803 matches
-
pe omul onest și energic ce ar putea salva situațiunea, și în unanimitate indicară pe d. Lascar Catargiu. Iată cum greșelile d-lui Brătianu aduseră pe d. Catargiu la putere, sub cele mai bune auspicii pentru d-lui, pentru că fu aclamat, ridicat la putere și susținut de toți aceia ce nu speculează asupra intereselor țării. {EminescuOpXII 26} Până aci începutul broșurii. Se 'nțelege că cu aceeași manieră riguroasă cu care se critică primul viziriat al d-lui Brătianu se critică apoi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe care viteaza armată română a cucerit-o pe câmpul de bătălie din Bulgaria la 1877, și nici înlăuntru n-ar adăoga nimic la autoritatea pe care principele Carol a primit-o prin alegerea liberă prin care românii l-au aclamat acum cincisprezece ani suveran ereditar. Nu voim să zicem că aspirațiile României de-a deveni regat pe cari le constată d. Brătianu nu sunt cu totul naturale și nu purced dintr-un sentiment foarte legitim; ne esprimăm numai pur și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu credem că e loc de mirare daca în vremi mai blânde, dar totuși în momente în care țara are nevoie de reînviarea tuturor instinctelor ei morale, unii membri influenți, mai ales din cei bătrâni ai partidului conservator, deși au aclamat cu bucurie principiul regalității, au evitat totuși de-a se 'ntîlni față în față cu cel care a căutat, în ciuda lumei, de-a fi inițiatorul acelei idei. [18 martie 1881] ["ÎNTRE LEGENDELE NOASTRE... "] Între legendele noastre naționale e una (în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
producțiuni dramatice de-o putere și o perfecțiune arareori văzute. [24 martie 1881] {EminescuOpXII 112} ["ZIARELE STRĂINE NE ADUC ȘTIREA... "] Ziarele străine ne aduc știrea că un număr de studenți români din Paris s-au declarat contra regatului și au aclamat cu entuziasm viitoarea republică română. Nu e greu a presupune că d-nii Vintilă C. Rosetti, Horia C. Rosetti, Calligari și Maniu vor fi fost între acești tineri, mai cu seamă că nu i-am văzut subscriși în telegrama de omagiu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Părerea unanimă a comitetului central al partidului conservator a fost așadar ca d. Lascar Catargiu, carele în curs de cinci ani a fost șef al guvernului conservator, să fie rugat a relua direcțiunea partidului. Comitetul central crede că d-v., aclamând unanim deciziunea sa, veți contribui în mod serios la consolidarea partidului și că e o datorie patriotică pentru d. I.. Catargiu de-a lua asupră-și sarcina de onoare care i se impune de unanimitatea partidului său. După aclamațiunea unanimă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de frumos se 'mparte pământul cu gura, le-au urat bun sositul cu următoarele darnice cuvinte: "Lumea veche piere, lumea nouă e a ideilor liberale, adică a d-voastră". Majestatea Sa Sultanul stătea salutând la fereastră - mase colosale de oameni aclamau ca vijelia mărei cu strigăte de "Eljen " pe bravii tineri, iar de pe corăbii glasuri inmiite începură (unison? ) cântecul Padișah um cioc iașah - c-un cuvânt toți îi îmbrățoșau cu lacrimele 'n ochi. Par nobile fratrum. [5 ianuarie 1877] EVREII ȘI
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
întîmpine cu fața, ca vara, valurile, la intrarea în mare... Lovitura se produce la mijloc, acolo unde, în adolescență, se apăsa de marginea băncii cînd răspundea la orele profesorului acela tînăr și frumos... Vede o clipă cum pămîntul se rotește, aclamat de țipetele mulțimii de pe trotuar, apoi se simte căzînd pe ceva moale, afundîndu-se, privind nedumerită la malurile troianului care se închid asupra ei, ca niște dinți albi, de femeie frumoasă, încleștîndu-se în colțul cearșafului, în timp ce părul blond, pufos și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
O, George... Sunt doborât și înfrânt și izgonit, dar parcă nici nu-mi pasă... e ca un triumf... e cu surle și trâmbițe... și torțe și focuri de artificii și cascade de lumină... e ziua eliberării, Diane... îi auzi cum aclamă? Știu cu toții că noi am câștigat. Umple-ți, paharul, iubito, și să bem pentru libertate! Au vrut să ne frângă, dar nu ne-au frânt decât lanțurile. Vom pleca împreună, nu-i așa, cum visai tu întotdeauna. Mai vrei? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Phelps și Jenkins erau în continuare prinși în șarada lor misterioasă legată de scăldătoarea pentru păsări. — Sigur, da. Ar fi grozav... zicea Pabblem. Colin, ești extraordinar... Când Pabblem venise la St George cu șapte ani în urmă, consiliul școlii îl aclamase ca pe „candidatul-care-va-aduce-o-undă-de-aer-proaspăt“. Toată lumea era înnebunită după el. Avea treizeci și șapte de ani pe atunci - cel mai tânăr director pe care îl angajase vreodată școala - și, spre deosebire de predecesorul său, melancolicul Ralph Simpson, despre el se zicea că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
În care cîntecele lui să nu fi răsunat, cu diverse prilejuri de sărbătoare, nunți, botezuri, ba chiar și meciuri de fotbal. Lumea Îi strigă numele și Începe să-i cînte melodiile, Îl Îmbrățișează și Îl poartă pe brațe. Maestrul-rapsod e aclamat ca un erou, se scurge către figura lui populară tot entuziasmul momentului, toată beția acestei clipe intense. Pe măsură ce se apropie de piață, oamenii Încep să-l Împingă În față, Îl poartă pe brațe, i se cere să meargă la tribuna
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sufletul ei! Știți, doamnă Gilhooley, spuse Ruby, și eu sunt evreică. Da, știu draga mea, dar nu erai unul dintre evreii ăia păgâni care l-au crucificat pe Mântuitor. —Dar, doamnă Gilhooley, cred că nici Saul nu era pe-acolo aclamând cu o găleată de doi șekeli de popcorn și o cutie de lapte de măgar fără grăsime. Nici argumentele raționale ale lui Ruby și nici rugămințile Înlăcrimate ale lui Fi nu avură nici un efect asupra lui Bridget. Pe de-altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ieșire, din tribunal, fostul condamnat la moarte nu putea să mai spună nimic. „Nu știu nimic. Știu că sunt nevinovat și niciodată nu m-am îndoit că Dumnezeu va ști să-mi facă dreptate” a declarat el mulțimii, care îl aclama frenetic. Wallance e în vârstă de 52 de ani, iar zbuciumul sufletesc prin care a trecut în ultima vreme l-a desfigurat complet. E palid, slăbit, istovit, un adevărat cadavru viu. Copleșit de emoție, era cât pe ce să leșine
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
față de ei și o relație bazată pe respect reciproc, colaborare și afectivitate. întotdeauna au fost încurajați în dorința de afirmare și autodepășire, în a avea un bun raport cu învățătura, o conduită civilizată, punctualitate, ținută decentă, și deseori mă așteaptă aclamând cu bucurie: „Vine Doamna!”, iar eu, din puținul meu, am mereu grijă să le ofer dulciuri și mici cadouri de ziua lor. De multe ori gândesc la ei și cred că Dumnezeu a dorit să mi-i încredințeze în a
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
atunci când Apiu încearcă să-l condamne la moarte, iar cei care au uneltit compromiterea fetei își găsesc un sfârșit binemeritat (Apiu este aruncat în închisoare unde moare, Claudiu va fi izgonit din țară). Este interesantă decizia mulțimii de a-l aclama pe tatăl ucigaș ca pe 841 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, pp. 251-252. 842 Ibidem, p. 253. 843 Ibidem, p. 256. 844 Ibidem, pp. 256-257. 227 un erou, care nu a făcut decât ceea ce trebuia în viziunea celor din jur
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Văd un bulevard proaspăt stropit, umbrit de copaci înalți. Depășim grilaje și garduri vii. De ambele părți ale drumului, doamne aflate la plimbare se zdrobesc în reverențe. Ceva mai departe, iese garda, și, mai departe încă, un grup de oameni aclamă prințul. Îmi spune că rochia mea roz se întinde pe lângă el ca o floare proaspătă. În tropotul nebun al celor patru cai, treceam prin după-amiaza tihnită a acestor oameni de treabă care încep să strige: Kronprinz-ul nostru, iată-l
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
frunze, nu din flori, din toate frunzele pădurii. Pe aleea laterală trecem pe lângă un ofițer de infanterie și soția sa care aduc de la plimbare cinci copii, băieți și fete, toți blonzi, cu năsuc mic și zâmbet larg. Familia asta frumoasă, aclamă moștenitorul pe toate registrele, joase, înalte, ascuțite. Iar el le face în trecere gestul cel mai grațios, un gest amical care-i îmbrățișează pe cei cinci copii, pentru a o complimenta astfel pe mama fermecată. Aceste chipuri blânde și vulgare
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
noi și neobișnuite. Din fericire, mințile creative sunt dispuse să-și asume asemenea riscuri. Ele deschid drumul noilor tehnologii, care nu se lasă intimidate de critici și care mai târziu, când ideile lor se dovedesc perfect funcționale, sunt lăudate și aclamate în cor. 2. Teama de ridicol Frica de a nu părea ridicol este una dintre cele mai vechi, apărând din primii ani de viață, și este totodată foarte greu de îndepărtat. Copiii, în jocul lor, își provoacă adesea stări de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
resturnare a formei guvernului (...) Ploiescii n-a făcut, nici o turburare, ei n-a făcut de cât să primescă o nouă stare de lucruri ce auzise că s-a stabilit În altă parte a țerei - Ploiescii nu a proclamat, ci a aclamat regența ce auzise că s-a proclamat la Bucuresci. În Ploiesci a fost o manifestațiune care ar fi putut avea cel mult caracter de adunare tumultuosă, dar pe care legea nu o pote osândi, de ore-ce ea s-a risipit
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
la suportarea morții prin teroarea istoriei rămâne fuga. Dacă da, ai unde să fugi? Experiența lui Alexandru Șerban dovedește că nu. Fugind din temniță, el nimerește într-o piață în care, fără nici o constrângere, o masă de oameni aplaudă și aclamă atât de aidoma dresaților dintre care a fugit, încât personajul crede, la început, că aude tot ropotele și glasurile din „sertar”. Astfel realizează evadatul că întreaga țară devenise o școală de corecție, că lumea întreagă chiar este o închisoare. Scriitoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
în care actorii, uitând ierarhiile și stratificările dureroase, fuzionează activ, desemnează cu pertinență axiologiile cele mai novatoare ale întreprinderii; etica uniunii s-a substituit politicii antagonismelor, operând o răsturnare impresionantă a valorilor și a instrumentelor de interpretare. Această "reconciliere" multiformă, aclamată în interiorul întreprinderii, poate fi rezumată în viziunea comunitară pe care o cristalizează: este vorba de a institui întreprinderea în "comunitate" endogenă pentru a-i asigura mai bine competitivitatea pe scena economică. Identitare, culturale și comunitare, așa par a fi simptomele
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
vremi, l-aud sosind trasă i-i fața, mută-i este slova, c-un coviltir de bivoli legănat, ca să văpsească cerul pe Moldova... Pe ideea de asceză, de renunțare deci, se organizează alte două poeme, Sufleurul (nepărtaș la gloria celor aclamați pe scenă) și Restauratorul de tablouri, text-parabolă, acatist disimulat pentru cei care "cercetează al păsării zbor", ori care: "Îl prind mai bine pe Isus în piroane, / răstignindu-l încă o dată..." Rostirea înlăcrimată a poetului, un fel de monodie, vine parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ci și insurecțiile noastre sunt regizate. Studențescul Mai '68, de pildă, ca și revoluțiile din secolul al XIX-lea, a fost "modelizat" de teatrul în stil italian, cu estradele lui, cu posturile de scenă, emfaza gesturilor și sonoritatea sloganelor, publicul aclamând pe stradă trupa, adică avangarda activă și cuvântătoare. A fost, fără îndoială, ultima mare reprezentație teatrală din istoria noastră (de atunci, platoul de televiziune a impus decorul și dramaturgia lui spațiului nostru public). După ocuparea Odeonului, asaltul regiilor video? Fiecare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în treacăt! -, trupele Imperiului de Vest iau sub stăpânire Regatul (sau, după caz, Republica) Torania. Și, astfel, hotarele istorice sunt, în sfârșit, repuse în drepturi. Asta spre marea bucurie a populației băștinașe, care iese de fiecare dată în stradă și aclamă fierbinte trupele eliberatoare. În schimb, atunci când Imperiul de Est intră în criză economică, se vede el obligat să atace Imperiul de Vest. Or, singurul mod prin care pot cei din est să-i pună la respect pe cei din vest
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
iau sub stăpânire Regatul (sau, după caz, Republica Torania), eliberând-o de crunta stăpânire vestică. Și, astfel, hotarele istorice sunt, în sfârșit, repuse în drepturile lor legitime. Prilej cu care populația băștinașă iese cu mic cu mare în stradă și aclamă frenetic trupele eliberatoare. Deci, fie că e condus de un rege, fie că e condus de un președinte, statul independent Torania a fost dintotdeauna considerat barometrul lumii: în funcție de cine sunt trupele eliberatoare, se știe unde se află frontul depresiunii economice
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
criminal al doctorului Alfred Zumba". Noul șef al statului s-a bucurat de încrederea populației și, după doar câteva zile, rând pe rând, a fost recunoscut și internațional, inclusiv de către Marile Puteri. În interiorul țării, Generalul Doctor Albert Bumba a fost aclamat spontan de către bătrânii și de către invalizii rămași în țară, precum și în mod organizat în așa-zisele "școli integrale". Sub regimul General Doctor Albert Bumba, situația economică a dat semne de redresare datorită banilor trimiși acasă de cei ce lucrau în
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]