării evenimentului, ceea ce nu înseamnă, precizează autorul, că incidentul biografic nu poate dobândi prin sublimare înțelesuri generale. Sintonia poetului, întâlnirea eului său și a câmpului de conștiință cu marea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
atît de perfect armonizată, ca moleculele de untdelemn, formînd o plasmă translucidă, suav gălbuie” (La o statuie). La rîndul lor, starea de criză a ființei, angoasa, spaima în fața golului nu se exprimă printr-un patetism descărnat, printr-o fierbere de abstracțiuni, cum se mai întîmplă, ci pe un portativ al factorilor cotidianului, al unei domesticități ce le insuflă verosimilitate. Autoarea intuiește că pentru a accede la poezia ce ar putea-o reprezenta nu se cuvine a se îndepărta de materialitățile familiare
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii liberi în interior și neconcesivi în manifetarea lor publică erau absorbiți de context într-o asemenea măsură încît păreau ei înșiși exponenți ai regimului, chiar dacă pe un alt palier. Simpla participare la o expoziție-mamut, la un Salon
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii liberi în interior și neconcesivi în manifestarea lor publică erau absorbiți de context într-o asemenea măsură încît păreau ei înșiși exponenți ai regimului, chiar dacă pe un alt palier. Simpla participare la o expoziție-mamut, la un Salon
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
ca să suferi pentru el. E o perversitate în asta și o atroce iubire de sine". Așadar analizele apar concrescute cu diagramele afective, ambele abia punctate, discrete, confidențiale. Și pe deasupra o nevoie, așijderea feminină, de reprezentare concretă, o aprehensiune ce reduce abstracțiunea la necesitatea de-a vedea, de-a pipăi, de-a compara: ,Pipi mă absoarbe în secrețiile creierului ei. Creierul ei e un păianjen voluptuos". Scrisul însuși e asimilat unui act fizic, gospodăresc, iritant-incitant: Cînd scriu bătătoresc un mușuroi, îl bătătoresc
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
ne îngăduie a deveni „părtași la experiențele lui grele”, poetul poate fi receptat la modul optim de un exeget aflat pe aceeași lungime de undă interioară, afin al gînditorilor de factură existențialistă mai curînd decît al celor operînd în pură abstracțiune. Aparținător al stirpei celor dintîi, Petru Ursache învăluie producția în cauză în considerații diverse, efectuînd planări ce-l depărtează și-l apropie alternativ de materia intrinsecă a acesteia. Ni-l reamintim pe N. Steinhardt. Speculațiile însele dobîndesc pe alocuri aura
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
pe care o aude în mediul înconjurător. Gramatica universală (UG) are, la fel ca teoriile științei moderne, puterea de a transcende cunoașterea empirică astfel încît, în sistemul lingvistic al omului în general, noi informații apar nu din lume, ci din abstracțiunile minții. Unde se încadrează sensul în toată această filozofie? Evident, nicăieri, întrucît sensul are propria lui caracteristică combinatorială, care nu este și nu va putea fi niciodată descifrată de sintaxă. Sintaxa, prin constrîngerile ei asupra formei, ajută la stabilirea sensului
Despre dilemele semnificației by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7351_a_8676]
-
explice. E un pictor fără doctrină și fără replici pregătite de acasă. E ingenuu pînă la spontaneitate naivă, de aceea la Paștina flerul numinos nu e însoțit de un simț critic care să dea sentințe abstracte. Paștina are repulsie de abstracțiuni, simboluri și coduri, avînd vocația concretului pe care îl are sub ochi. E încredințat că un tablou se împlinește atunci cînd duhul se străvede în el, iar pentru asta trebuie să fie fidel flerului mistic. Din acest motiv, Paștina e
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
baladescă și de pitoresc, pentru a se apropia apoi vertiginos de imperativul purist și incantatoriu al esteticii lui Bremont. însă dincolo de arhitectura textului, de ritmul alert al respirației și de un interes special pentru imponderabila lexicală, dusă uneori pînă la abstracțiune, toate de filiație barbiană, poezia lui Barbu Brezianu este lipsită de angulozități, de acel impact aproape contondent pe care poezia lui Ion Barbu îl are asupra cititorului. Dacă autorul Jocului secund se comportă ca un pugilist, lovind năprasnic și definitiv
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]