472 matches
-
considerată a fi angajată pentru a face o anumită treabă. Să țină casa. Ori să țină companie domnișoarei Sofie, care se simțea din ce în ce mai rău. Ori să gătească. Ori să strunească grădinarul, și pe cei doi bătrîni care aveau grijă de acareturi și de curățenia din Vilă. Cu toate că făcea toate acestea, K.F. nu era considerată servitoare și nici nu se purta ca atare. Avea ceva de stăpînă a casei unde prințul și Sofie veniseră în vizită, să-și petreacă o lungă, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a răspuns? Hm! Nu mi-a răspuns nimica. A început a râde... Flăcăul dădu din cap și zâmbi. Zâmbi și moșneagul scuturându-și pletele; apoi întinse mâna cu degete negre și uscate: Iaca, ici în vale-i curtea, cu toate acareturile... O casă scundă de bârne albea în vălcea, cătră iaz, înconjurată de șuri și grajduri acoperite cu paie. Are curte strașnică boierul... vorbi moș Nastase... Boierii îs deprinși cu odăi multe... L-am întrebat eu într-un rând: Cucoane Jor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vătaful își ațintea căutătura spre căsuța lui care era în coasta ogrăzii boierești, pe-un dâmb, nu departe de apa Moldovei. Până ce intra pe poartă, Alexa Grecu n-o slăbea din ochi. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ostrețe, și parcă voia să pătrundă și-n căsuța albă cu geamuri lucitoare în fața căreia făceau puțină umbră doi zarzări bătrâni, cu trunchiurile noduroase. Descăleca repede și zvârlea unui argățel frâul. Suia apoi cele două trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și începea să râdă. Am fost și eu cu treburile gospodăriei. Foarte bine, foarte bine! mormăia el și prindea să se învârtă prin cele trei odăiți, căutând parcă pe cineva. Apoi ieșea și începea să adulmece prin ogradă și printre acareturi. Asta se întâmpla aproape totdeauna și femeia se făcea că nu bagă de samă. Ea era o biată fată săracă din oameni de rând, ș-o chema Cristina. Umblase în copilăria ei mai mult cu picioarele desculțe și purtase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fete, alegând asemenea pradă din ce găseau mai frumos. Băieții erau cu îngrijire crescuți și șeful eunucilor albi alegea pentru slujba Înaltei Porți slujbașii palatului, caligrafii, muzicanții, tot ce purta numele de „icioglan“. Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor și acareturilor: aceștia erau „azamoglanii“. Rânduiala curții cerea ca slujitorii albi să nu păstreze din bărbăția lor decât aparența. O parte din fecioarele aduse intrau în haremul marelui stăpân. Copile cu ochii albaștri din ținuturile de cătră miazănoapte, ochi căprii și cosițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care, după aceea, desfăceau portofelul și-l răsplăteau cum puteau mai bine. Abia la câtva timp după petrecerea evenimentului băgau de seamă că i-au dat, mult prea mult, că bănișorii intrați în buzunarele popii le-ar fi putut spori acareturile cu vreun plug, ori cu o pereche de boi, cu o căruță sau câteva pogoane de pământ. Dar, ce e dat, e bun dat. Pe urmă, când iarăși li se întâmpla ceva, dădeau tot ca înainte, parcă preotul i-ar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
boier Filipescu nu numai un colaborator de nădejde, dar și un prieten de o discreție desăvârșită care, nu o dată, arătase o deosebită înțelegere bărbătească pentru înclinațiile sale. Se ridică, se îndepărtă și reveni. ― Dac-ați ști cum arată casa și acareturile marelui boier! De fapt ar trebui să vorbesc la timpul trecut, pentru că toate i-au fost luate într-o singură clipă, madame... Se opri la timp. Femeia îi ceruse să nu-i pronunțe niciodată numele. Turnă lichiorul de cireșe amare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fratelui său Costandin suiulgii ca să curăță locul acela foarte bine... să li închidă, drum pe acolo să nu fie”. “1774 septembrie 3”. --Un păgubos dator-vândut - Coste Papafil - se apucă să moară. Vodă, la cererea păgubașilor, a scos la mezat toate acareturile nefericitei văduve “din care... o pivnițe de piatră cu cârciumă deasupra și cu doao dugheni alăture... care sânt lângă biserica Svântului Ierarh Neculae”. Cel care a reușit să achite suma de “cinci mii noao sute lei” a fost “Gavril mitropolitul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe Ulița Domnească. Uite că... Bătrânul și-a pus mâna streașină la ochi, ca și cum ar fi vrut să distingă nălucirile ce i-au năvălit în minte, și a pornit să povestească: --Pe lângă vânzări și cumpărări a tot felul de acareturi, la 22 iulie 1650 (7158) “Io Vasilie (Lupu n.n) voievod, domn al Țării Moldovei”, hotărăște: “Iată acest... cinstit boier al nostru, pan Toderașco mare logofăt,... i-am dat... un loc de casă, cu case gata și cu pivniță de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și fratele Aurel de 7 ani. Duceam o viață liniștită și îndestulată. Tatăl meu, salariat la Ocolul Silvic Tighina, și mama, casnică, proprietară a unei averi importante (zeci de hectare de pămînt arabil, livadă cu pomi fructiferi, vie, casă și acareturi în comuna Cobusca ș.a.), puteau să asigure un trai decent și un viitor promițător nouă copiilor. Într-una din zilele de sfârșit de iunie ale anului 1940, liniștea generală din oraș s-a spart și cu un vuiet înspăimântător s-
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
Santesti și am venit acasă în 1945 unde am găsit un dezastru din frumoasă noastră gospodărie, hăldani mai mari decât gardurile, geamurile sparte, ușile rupte și urme de gloanțe peste tot. Casă era goală, pustie, fără urmă de mobila sau acareturi. Au furat rușii, au furat și ai noștri. Totul a trebuit luat de la început. Între anii 1945-1952 am urmat Liceul « Eudoxiu Hurmuzachi ». Aviația era visul vieții mele și de câte ori auzeam bâzâind un avion lăsăm totul baltă și-l urmăream în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
singura care-i cunoscuse bine topografia: Aici a fost dormitorul, colo sufrageria, dincolo salonul... Dacă în față locuia doctorul ucrainean, celelalte camere, mai lungi, erau ticsite de paturile albe ale bolnavilor. Afară mama se uita la ce-a rămas din acareturi. Într-un colț un cireș mare și mult ramificat ne indica, îmbătrânit și singuratic, locul de unde începe livada. Tăiată, făcuse loc, prin asociere, unei tarlale contopită și ea în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
o luni, la vreo două săptămîni după Paști, curtea primarului din Pișcari s-a umplut de jandarmi, de portărei, de oameni ai legii care s-au apucat să pună peceți și semne de-ale tribunalului pe casă, pe grădină, pe acareturi și animale, pe toată averea lui. Inimă largă, omul girase Împru muturile tuturor sărmanilor satului, iar acum sosise scadența. Avuseseră loc amînări peste amînări. Pomean a Încercat să se mai judece o dată, a fost refuzat și, cînd s-a Întors
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
așa, măi Oaie? Păi, ori bine, ori rău! - Bine, că nu mai plătim nici bir turcilor, că se Înlesniră și drumurile, piețele și vămile, că s-au stârpit tâlharii de drumul mare și că ne putem face și noi case, acareturi, scăpăm de iobăgie și de dări și ajungem răzeși, țărani liberi, și țara e liberă și ea... Nu credeam să prind asemenea vremuri ... - Păi, parcă ziceai că e rău! - Păi, e rău, nea Vasilie, că toate astea le apărăm tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Roibu... Că și așa preț prea bun nu mai are de când cu colhazu, de care să știi că nu scăpăm ca de moarte. Cică până la primăvară, vrem nu vrem, vom fi cu toții colectiviști; pământul, animalele cu Roibu matale în frunte, acareturile, toate vor fi la grămadă... și oamenii la fel ca dobitoacele... Nu degeaba s-au scumpit gamelele și au dispărut sufertașele de pe piață... Cantina ne așteaptă... și rândul ca-n armată, la cazan... și munca la hurtă... și câștigu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
asta se întâmpla rar. În ochii lui albaștri două lacrimi ca două boabe de rouă îi izvorăsc pe sub pleoape tremurând ușor. A suspinat cu gândul că mult nu mai are de trăit. A intrat în casă, a văzut camerele. Din acareturile din curte nu mai era decât o bucătărie de vară mai mică și grajdul pentru vite, dar unul nou. Cele pe care le știa dispăruseră de mult timp, încă de când îi trăia mama. Și-a luat rămas bun de la Todiriță
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
uși. Acestea dau spre o grădină plăcută privirii, lipsită de pretenții, cu o pajiște, arbuști și straturi de flori. În spate a fost construită o anexă ce cuprinde o bucătărie modernă și dușuri cu faianța albă. Mai sunt și alte acareturi, printre care un fel de șopron ce adăpostește un cuptor de uscat, și ceea ce la prima vedere pare a fi un fel de magazie de unelte, doar că-i construită dintr-o esență lemnoasa superioară și are o singură ferestruica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Petrică a luat cuvântul la inaugurarea noului local de școală preamărind incendiul din '32, preamărind pe cei care s-au îngrijit să ridice local nou cu șase săli de clasă, cancelarie, cameră pentru material didactic, magazie pentru lemne și toate acareturile pe un teren de două hectare bine ascunse după un gard și el nou! Cât despre autorii incendiului de la dărăpănătura de școală din Necrasovca Nouă, nimeni nu știa nimic, desigur în afară de doi: Petrică și președintele comitetului școlar comunal, un țăran
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
bate pendula așa mă lovește și fătul ăsta-n burtă! Nici de ceas nu mi-e trebuință. El nu greșește nici o dată.” Ieșisem deci, În lume, mă plimbam cu fala mamei scrisă pe umărul stîng. Oameni cît să nu zărești acareturile, mulți mascați, alții cu fețe boite, cîțiva cu tichii pline de clopoței... Priveam carnavalul..., acasă dădusem cu ruj pendula, Îi lipisem pene multicolore de papagal, ornasem timpul... Unii care se trăgeau din pești au spus că nu e bine, alții
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să le ademenesc, pentru că ele se uită la mine dar nu îndrăznesc să ia vreo alună. Bătrânul caută să mă consoleze pentru nereușita mea: Nu fi supărat. Data viitoare le ai musafiri la masă. Pornima spre grădina de zarzavat pe lângă acareturile din preajmă. Când am ajuns, am băgat de seamă că toate sunt așa cum le știam. Călugărul mă cercetează cu privirea întrebătoare: „Vrei să intrăm sau mergem mai departe?” Drept răspuns, pornesc înainte...La o bucată de vreme, printre copaci, se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
rău dacă sfinția ta mi-ar arăta care sunt casele cimotiei Ureche. Apoi casele lui Grigore Ureche se întind de aici din poarta mănăstirii Barnovschi vodă până la Ulița Sfânta Vineri. Așa că pe lângă pivnița dăruită celor două mănăstiri mai sunt destule acareturi care să fie împărțite între cei trei urmași ai vornicului: „Vasilașco ce-au fost spătar” „Antimia ce-au fost păhărniceasă” și „giupîneasa Alexandra”. Nu știu cum, dar când sfinția ta a spus că acareturile lui Grigore Ureche sunt pe așa o întindere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pivnița dăruită celor două mănăstiri mai sunt destule acareturi care să fie împărțite între cei trei urmași ai vornicului: „Vasilașco ce-au fost spătar” „Antimia ce-au fost păhărniceasă” și „giupîneasa Alexandra”. Nu știu cum, dar când sfinția ta a spus că acareturile lui Grigore Ureche sunt pe așa o întindere, mi-a venit în minte o afacere cu dughene de pe Ulița Chervăsăriei, făcută de Cîrstea, mare vameș, fratele lui Gheorghe Duca voievod. Afacere care nu se termină așa ușor. Întâi, la 15
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fiule. Chiar de a doua zi, adică la 25 noiembrie 1766, vodă îl cheamă pe egumenul de la Agapia, căruia îi dă această dugheană și încă una cumpărată alături, pe lângă alte bunuri, în schimbul unui vad de moară, două prisăci și alte acareturi la Chiperești, pe Jijia, unde vodă a făcut „o fabrică de postajă” (postăvărie). Prima din Moldova! Fala primei dugheni a rămas doar în cinstea numelui lui vodă, care a cumpărat-o, pentru că a doua dugheană a fost prefăcută în crâșmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în zapisul din 20 iunie 1767 spune că Mitropolia are o moșie numită Vericicani din ținutul Sucevei : „Și neavînd Sfînta Mitropolie nici un folos de venitul acestii moșii, fiindu la locu depărtat...și găsindu pe...vistiernicul Toader Vîrnav ca să de alte acareturi...mai de mare preț și mai cu mult venit și folos...am făcut schimbătură dîndu...moșiia aceasta de mai sus...și dumnealui...au dat...giumătate de sat de Vlădeni...Așijdere, au mai dat o pivniță cu arge (acoperiș) și cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nu prea știau să învârtească hora: Dă-te, vere, mai deoparte / Nu joci, numa' dai din coate / Pe-aici, nu te-mpiedeca / Du-te 'nvață a juca / Că încurci și cetera!... Orășeanul, cel fără pălărie și cu bucile mari, găsise, în acareturile lui de tinichea și de foaie de cort kaki, o nebună de săltată de la Goldana, dans care, învârtit, în sens invers acelor de ceasornic, de către meșteri-bărbați în ale horei, naște o irezistibilă forță centrifugă. În vâlvoarea dansului, poalele albe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]