689 matches
-
arborele vieții, fiind soarele de dincolo de soare, lumina primordială, sursa cunoașterii pentru alchimiștii inițiați. Coroana supremă este punctul, sfera prin care se produce emanația tuturor sefiroturilor întru Ființă. Dincolo de timp și de spațiu, întâlnirea cugetelor illuminate conduce la o reală accedere la această lumină. Discipolul nu poate nici măcar să-și imagineze o astfel de întrunire sub semnul Rozei și al Crucii în care nu doar sursa universală este atinsă ci se întrepătrunde cu toți membrii confreriei din întreaga lume și din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și nimic nu ne indreptățește să-l rostim. Această mare tăcere seamănă cu versurile lui Rilke, când Invizibilul este Tăcerea insăși, iar noi oamenii suntem albinele Invizibilului 574. Și Goethe înțelegea că transformarea ciclică a forțelor din noi e o accedere spre libertate. Distanța dintre cer și pământ permite alchimistului să includă cât mai multe din microcosmosul său în această cale, îngreunând-o, dar sulful și focul pot exalta perfecțiunea cerul de diamant, pământul transformându-se în apă, apa în aer
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
obiectiv al ființei, până la nivelurile superioare ale subconștientuluiș trecând din clopot în clopot. Atunci când sunt atinse aceste ceruri, nivele unde se realizează o comuniune cosmică, suntem într-o stare subconștientă și psihică, împreună cu toate efectele pozitive ce rezultă din această accedere. In carrum per fontem ad tintinnabulum accedemus 806. Îmi dau seama ce alambic de cuvinte, noțiuni și imagini structurate pe planuri suprapuse poate declanșa expunerea acestor date. Dar, dacă vrei să te angajezi pe Calea Contemplației, trebuie să mergi pe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
moară”, punânduse în evidență devenirea personajului angrenat în parcurgerea unui traseu inițiatic, determinat temporal și spațial și organizat pe principiul interrelaționării cauză-efect. Acțiunea basmului are la bază axa drumului inițiatic, prezentându-se progresiv etapele cunoașterii ce-l vor duce spre accederea la principiile axiologice ale vieții. Formula tipică specifică începutului, „a fost odată ca niciodată”, este înlocuită de una particulară „era odată”, sintagmă în care imperfectul verbului ființării, „erau”, sugerează ideea de iterativitate. Făcând apel la un timp verbal al narării
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
adevărate care are în vârful primadei prietenia - cea mai reprezentativă pentru adevărata iubire. Iubirea umană este supusă, astfel, efemerității, unei pasiuni ucigătoare, o implicare intensă, fără de care adevăratul lumesc nu ar exista. Blaga surpinde materialitatea lumii care este mistuită de accederea la Eros. Erosul este o altă ipostază a cunoașterii luciferice, căci presupune risc, zdruncinare, dizolvare a cuplului; provoacă o criză „de foc”, răpind echilibrul, susținând integrarea în mister. Agape păstrează ataraxia primordială, reprezentând aspectul relațional-valoric al cunoașterii paradisiace. Așadar, dragostea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
numeroase melodii puse pe seama consumării „tehnicii corpului”, a cărei siguranță poate fi finalizată ca o mai bună cunoaștere de sine. În măsura în care aceste practici inițiale contribuie la adolescenți penetrând mai întâi la școală, adolescentul trebuie să poată să le utilizeze în accederea dezvoltării sale în învățarea evitării exceselor. Cunoașterea trăită a corpului eficace Până la 8 ani ucenicia motorie trebuie să rămână globală. După 12 ani intră în perioada pubertară ce implică până la sfârșitul copilăriei imaginea corpului trebuie să ajungă la un echilibru
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
misterelor lumii, ceea ce face din discursul poetic un exercițiu de cunoaștere. D. refuză sentimentalismul dulceag ori ludismul ironic-ingenios, nu agreează nici stilul aluziv, esopic, pe linie politică. Se refugiază într-un spațiu utopic, în lumea paralelă a creației, în speranța accederii la esențe. Probabil că Noaptea romană (1997) marchează explicit această detașare. Autoarea inventează un loc poetic, fiindcă Abstrus și Noremaion (ca „ținut imponderabil”) sunt termeni toponimici dar, mai important, sunt două tărâmuri inevitabil complementare. Poeta reușește să privească „prin inima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
lumină sau spre întuneric. A aduna aceste fragmente, a găsi aceste pagini mototolite și rupte, aceste suluri care se fac praf și pulbere, aceste papirusuri fărâmițate sunt niște fapte care țin de noroc sau de întâmplare. Prima arheologie care permite accederea la aceste comori e clasică; ea presupune identificarea locului, șantierul, săpăturile efectuate întâi cu lopeți și cazmale, apoi cu mistria și cu stiletul, în sfârșit, cu pensula și pensonul. Îngropate ca niște morți care așteaptă momentul ieșirii la lumină pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acuității intelectuale. Într-adevăr, în mod simbolic, orbul (Homer, de exemplu) își sporește cu atât mai mult capacitatea de înțelegere, în sens etimologic, cu cât el este scutit de distragerea aferentă viziunilor cotidiene, banale și triviale. Concentrarea asupra interiorității permite accederea la adevăruri admirabile interzise muritorilor de rând. Și apoi, pentru a percepe încheierea unei vieți de fecioară nasul este de ajuns, pentru că atomii solicită atât simțul olfactiv, cât și vederea - formele și înlănțuirile decid. Se mai spune și că (iar
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
muncească; și nu-i apreciază nici pe filosofii care acceptă căutarea contactului cu publicul pentru a-i da acestuia mijloacele de a se forma verbal și intelectual, pe fond și în formă, permițându-i să aibă în vedere o eventuală accedere la funcții importante în cadrul democrației grecești. Ceea ce mai detestă Platon la sofiști este faptul că ei democratizează cultura și cunoștințele, că intervin în locuri publice, că nu-și aleg auditoriul și nu-l izolează într-un loc rupt de lume
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a le recunoaște în diversitatea lor confuză și amestecată, a ști cum să le răspundem, a le evita, a nu ignora nimic din consecințele unei satisfaceri sau ale unui refuz de a le satisface, iată tot atâtea operații care permit accederea la adevărul hedonist. De bună seamă, dar dacă această clasificare tripartită, ca și cvadruplul remediu, ar funcționa de minune la nivel intelectual, însă ceva mai greu în realitatea greu de strunit, rebelă, refuzând să intre în una dintre cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a înțelege negocierea” (Bazerman et al., 2000, p. 303). Într-adevăr, s-a putut observa evoluția progresivă, în spirală, a abordărilor psihologice a negocierii, trecerea la nivelurile superioare fiind motivată, în principal, de depășirea limitelor perspectivei anterioare, dar și de accederea spre modalități tot mai complexe și, totodată, realiste de abordare a negocierii care să fie satisfăcătoare nu doar sub raport teoretico-metodologic, ci și utile din punct de vedere practic. 6.2. Tipurile negocierii 6.2.1. Criterii de clasificare Există
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în sus, fără îndoială că nu ne putem dispensa de calculul matematic mai elaborat, de instrumentul statistic. Metodologia statistică este cea care ne oferă posibilitatea de a aborda fenomenele de masă sub raport cantitativ, ca un pas esențial, indispensabil al accederii la interpretarea calitativă a informațiilor. Prin această metodologie cîștigăm posibilitatea de a aborda fenomenele investigate în multitudinea și varietatea lor, structurate pe grupe de fenomene. Fenomenele supuse investigației, grupate în funcție de anumite criterii, formează ceea ce știința cantității numește populații statistice, iar
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
academice, sporind în același timp criminalitatea și consumul de substanțe interzise. Așadar, concluzionează Williams și Collins, în acest mod se creează anumite diferențieri sociale care au în fundament abandonul școlar crescut, ratele mici de absolvire, competențele și cunoștințele insuficiente pentru accederea și absolvirea învățământului superior (Williams și Collins, 2001, p. 406). Copiii inadaptați școlar adoptă într-un procent alarmant atitudini antisociale, manifestându-se delicvent. Cadrele didactice sunt primele care pot observa înclinațiile spre delicvență ale elevilor și pot trage un semnal
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
unor întâmplări și mai ales în psihologia oamenilor locului asigură scrierii, în egală măsură, pitoresc și veridicitate. Pretextul-pilon îl constituie episodul împroprietăririi de după primul război mondial, cu surprinderea seismului ce lovește în marea proprietate și a unor semiutopice modalități de accedere colectivă la bunăstare, gen cooperativa inițiată de un intelectual devotat comunității. O complicată țesătură de conflicte sentimentale sau familiale încarcă, uneori obositor, demonstrația cărții, după cum exprimarea elegant-metaforică, excesivă, inadecvată, produce un efect contrar celui scontat. În Trenul albastru, perspectiva vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
să limiteze cererea de educație și efectele redistributive pe care anumite categorii de diplome le aveau. Se poate presupune că aceleași evoluții le-a cunoscut și rentabilitatea investiției în educație în România. După 1990, rentabilitatea investiției în educație a sporit, accederea la diplome fiind una dintre căile de atingere a unui anumit status. 6. Aplicația 1. Cum determină nivelul de instrucție veniturile unei persoane în România?tc "6. Aplicația 1. Cum determină nivelul de instrucție veniturile unei persoane în România?" Putem
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
credințe, convingeri care, scoase la iveală, nu ar face decât să alimenteze curiozitatea, de multe ori bolnavă, a celorlalți, fără să sporească cu nimic cunoașterea existențială. duplicitar aduce avantaje, după formula „scopul scuză mijloacele”. IPOCRIZIA POLITICĂ Într-o societate democratică, accederea la putere și schimbarea puterii politice are loc în mod pașnic, pe calea alegerilor, cu acordul celor conduși. Reprezentanții poporului sunt aleși, prin vot, ca membri ai autorităților centrale sau locale, pentru o anumită perioadă de timp, numită mandat. Structura
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
ajuns, cu alte cuvinte, la religie. Cea dominantă creștină, în varii ipostaze nu-i mulțumea pe deplin. De exemplu, religia lui Iisus în versiune metodistă era pentru ei supărător de rigoristă. Nu le oferea răspunsuri satisfăcătoare cu privire la tehnicile spirituale de accedere la absolut, la eternitatea ființei spirituale a omului și la posibilitatea ispășirii de rău. Mai atrăgătoare și convingătoare li se păreau a fi religiile orientale, în special cele indiene. În această privință, Mircea Eliade avea perfectă dreptate. Hippyoții care dezavuau
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
în special mișcarea hippy) poate sta (și) sub semnul unei căutări religioase, nu neapărat sub cel al religiilor paralele, în sensul actual al termenului. Or, în această destinală și dramatică experiență de viață drogurile își aveau rostul lor. Ofereau șansa accederii extatice la nivelurile profunde ale conștiinței. Se urmărea intensificarea creativității și stimularea imaginației. "Unii oameni au intrat în acea eră a halucinogenelor și au ieșit din ea inspirați, cu o adevărată fervoare spirituală"6. Ca în vechile tradiții precreștine, consumul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
accepțiunea sa idilică (pentru parodiștii latini, erotismul e aproape întotdeauna dublat de o malițioasă licențiozitate, atingând și problema homosexualității), fie răsturnând sensul de evoluție a personajului central într-o direcție eroică (gradul maxim de atingere a eroismului este, în Satyricon, accederea la un status superior, produsă prin trecerea de la condiția de sclav la cea de om liber și, grație unei curioase sforțări a destinului, neapărat îmbogățit peste noapte, precum Trimalchio). Tendinței de "supraviețuire" a eposului eroic, subminat de parodist atât prin
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
deschidere, ci și cele temporale, statornicindu-se ca în respectiva mănăstire "să nu fie, nicăieri, nici cadran, nici ornic". Iar dacă la Thomas Morus drumul spre Utopia este deschis doar temerarilor visători și presupune, obligatoriu, călătoria, în cazul de față accederea la mănăstire nu rămâne apanajul "femeilor chioare, șchioape, gheboase, strâmbe, zălude, pocite sau betege" și al "bărbaților ologi din naștere, răpciugoși, nerozi sau trândavi", ci impune o radicală schimbare de optică. Societatea multistratificată și bine organizată, cu sfatul ei de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru alegerea corectă a drumului și implicit a recompensei, în detrimentul rolului jucat de zei, dramatizat în imaginarul colectiv, în ritualuri și în arte; pe de altă parte, dacă cetățeanul grec, "păgân", putea alege calea justă cu ajutorul practicii filosofice și a accederii la cunoașterea divină, la bine și la adevăr, și numai astfel, creștinul poate obține iertarea și fericirea ultraterenă doar prin dreapta lui credință, oricine e și oricât de departe se află de ambiția cunoașterii. Distanța pe care nu o găsim
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
însă că promisiunea lasă totuși să acționeze liberul arbitru; și la filosoful grec, și în dogma creștină, nu zeii decid, ci ființa supusă alegerii. Spre diferență de omul antic, care putea alege calea dreaptă doar cu ajutorul practicii filosofice și a accederii la cunoașterea divină (la bine și la adevăr, deci tot la divin), pentru omul creștin iertarea și fericirea ultraterenă se obțin numai prin credință (element esențial de diferențiere între cele două perioade). Un alt aspect definitoriu moștenit din tradiția politică
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
terapeutică au accepțiuni diferite, chiar dacă ambele au funcție euristică și informativă precum și un demers cognitiv cvasi-identic (bazat pe analogie). Metafora conceptuală /terminologică este rațională, aparține limbajului logic, prin rigoarea impusă de inteligența artificială și /sau de știință. Este limitată în ceea ce privește accederea la realitatea profundă, privind unitatea ființă umană-natură-Cosmos, prin caracterul abstract. Metafora terapeutică este intuitivă. Nu de puține ori, terapeuții au identificat cadrul de referință al metaforei terapeutice în paginile Sfintei Scripturi: "Îmi voi deschide gura în pilde, voi spune lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
obiectivează eul liric. Prin creație, poetul se sustrage limitelor spațiotemporale ce definesc condiția umană imperfectă, înălțânduse Deasupra valurilor, peste nemărginirea timpului. Mișcarea ascensională echiva lează cu o sublimă evadare din lumea de jos, în care oamenii comuni sunt iremediabil captivi. Accederea la planul cosmicuniversal este figurată prin simboluri mitice. Tărâ mul ideal al imaginației, al ficțiunii, al cugetării poetice este reprezentat prin motivul poetic al copacului sacru și prin motivul Câmpiilor Elizee (sfintele lunci). Cele două metafore spațiale sugerează un paradis
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]