1,011 matches
-
neapărat să-ți arăt ceva. — Ce anume ? Tu... vino, zic , simțindu-mă ca Sharon Stone. Ha ! Sex la serviciu, păzea că vin ! Mă grăbesc cît pot de tare pe hol, dar, În momentul În care trec pe lîngă administrativ, sînt acostată de Wendy Smith, care vrea să mă Întrebe dacă vreau să fac parte din echipa de baschet. Așa că nu reușesc să ajung la subsol decît cîteva minute mai tîrziu și, cînd deschid ușa, Connor e deja acolo, și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmbrăcată mereu... — Și eu mor după păpușile Barbie ! Carol Finch de la contabilitate Îmi aține calea. Ce zici, Emma, punem de un club Împreună ? — Eu... trebuie să plec. Mă retrag cîțiva pași, apoi Încep să fug pe scări. Dar lumea mă acostează, din toate direcțiile. Nu mi-am dat seama că sînt lesbiană decît la treizeci și trei de ani... — Mulți oameni sînt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pereții ei. Dispăruseră, ca și cum n-ar fi fost nicicând, cozile de la casa de bilete. Zumzetul poveștilor din sala de așteptare. Înfrigurata așteptare a pasagerului. Nici un alt semn că la cheiul ajuns acum un mal de lut surpat fuseseră ancorate pontoane, acostau cândva de două-trei ori pe zi cursele pasagerului, că undeva spre pâlcul de sălcii trăgeau șlepurile și încărcau, zi și noapte, piatră din cariera închisă și ea acum. - Și-a doua oară, continuă ea, s-a întâmplat când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știu exact...”. Toate aceste ieșiri în oraș într-o perioadă de bombardamente intense mă înfuriau. Răspunsul Kristinei era categoric: Am ieșit singură de trei ori în două luni. Știu că e război, dar să nu exagerăm. Tot de trei ori acostase în port și KM 103, pentru reparații și reîncărcare. * Într-o seară, ca de obicei, am auzit amândoi alarma sunând. Eu lucram la birou, calculând niște dobânzi. Kristine ridica tava cu ceștile goale de ceai, vrând să i-o înmâneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din spatele scenei era cufundat în beznă. A pleca de acolo era ca și cum aș fi părăsit centrul lumii pentru a merge la periferia ei. Paul, sprijinit de perete, lângă o găleată în care scutura scrumul țigării cu mișcări rapide, smucite, mă acostă. — Ce zici mătăluță de minunata scenă? zise el, cu sarcasm, deși nu ridică tonul mai mult decât se cuvenea. Ești prietenă cu ea, nu? — Vorbești de Violet? — A fost nebunia dracu’, zise el, de parcă nici n-ar fi auzit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lingă aproape marginile ambarcațiunii din pricina greutății lui. Închise apoi ochii și nici nu respiră măcar pe când el vâslea încet spre mal, tresărind la fiecare clătinare, lăsând să-i scape, din când în când, un ușor scâncet de cățelandru speriat. Când acostă la mal, sări pe pământ, o luă la fugă spre colibă și se refugie în hamac, din care nu se mai dădu jos până în dimineața următoare. El mâncă ceva, citi o oră și dormi neliniștit, agitat de un coșmar ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-i mai rămăseseră, vâsli de-a lungul malului stâng evitând curentul râului Yari, care-l lua dintr-o parte, depăși cu o sută de metri Misiunea și se învârti pe loc, traversând acum de-a curmezișul râul San Pedro, ca să acosteze, cu o precizie matematică, la pontonul mare din trunchiuri de copac ce servea drept debarcader. Slujba se terminase și părintele Carlos veni zâmbitor în întâmpinarea lui: — Ce ciudată minune! comentă el. Ermitul afară din peșteră. Cărui fapt datorăm onoarea vizitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe sub pod și cotiră la dreapta pe-un canal cu sens unic. Curând după aceea, virară la stânga, apoi din nou la dreapta. Brunetti stătea pe punte cu gulerul ridicat, ca să-l apere de vânt și de răcoarea dimineții timpurii. Bărcile acostate pe ambele părți ale canalelor tresăltau În urma lor, iar altele, venind dinspre San Erasmo cu fructe și legume proaspete, traseră pe margine și rămaseră lipite de clădiri la vederea girofarului lor albastru pâlpâitor. În cele din urmă, Întoarseră pe Rio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu degetul pe direcția danei de acostare și-o luă Înainte de partea cealaltă a șoselei. Femeia se opri doar cât să-i spună ceva șoferului, apoi Îl urmă. La marginea apei, el arătă spre șalupa albastru cu alb a poliției acostată la chei. — Veniți pe aici, doctore, zise el, pășind de pe caldarâm pe puntea șalupei. Femeia veni aproape În urma lui și-i acceptă mâna. Fusta uniformei Îi cădea câțiva centimetri sub genunchi. Avea picioare zvelte, bronzate și musculoase, iar gleznele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
păstreze vocea calmă și egală. Până și mersul ei era mai rigid decât fusese când veniseră, de parcă Își lăsase uniforma să preia controlul și să-i Îndrume mișcările. Când trecură prin poarta cimitirului, Brunetti o conduse la locul unde Monetti acostase barca. Acesta ședea În cabină și citea ziarul. Când Îi văzu că se apropie, Îl Împături și se duse la pupa, unde trase de odgon pentru a aduce barca destul de aproape ca ei să poată urca la bord cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
semene cu a ei. Alte trei crime În Calabria, toți membri ai Mafiei, unul, un ucigaș căutat de poliție (unu pentru noi, Își spuse el); discuții despre iminenta prăbușire a guvernului (când nu era iminentă?); un cargou de deșeuri toxice acostase la Genova, Întors din Africa (și de ce nu?); și un preot, ucis În grădina lui, Împușcat de opt ori În cap (dăduse oare o penitență prea grea la Împărtășanie?). Îl Închise cât mai era timp să-și salveze ziua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nava navigase În Mediterana preț de ceea ce păruse săptămâni la rând, presa fiind la fel de interesată de el cum fusese de acei delfini bruni Înnebuniți care Încercau să Înoate În susul Tibrului odată la doi ani. În cele din urmă, Karen B acostase la Genova și acesta fusese sfârșitul poveștii. La fel de eficient cum se pierduse În apele Mediteranei, Karen B se scufundase În paginile ziarelor și de pe ecranele televiziunilor italiene. Iar otrăvurile pe care le transporta, un Întreg transport de substanțe letale, dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În parc; aveau ceva tonic cei doi, dădeau Încredere celor aflați În preajmă, trecătorilor. Dacă unora dintre aceștia le-ar fi mers rău pe urmă, asta, desigur, s-ar fi datorat unei fufe care tot străbătea aleile, pentru a fi acostată de vreun babalîc pofticios. Ann poftise la Thomas, se Întîmpla și astfel. Dar străinul pe care, mai Înainte, chiar mamele ei Îl folosiseră Împreună o noapte era Încă tînăr, arătos, puternic, un bărbat adevărat, nu ca pisoiul ei, coleg de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
închise în G. Călinescu odaia ei. Aurica avea despre bărbați o concepție mistică, în care și impertinențele deveneau calități. Simpla prezență a unui bărbat, mai cu seamă tânăr și necăsătorit, o emoționa. - Maman, vine Pascalopol!... Maman, trece Filipescu! A fi acostată de un individ mai bine îmbrăcat pe drum nu i se părea necuviincios. Nu răspundea, firește, dar iuțea pașii, cu o mare surpriză pe față, în așteptarea unei asiduități mai flagrante. Aurica vorbea despre căsătorie cu un interes tehnic, ca și când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
schimba băutura, iar mersul lor nesupravegheat și lejer ce altceva anunța, decât că bravo, domnule Floyd, conversația cu o persoană spirituală este inimitabilă, iar intuiția unui bărbat genial gâdilă într-un chip plăcut. Pinky era și el în picioare și acosta un perete. Evolua pe lângă pereți, zgîindu-se la globenurile și gravurile pe care era înclinat să le numească pe toate picturi, strîmbîndu-se 226 DANIEL BĂNULESCU dintr-un material îngălbenit și metalic, cu discutabile frunze de laur. Un model care, se observa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
insensibilitatea femeii. Nu se atinse de cafeaua cu lapte rece, iar spre douăsprezece, ca să evite privirile servitoarei la masă, coborî în stradă, cu gândul de a merge la un restaurant apropiat. Chiar pusese piciorul în pragul localului, când Gulimănescu îl acostă: - Hei, mănânci la restaurant? Singur? Spre a nu lăsa să se creadă că e certat cu madam Ioanide, bâigui scuza că voise numai să caute pe cineva și se întoarse la pseudodomiciliul său. Aci, înfometat, simți nevoia imperioasă de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-și caută de școala, șomajul sau serviciul lor ! Faptul: duminică noaptea veneam spre casă pe la Clubul Tineretului, vis-a-vis de Liceul Mihail Kogălniceanu, cu gânduri despre tineri în cartea tocmai 211 terminată. Era cam 23.10. Un grup de 6-7 tineri acostează o fetișoară care venea de sus, îi pun mâna pe unde nu trebuie, dacă nu cumva o căutau și prin buzunare. Nu mi-am dat seama dacă o cuno șteau sau nu, fata nu prea țipa, ci se zbătea (i-
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
din 1897 ne-o descrie drept o parodie reușită a epicului pe teme războinice, după cum urmează: "Războiul a-nceput fiindcă un șoarece pe nume Psicharpax, fugind de-o nevăstuică, s-a oprit la o baltă să-și potolească setea. Fu acostat de un broscoi de spiță regală, Physignathos, fiul lui Peleu, care-l convinse să i se urce-n spinare și să-i vadă regatul. Din nefericire, un Hydros (în general un șarpe de apă, aici poate vreun alt animal) a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cetățenii bulgari, care dețineau suprafețe de terenuri aici și treceau frecvent frontiera pentru a le lucra, grădinari bulgari care arendau loturi de pământ în lunca românească a Dunării și în proximitatea marilor orașe, etnicii bulgari din România, marinarii bulgari ce acostau cu navele lor în porturile românești, ceferiștii bulgari care făceau curse pe căile ferate din Cadrilater, studenții bulgari care urmau cursurile unor facultăți în toatele centrele universitare românești, foștii funcționari și ofițeri bulgari domiciliați în România, dar care primeau pensii
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
de cutii chinezești. Ca atare, în prim-planul narațiunii îl regăsim de la bun început pe nefericitul Bizu gata de plecare, dar permițându-și totuși un scurt răgaz, în vederea lichidării tuturor legăturilor cu trecutul. În această stare de spirit confuză e acostat de Silvia, o tânără fâșneață, care-și pune în gând să-l învețe să patineze. "Sveltă", cu "față deschisă cu profil fin lungit, de o veselie ce-i dilata pupilele albastre", cu părul "tăiat scurt, băiețește", "ruginiu ca frunza de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
toate gunoaiele societății românești, toate jigodiile care nu aveau nici măcar o lună de zile lucrată zi de zi pe cartea de muncă, multe rebuturi umane care au trecut din cârciumă direct în barca revoluționarilor. Și dacă înainte de 1989 aceștia te acostau pe stradă ca să le dai de o țuică, acum statul român le dă bani destui ca să aibă pentru toată luna de stat la cârciumă. Românul care nu face parte dintre „aleșii, aleșilor”, muncește pe rupte și trage barca pe uscat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Wolfgang Bauer, Dudu m'Boto, frații Ali și Muhammad Husein, Ițic Ștrul, Vasili Kapitanov, Ion Popescu, Jean Banson, Raul Jimenez, precum și căpitanul van Doblick. Ce popor se poate mândri cu asemenea fii?" Doamna Rafila Stanislaw a avut nerușinarea să-l acosteze pe genialul inter stânga Dudu m'Boto și să-l întrebe dacă a știut la examenul pentru obținerea cetățeniei strofa 7 din "Cântecul lui Robartu", lucrarea de căpătâi a nordvandenilor, însă vedeta, pentru că n-a înțeles-o, s-a mulțumit
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Wolfgang Bauer, Dudu m'Boto, frații Ali și Muhammad Husein, Ițic Ștrul, Vasili Kapitanov, Ion Popescu, Jean Banson, Raul Jimenez, precum și căpitanul van Doblick. Ce popor se poate mândri cu asemenea fii?" Doamna Rafila Stanislaw a avut nerușinarea să-l acosteze pe genialul inter stânga Dudu m'Boto și să-l întrebe dacă a știut la examenul pentru obținerea cetățeniei strofa 7 din "Cântecul lui Robartu", lucrarea de căpătâi a nordvandenilor, însă vedeta, pentru că n-a înțeles-o, s-a mulțumit
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
lor. Câini schilozi mâncau din traista unui prostănac care se puse a-i da sfaturi străinului cum să-și vândă marfa. Sub privirea lui, javrele turbate îl sfâșiau pe nătângul care îndrăznise să-și recupereze desaga. În piață, călătorul era acostat de cămătari și vânat de negustori cu ocaua măsluită. Locul viermuia a marafeturi și mișmașuri... Peste tot, mustea a viclenie și mârșăvie. Tocmeala răspândea un iz acru de șarlatanie. Păcălit, străinul își căuta dreptatea în fața unui slujbaș. Dădea peste un
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Sharon Wolchik (ed.), Women and Democracy: Latin America and Central and Eastern Europe, Johns Hopkins University Press, Baltimore, pp. 47-74. Ward, K., Pyle, J.L., 1995, „Gender, Industrialization, Transnational Corporations, and Development: An Overview of Trends and Patterns”, în C.E. Bose, Acosta Belen (ed.), Women in the Latin American Development Process, Temple University Press, Philadelphia, pp. 37-64. Warning, Marilyn, 1999, Counting for Nothing: What Women Value and What Women Are Worth, University of Toronto Press, Toronto. Wichterich, C., 1998, Die globalisierte Frau
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]