884 matches
-
ca să-și descarce sufletul; se plânge, și plângându-se, plânge; o aud, și totuși includ suferința ei de soție și mamă stării mele de bine, care o digeră, o asimilează fără scrupule: plăcerea trudnică a scrisului, plăcerea cafelei deocamdată neatinse, aburind promițător în ceașcă, plăcerea singurătății asistate, prin prezența discretă, în apropiere, a mamei nu se lasă umbrite de problemele și suspinele prietenei venite într-o vizită de consolare, izbutită după toate aparențele. * O după-amiază de noiembrie total nereușită, compromisă, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
comprim! În dimineața aceea lucram la o cronică despre o carte de versuri a lui Marin Sorescu (cred că era vorba de volumul Tinerețea lui Don Quijote). Ceva-ceva scrisesem deja (cam o cincime de pagină), avansasem binișor spre miezul articolului, cafeaua aburea pe masă. (Convenisem de mult ca prima ceașcă să mi se servească numai atunci când și dacă o meritam - pe baza rezultatelor obținute, un anumit număr de rânduri scrise, o anumită bandă de pagină înnegrită. Până atunci - numai ceai de mușețel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un copil. Toader prinde a doini încetișor un cântecel, gâfâit, mormăit. Respiră adânc, cu ochii duși, vorbește încetișor și vocea lui e caldă și blândă: Gheorghiță-tată... Să vii în sat la noi când înfloresc pe dealuri prunii... Hiii, băieții-taichii! Hiii!... Aburește pământu'... Ce bine miroase pământu' răsturnat în brazdă... Tresare. Se uită la Gheorghiță cu teamă. Glasul bătrânului se frânge: Așa ne-o fost vorba, Gheorghiță a Marandei? O luași singurel la chișior, cătinel-cătinel... Te-ai stins cum ai sufla într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mine un călăreț neîntrecut. Când se crăpa de ziuă, calul a poticnit, s-a culcat cuminte în frunzele ruginite era toamnă târzie și l-a podidit sângele și pe gură și pe nări. Mă privea blând și ochii i se abureau încet... I-am încolăcit grumazul, mi-am ascuns fața în coama lui și am izbucnit în hohote de plâns. Urlam, mă tăvăleam prin frunzele ce foșneau uscat... Aș fi vrut să mor acolo, odată cu el. Atunci, mi s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o față de masă curată și a pregătit tacâmurile punând pe masă străchini curate iar gospodina, Maria, după ce a răsturnat mămăliga fierbinte pe un fund de lemn curat, a pus borș de cartofi cu costiță afumată în străchini iar fasolea prăjită aburea pe plită așteptând să ajungă în gurile pofticioase, însoțită de cunoscutele murături moldovenești. într-un talger era brânză de oi și ceapă pentru cei care doreau să se ospăteze cu așa ceva. Se așezară toți la masă în ordinea mărimii, adică
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o familie Busuioc, ce părea tot ce poate fi mai „șic“ în urbe, cu fum gros de țigară, cu cafele peste cafele și dulcețuri peste dulcețuri (sau șerbeturi de lămâie, de ciocolată, de zmeură, de chitră, de trandafiri, în paharele aburind de apă de la gheață - noutate delicioasă pentru mine, cum noi erau și cuvintele chitră, ibric, chisea); cu plimbări prin Trivalea cea vestită. Apoi la Târgoviște, la „ruinuri“, cu vestigiile istorice care făceau să-mi vibreze plăpânda coardă patriotică, dar și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
înșirate pe un fir de păianjen, siderat aidoma corolelor condamnate risipirii. Peisaj natural uitat și el în aceeași planturoasă tăcere. Fluid de smarald și rubin în umbra copacilor, cu fructele de aceleași nuanțe fragile. Nu apucă să-și ridice ochii aburiți spre broderia reliefului din orizont și pe masă se oprește grațioasă dar impasibilă pasărea măiastră. Nici nu ia în seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ta, și bucuria apoi, când, ridicând farfurioara cu cremă de deasupra ceștii cu șocolată, ai găsit cutiuța bleu cu inelul?... Ce frumușică erai, cu codițele tale prinse în agrafe, la masa de bois de rose, plecată peste ceașca ce-ți aburea obrajii bruni! Fii binecuvântată în această zi nouă a vieții tale, pentru toate bucuriile ce mi-ai dat, pentru mândria cu care trăesc fiindcă sunt mama ta, și pentru că nu am roșit decât de bucurie, de când te am pe tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
istoric” al vechii Biblii și al istoriei din Iosif și frații săi. Iar Proust, la rândul lui, Își Începe vasta și ciudata epopee a „falsului trecut” prin căderea În somn, o „altă fântână”, nu-i așa: somnul ca o „lentilă” aburită și În același timp aptă de a scoate la suprafața psihicului anesteziat și Încordat - eliberat de stimulii cotidieni, deconcertanți și superficiali adeseori! - scene și figuri care „ar fi putut să se Întâmple”, dar „interesul” nu constă În veridicitatea acestora, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
autorul marii Istorii a literaturii române cu „Salut, colega! Mă bucur să te văd!”, esteticianul a primit următoarea replică: „Nu te bucuri, rîzi!...” Cam spre sfîrșitul prelegerii, în sala mare a Casei de Cultură și-a făcut apariția Nichita Stănescu. Aburit de băutură, a vociferat mereu pe seama conferențiarului. Apoi a vorbit și el, scurt. A zis: „Călinescu a fost un glonț cu aripi de fluture tras împotriva ignoranței și prostiei”. Ținta frazei sale era lingvistul, pe care, în discuțiile din ziua
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de remarca sa, azi, după terminarea conferinței profesorului Solomon Marcus, ținută în sala Bibliotecii Județene. întrebată ce mai face, Geta Cincu i-a răspuns prietenei sale Tuța: „Iată, stau mai la răcoare cu dl Călin”. Întrucît în sală nu erau aburi, cred că a dat cuvintelor sale un sens figurat. Pentru mulți eu trec drept un „om rece”. „Calzi” sînt cei expansivi, sentimentali, care se aprind ușor și promit multe. Dimpotrivă, după aceeași împărțire schematică, cei ce se manifestă cu reținere
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de noi în epoca postbelică, basarabenii reprezintă astăzi o noutate, cea mai reconfortantă la sfîrșitul actualului deceniu. * Mi-a revenit obligația să fac corectura la paginile de evocări „Ateneu - 25”. În timp ce le citeam, m-am uimit cît de tare se aburesc amintirile și cît de capricios se face selecția întîmplărilor din trecut. Fiind vorba de o aniversare, bineînțeles că majoritatea faptelor rememorate sînt din categoria celor convenabile, chiar vesele, ca la focul de tabără! Ioanid Romanescu, de pildă, a reținut, bag
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
imagine. Ieșim din zonă. Bănuind ce urmează, mi-aș fi dorit să pice în somn, dărâmați de oboseală și de soare. Dar n-au făcut-o. Iar eu n-am mai avut puterea să-i țin de vorbă, să-i aburesc, așa cum zice neoargoul. Am privit muți ceea ce a urmat: o așezare omenească sub stânci: corturi, cotețe, palate cu turnulețe. Toate locuite de oameni. Între ele, nici un drum, nici o cărare, nici o separație. Sate lungi, vechi, cu livezi de meri. De mirare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de diferențiere acustică și engramică vizuală a sunetului m de cele izotonale îp, b), cu analiza fonetică a cuvintelor, propozițiilor prin: - Palparea pe dosul primei falange a unui deget a aerului ieșit pe nas, sau se arată cum acest aer aburește o oglindă rece; - Palparea vibrațiilor pe laringe, aripile nasului, buze, obraji, creștetul capului și piept sau vibrațiile transmise unei hârtii ținută între buze;Aplicarea unei foi de hârtie ușor între buzele închise pentru dezvoltarea tactului și propriocepției ocluziei bilabiale. Exerciții
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
fazei ocluzive de o reîntoarcere a aerului expirat din cavitatea bucală spre rezonatorul nazal. Aici își amplifică mai mult rezonanța și iese apoi afară într-o curgere continuă și lentă prin narine. O oglindă așezată orizontal în dreptul buzei superioare este aburită pe ambele fețe: pe fața superioară de fluxul de aer nazal, iar pe fața inferioară de fluxul de aer oral. În cazul unei ocluzii linguale neermetice a cavității bucale, fonemul n nu se mai produce. Articularea lui n se exersează
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
fost pusă să stea câtva timp o rădăcină de spânz, apoi se oblojește cu ea organul degerat. - Dureri de cap. Se folosesc frunze de curechi verde, foi de nuc, foi de hrean, aluat sau oțet de mere. Uneori bolnavii se aburesc cu pleavă de fân sau cu vin. În cazul din urmă, luând un strai în cap, se apleacă asupra unui blid și se inhalează aburii ce se produc turnând vin peste o cărămidă fierbinte pusă pe fundul blidului. - Dureri de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
seacă leșia complet. În unsoarea ce rămâne, se adaugă piatră vânătă pisată mărunt și se unge vita bolnavă. Reumatism. Bolnavului i se fac băi cu flori de ghiocei, de odolean, de fruze de nuc sau de boz. După ce s a aburit ori s-a scăldat, bolnavul se culcă și se acoperă cu o învelitoare groasă ca să asude. Operația se repetă mai multe zile. Umflăturile articulare reumatice se mai trataează cu oțet și sare. Bolnavul se freacă cu acestea pe unde are
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
parcul mort”, „vântul plânge” - Toamna), dar nu numai atât. „Fantoma morții”, care dă târcoale până și amorului (Gelozie), semnalează un presentiment. În Sonete postume (1925), ceea ce precumpănește este starea de melancolie, cu înlăcrimate aduceri-aminte și cu replieri într-o solitudine aburită de dezamăgirea iubirii care trece și a visurilor care se sting. Există, răzleț, și strofe cu un nerv caustic. Ca epigramist, P. nu s-a bucurat de succesul de care a avut parte fratele său, cu toate că unii (Al. T. Stamatiad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
toți în ziua aceea. Păsărelele fuseseră foarte agitate, pentru că nici ele nu mai știau dacă ploua sau nu. Veneau, plecau, veneau, plecau. Îmi amintesc că a fost o zi rece de toamnă și pentru că mergeau caloriferele în spital, geamul se aburea imediat. A trebuit să-l șterg cu prosopul de nenumărate ori. N-aș fi avut voie să cobor din pat, dar voiam să văd camforul, ploaia și păsărelele. Când stai mult în spital, asemenea dorințe fac deja parte din viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă pot păcăli pe mine însumi. Chiar dacă știu că voi muri în curând. Ceea ce pierd se duce definitiv. Știu lucrul acesta. Înțelegi ce spun? A tăcut îndelung și și-a privit vârfurile degetelor. Cafeaua se răcise și nu mai ieșeau aburi din cană. Nu se mișca nimic în camera aceea. — Nu te mai întorci niciodată? — O dată ce plec de-aici, n-am cum să mă întorc. Mi-e clar lucrul acesta. Chiar dacă aș vrea să mă întorc, n-o să mi se deschidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și DJ-i și alți membri ai noului val de la Hollywood și-au făcut de cap până când superintendentul clădirii a venit a doua zi dimineața și mi-a cerut să dau pe toată lumea afară din cauza nivelului intolerabil al zgomotului, deși, aburit de droguri și vodcă, am încercat să-l mituiesc cu un sul din câteva sute. După asta am zăcut sigur în pat șapte zile-n șir, uitându-mă la DVD-uri cu filme porno, fără sunet, prizând probabil patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acolo. Haidi, Boss, ajută și tu un frate la greu. Hai, nu te lăsa rugat, că vreau și io la căldurică cu păsărica asta gigea de gigea. Și să mor io că-ți fac lipeala cu ea. Mai întâi o aburesc io și dup-aia intri și tu pă felie, m ai înțeles? Hai, vorbește cu nevastă-ta și sună-mă ca să știu că s-a eliberat locația. Hai să trăiești, Boss-Șerif. Câteva secunde nu mai aud decât zgomotul mașinilor care
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
e vândut într-o veselie vecină cu inconștiența. În ritmul acesta, în care punem pământul, aurul și rezervele subsolului în mâna marilor corporații multinaționale, ne vom trezi, peste noapte, musafiri în propria țară. Deunăzi, un zvon politikon încerca să ne aburească cu marea șansă a românilor de a pleca în alte țări. Ca și cum a-ți părăsi casa și rosturile din propria țară ar fi o bucurie. Șomajul și sistemul corupt al mafiei multipartinice îi silește pe mulți dintre noi să ia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de mult în pielea fiecăruia, că sunt complet plictisită și nu vreau decât să plece cu toții din camera mea ca să pot dormi în pace. Ajung în sfârșit, în baia de aburi, unde, deși focul era aproape stins de-acum și aburii ceva mai puțin puternici, mă simt ca un nou-născut, clipocind fericită sub mormanul de pături. Așa da saună! Ajunsă pe bancheta care-mi servește drept pat, adorm atât de rapid că nu mai am nici timp să urez noapte bună
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]