358 matches
-
în clipa în care ne uităm în farfuriile rușilor și găsim acolo un anumit fel de rassol ’nik, foarte prețuit, făcut din măruntaie și aripi de pasăre, împreună cu orez... Este chiar ciorba noastră de potroace, cu mențiunea că noi, românii, acrim numai cu zeamă de varză, în timp ce rușii, la rassol ’nik, nu o folosesc doar pe aceasta, ci și zeamă de la orice fel de murături; frecvent apare cea de la castraveții murați, 82 dar imaginația lor nu are limite: cireșele, perele sau
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
volumul anterior citat al Elenei Niculiță-Voronca: „Ostropățul este o mâncare de vânat, dar se face și din pichere [bibilică, n.n.], având și aceasta gustul de sălbăticiune.“ Prin urmare, la origine ostropelurile erau găteli puternic condimentate (în special zdravăn usturoiate și acrite cu oțet), menite să acopere gustul sălbatic al vânatului netrecut prin etapa preliminară a baițului. Astăzi, mult împuținate (câte restaurante „românești“ mai au pe lista de bucate vreun ostropel?!), ele sunt un fel de tocănițe (dar fără cartofi!) de pasăre
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
l-au făcut cunoscut: își fac apariția multe feluri de mâncare cu sos, îngroșarea acestuia realizându-se nu cu făină, ca pe vremea romanilor, ci cu pâine (uscată, apoi pisată și înmuiată în supă). Foarte multe dintre aceste sosuri erau acrite cu aguridă ori cu oțet; gustul pentru acru rămăsese dezvoltat în acea perioadă, de-abia Renașterea stimulând dulcele. Condimentele erau foarte prețuite. Să revenim însă la strămoșii noștri... Nobili precum Dragoș din Maramureș, descălecătorul Moldovei (circa 1347), care era supus
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o pot face praf. Apoi se duc la moară și fură cu mâna Întoarsă făină, pe care o cern printr-o sită Întoarsă. Cu această făină, frunza de mătrăgună și miere fac o pastă pe care o lasă să se acrească. Se pune apoi fie În țuică, fie În ceai, fie În cafea, fie Într-o plăcintă, pe care o oferă flăcăului pentru a-i trezi dragostea (M. Eliade, 1995, p. 218). Actul de vrăjitorie evocat are ca scop influențarea comportamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu mâna Întoarsă (cu palma În sus). De asemenea, cernerea făinii se face pe dos, printr-o sită Întoarsă. În antiteză cu tehnicile uzuale de coacere a aluatului, pasta făcută cu mătrăgună nu este coaptă, ci lăsată crudă, să se acrească. Fetele merg goale și despletite, adică Într-o ipostază care sugerează sălbăticia, statutul „natural”, În antiteză cu hainele și Împletirea părului, adaosuri și operații prin excelență culturale, care plasează femeile Într-o ierarhie și comunică rolurile sociale care derivă de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
colo și care ar voi să indice că noi ducem, totuși, o luptă împotriva chiaburimii. Dar strofele acestea în loc să aibă efectul dorit, minimalizează lupta noastră. Iată cum apare în două versuri dușmanul de clasă în poemul Revederea: Doar chiaburii stau acriți în tindă Ori își fac de lucru prin căruți. Atât. De altfel nici colectiviștii din poem nu-i bagă în seamă pe chiaburi. E o ignorare reciprocă, ce traduce în fond o concepție greșită a poetului despre realitățile patriei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scris foarte puțin în ultimii doi ani, că a manifestat în general o atitudine de comoditate refuzând numeroase propuneri, nerespectându-și angajamentul, dovedind în fond lipsă de dragoste față de literatura noastră nouă (...). Astfel el a ajuns să exprime poziția celor acriți de insuccese, codași în ale creației, oameni mâncați de individualism, care cer să se deschidă drumul liber formalismului și în general lucrărilor scrise de mântuială! Literatura trebuie să slujească cauza socialismului și nu poate înflori decât slujind această cauză. Or
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe cel al înțelepciunii populare. Filonul acesteia conține destule referiri la subiect: banii sunt ochiul dracului, banii n-au miros, banii n-aduc fericire... E drept că dăm și peste vulpea care, cănd n-ajunge la struguri, spune că sunt acri... Mă căznesc să găsesc în fondul comun al reflexivității noastre o corelație între bani și bunăstare, și cum nu găsesc, mă las păgubașă... Doar știam că Max Weber e de altă naționalitate... Mă grăbesc să concluzionez: la noi e o
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]