1,034 matches
-
renovate pentru ultima oară În anii ’70 și au culoare bucătăriilor din suburbii ale copilăriei mele: avocado, scorțișoară, galben de floarea-soarelui. La Spichernstrasse metroul s-a oprit pentru un schimb de călători. Afară, pe peron, un muzicant stradal cânta la acordeon o melodie slavă lacrimogenă. Cu pantofii lustruiți, cu părul Încă umed, răsfoiam Frankfurter Allgemeine când am văzut-o intrând În vagon cu bicicleta aia incredibilă. Pe vremuri puteai să depistezi naționalitatea unei persoane după chip. Acest lucru s-a sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bea prea mult, Tessie era cea care o ducea acasă, o dezbrăca și o băga În pat. Pentru că Lina era exhibiționistă, Tessie devenise voyeur. Pentru că Lina era gălăgioasă, Tessie ajunsese să fie tăcută. Și ea cânta la un instrument: la acordeon. Stătea sub pat, În husa lui. Din când În când Îl scotea de acolo, punându-și curelele pe după umăr ca să reușească să țină În aer instrumentul imens, șuierător, cu multe clape. Acordeonul părea aproape cât ea de mare și Tessie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tăcută. Și ea cânta la un instrument: la acordeon. Stătea sub pat, În husa lui. Din când În când Îl scotea de acolo, punându-și curelele pe după umăr ca să reușească să țină În aer instrumentul imens, șuierător, cu multe clape. Acordeonul părea aproape cât ea de mare și Tessie cânta la el conștiincios, prost și Întotdeauna cu o notă de tristețe carnavalescă. Când erau mici, Milton și Tessie Împărțiseră dormitorul și cada de baie, dar fusese era demult. Până de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
testament al teoriei necompromise de utilitate. De exemplu: Hudson Clark nu crezuse În uși. Conceptul de ușă, acest lucru care se mișcă Încoace și Încolo, era depășit. Așa că pe Middlesex n-aveam uși. Aveam În schimb, niște bariere lungi, gen acordeon, făcute din sisal, care erau acționate de niște pompe pneumatice aflate jos, la subsol. Conceptul de scări În sensul tradițional era, de asemenea, ceva de care lumea nu mai avea nevoie. Scările reprezentau o viziune teleologică a universului, unde fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mititele, a turnurilor Eiffel miniaturale lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon, a feliilor de cașcaval izbite de mutre de clovni, a căpșunilor și călimărilor cântând Într-un glas, al inimioarelor de Sfântul Valentin, care atingeau clopotele de la gâtul vacilor elvețiene. În mijlocul acestei armonii delicate, o fată Își Întindea Încheietura spre prietenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Își desfăceau legăturile și scăpau de schiuri dintr-o smucitură și le sprijineau de pereții din bârne ai hanului, și prin fereastră se zărea lumina lămpii iar Înăuntru, În fumul și căldura care mirosea a vin nou, se cânta la acordeon. — Unde-am stat la Paris? o Întrebă pe femeia care stătea lângă el pe șezlong, aici, În Africa. — La Crillon, știi foarte bine. De ce-aș ști? — Pentru că acolo stăteam mereu. — Ba nu, nu mereu. — Am stat acolo și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse domnul Frazer. — Asemenea. Și să scapi de durerea aia. N-o să mai țină mult, asta-i clar. Începe deja să treacă. Nu-i mai dau importanță. — Păi, să-ți treacă repede, atunci. — Asemenea. În noaptea aceea mexicanii cântară la acordeon și alte instrumente pentru Întregul pavilion și toată lumea era veselă și răsuflările acordeonului și clopoțeii și toba umplură coridorul. În acel pavilion era un călăreț de rodeo care, Într-o după-amiază fierbinte și prăfoasă, sub privirile mulțimii, ieșise din țarc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
țină mult, asta-i clar. Începe deja să treacă. Nu-i mai dau importanță. — Păi, să-ți treacă repede, atunci. — Asemenea. În noaptea aceea mexicanii cântară la acordeon și alte instrumente pentru Întregul pavilion și toată lumea era veselă și răsuflările acordeonului și clopoțeii și toba umplură coridorul. În acel pavilion era un călăreț de rodeo care, Într-o după-amiază fierbinte și prăfoasă, sub privirile mulțimii, ieșise din țarc călare pe Midnight, și acum avea spatele rupt, iar când avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
despre Dumnezeu Te iubesc, Doamne Ca pe plapuma mea De care trag cu dinții până peste suflet Să-mi producă Puțină căldură umană Ca pe fundul unei femei Te iubesc, Când în timpul mersului Se strânge și se desface Precum burduful acordeonului. Cel mai frumos poem despre patrie Patria, țărancă desculță Ne ține-n poală Ca pe niște ouă proaspete N-am să-i văd niciodată Mai sus de gleznă Dar mi-e o foame teribilă De miezul de pâine Din care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ROTARU s-a născut la 10 martie 1981 în comuna Niculițel, județul Tulcea. Absolvent al Liceului Pedagogic, Tulcea, promoția 2001, secția Limbi moderne, în prezent este muncitor în cadrul unei companii multinaționale din orașul Tulcea. A studiat instrumente muzicale precum mandolina, acordeonul, chitara și pianul între anii 1990-2000. Printre cărțile preferate se numără „Mizerabilii” de Victor Hugo, „Lumina ce se stinge” de Mircea Eliade și „Poesii” de Mihai Eminescu. Pasiunile sale sunt istoria, muzica clasică, muzica pop, literatura și domeniile science-fiction. A
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe jos partea a doua a lui Eighth Avenue, trecând de Twenty-Third Street și Chelsea fără să ne fi plâns că ne doare ceva. Ne vedem mâine? am întrebat-o eu. A sosit liftul deschizându-și ușile ca burduful unui acordeon. — Da, dar ce-ar trebui să fac eu cu tine? — Nimic. Zâmbetul ei a atât amuzat, sau indulgent, sau doar amical, dar și cald, cu toată gura, bogat. Am făcut încet un pas înainte. Ea s-a dat în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lipsuri În sângele meu. * IDEI II Visări de mult mocnite De nu cumva Mi-am pierdut Umbra Între normal, Și ispite. Un vin, oricât de-alinător, Excludă-acest fatal : Contract Cu răul Negustor. * IDEI III Când ore libere Sună Din vechi acordeon, De-a zilelor bravade... Relativ, Pardon. Când ore libere Sună Uitări și abandon, De-a lumii baricade... Relativ, Pardon. * ARMINDENI Profil de burg gigant Și atmosferă, rară, Amar parfum de liliac Și bonduri de ghitară. Plăceri De-o zi de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de undeva dinspre crama de la subsol un acordeon și un țambal, frații Zulcă și-au început programul de milogeală zilnică și simt cum crește în mine gândul izbăvitor că îmi voi găsi la obiecte pierdute servieta. Acum, când scriu, rătăcesc urmărindu-mă, peste ani, prin fumul din crâșmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai bine zis, fusese afectată de consumul de alcool... Urmau niște scene destul de șterse, În care defilau un fel de umbre Îmbrăcate În rochii și costume și În care apăreau doi cai albi, o brișcă, o mulțime de coroane, un acordeon și o vioară. Era posibil ca, la Întoarcerea acasă, Noimann să fi năimit și nișe lăutari care să-i cânte la ureche. „Un spa este modalitatea perfectă de a vă Îmbunătăți timpul petrecut alături de partener În cazul În care, În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
eliberatori și nu ca asupritori. În unele comune ne ridicau arcuri de triumf cu ghirlande de flori, se strângea tineretul la cămin și ne cântau cântece de-ale lor, mai era și câte unul de-ai noștri care știa la acordeon, dansam cu fetele, așa a fost și În Cehoslovacia prin unele sate.“ * ECLUZĂ! Când Îi dispare acea tendință moralizatoare a povestitorului exersat În mediul pedagogic, Învățătorul pare incoerent și parcă i-ar fi teamă să se apropie de evenimentele vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
meu nu știa să facă nimic, dar cu timpul s-a dovedit extrem de întreprinzător și a devenit un prosper om de afaceri. La începuturile carierei lui, cum n-aveam bani să ne cumpărăm un pian, a sosit acasă cu un acordeon. Nu era chiar același lucru, dar a fost mai bine-venit decât o sacoșă cu cinci kilograme de roșii! — Te distrai în Argentina? — Orașul Buenos Aires e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
veniți de la târg cu marfă special pentru această sărbătoare își îmbiau cumpărătorii cu înghețată, bomboane ambalate în staniol de diferite culori, cu ciocolată, pișcoturi, acadele, susanuri etc. Vocile lor stridente nu reușeau să acopere sunetele puternice ale trompetei, flautului, saxofonului, acordeonului și tobei, o formație a Căminului cultural care era angajată de organizatorii horei și instalată pe un parapet construit special pentru astfel de evenimente. Hora de pe toloacă aduna aproape întreaga suflare a satului. Adulții și vârstnicii se așezau în cerc
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
meu nu știa să facă nimic, dar cu timpul s-a dovedit extrem de întreprinzător și a devenit un prosper om de afaceri. La începuturile carierei lui, cum n-aveam bani să ne cumpărăm un pian, a sosit acasă cu un acordeon. Nu era chiar același lucru, dar a fost mai bine-venit decât o sacoșă cu cinci kilograme de roșii! — Te distrai în Argentina? — Orașul Buenos Aires e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
radios și-mi dădu voie să fumez. Scoase și el un pachet de Naționale. I-am mulțumit, deoarece nu fumam decît rareori. Probabil instituțiile unde fusese expediat Octav nu erau departe, căci țiganii se înființară numaidecît. Unul umflă burduful la acordeon în timp ce vicele se destinse. - Ce ne cînți tu, albăstruiule? - Halunelu’, să trăiți! - Lasă, bă, „Alunelu”, tu să-mi cînți mie „Cocoșel cu două creste”. - Cîntecu’ dumneavoastră, se bucură țiganul cu gura albă. Vioristul făcu semn din arcuș și, dintr-o dată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca să arate și să sune americănește; de fapt, Îi cheamă Căloi, adică un cal foarte mare. Sămânță de artiști și ăștia. Nu cunoaște unul notele muzicale, n-au văzut În viața lor un portativ, dar dau prin sat meditații de acordeon, țambal, vioară și, de curând, chiar de pian. La noi, vorba asta, cu pianul, se spune de ceva vreme Încoace, deși mulți care o folosesc n-au văzut În viața lor un pian și habar n-au cum arată. „Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nopții, când nevestele lui Tatapopii aduseră o tavă imensă cu spinare de cerb lopătar dată la cuptor cu bureți și gălbiori, nimeni nu era În stare să Înghită altceva decât băutură. Bărbații jucau după cum le cântau țiganii din vioară, țambal, acordeon, tobă și gură. Băteau podelele cu tălpile și călcâiele ori, când cântecul se tânguia sfâșietor, răscolindu-le sufletele zbuciumate, se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru nu prețuiau cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
erau vlăguiți și înfricoșați. Mai târziu, pe șoseaua națională au apărut rușii, venind dinspre est. Au aprins un foc de tabără în piața din mijlocul satului. După nouă luni, câteva fete au adus pe lume copii din flori. Rușii aveau acordeoane la ei, ca țiganii din satul nostru, chiar și cântecele lor sunau aidoma cu cele de la petrecerile noastre din sat. Când cânți cântece din astea, îți simți limba grea în gură și ți se umezesc ochii. Câteodată, pe ruși îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să mă simt important. Caut cu teamă prin buzunare și am norocul să dau peste cinci mii de lei. Sunt scăpat! Întorcându-mă agale, cu pas aristocratic, văd că masa noastră e înconjurată de cinci lăutari țigani cu viori, cobze, acordeoane. Cel mai fălcos dintre ei cântă Grea e boala de plămâni, pe care o știam de la Romica Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu avem cu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
feluri de șampanie. Ciorba, purceii de lapte, sarmalele și tortul supraetajat se aflau în frigidere, urmând a fi puse în valoare după sosirea invitaților. La cinci metri de masa nupțială, pe un soclu, se găsea orchestra compusă din șase țigani: acordeon, țambal, tobe, flașnetă și orgă. La ora șapte seara am ajuns noi. Ne-am pus în capul mesei și ne-am tras sufletul. Ni l-am tras o jumătate de oră, o oră, o oră jumătate. Nimeni. Maria a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ai dracu' și fără motiv, contrar oricăror norme și regulamente în vigoare; chefurile și agapele cu strigături, țipurâturi, chiote bahice, cântece și orații belicoase, care culminau invariabil, cu țopăieli și cu hore împleticite, pe muzici lăutărești de țambal și de acordeon, partiturile fiind executate, pe viu, de către diverși hartiști mai tuciurii, din pegra culturală a localității, mulți dintre ei figurând la loc de cinste, pe listele cu urmăriții-general; demonstrațiile acelea de virtuozitate euforică, condimentate din belșug cu pahare și cu sticle
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]