867 matches
-
Invazia străină programată, cum o numește Filip, a fost sprijinită intern de agenți și spioni (Nicolae Militaru, Silviu Brucan, al doilea fiind considerat eminența cenușie a evenimentelor din decembrie 1989) care au creat o diversiune amplă pentru a compromite USLA. Actanți în diversiune au fost și Ion Iliescu ori Gelu Voican-Voiculescu, ultimul urmărind, susține Teodor Filip, fie destructurarea, fie preluarea USLA. Autorul nu crede că ar fi existat un plan comun al Armatei și Securității de a-l răsturna de la putere
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a fi mai puțin proaspete. Acest procedeu de punere în relief este masiv exploatat în publicitate pentru a atrage atenția. În ceea ce privește structura pasivă, ea este un mijloc de a tematiza sau rematiza diferite grupuri semantico-sintactice, modificînd focus-ul și ierarhizînd importanța actanților (agent, pacient, acțiune). Titlurile faptelor diverse T7a și T7b folosesc construcția pasivă în mod diferit: T7a BEBELUȘI DEVORAȚI În România, un copilaș de 2 ani este mîncat de porci. În Iran, un copil de 6 luni cade victimă lupilor. Un
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Pn3 = [d] + [e] = Re-acțiunea dată de fuga și prinderea celor trei actori. Pn4 = [f] = Rezolvarea adusă de recunoașterea situației de legitimă apărare drept caracteristică a procesului Pn2. Pn5 = [q] + [h] = Situația finală care îi reunește din nou pe cei trei actanți prin sentimentul de fericire trăit (logodna lui Orso și a Lydiei) și onoarea (răzbunarea Colombei). Astfel putem înțelege mai bine noțiunea de "scandare a evenimentelor" despre care vorbește U. Eco și concepția aristotelică a "unității de acțiune". Operația de punere
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
situație finală (Pn5). Am putea merge până la a acorda propozițiilor [j] și [k] statutul de "morală". În afara unor semne de întrebare privind ultimele două fraze și mulțumirile din partea mâinilor subiectului vizat dar și a soțului, constatăm că modelul semiotic al actanților povestirii și al programelor narative se aplică destul de ușor aici. Într-adevăr, calitatea accentuată de finețe și frumusețe a mâinilor aduce cu sine un contra-serviciu în forma mulțumirilor din partea destinatarului. Vesela poate primi rolul unui oponent și Mir Rose de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
generic "schimburi". Se impune aici să delimităm două tipuri de secvențe: Secvența fatică, de deschidere și de închidere, Secvența tranzacțională, care constituie corpul interacțiunii. Ideea de constrângere participativă, delimitată de momentul întâlnirii și de momentul separării a cel puțin doi actanți într-un timp și un spațiu dat, poate fi considerată o definiție foarte bună pentru un punct de plecare al analizei noastre. Este suficient să observăm decupajul destul de ezitant al unei piese de teatru în scene marcate totuși, în principiu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
surfiști; DTP: beautician/cien-i, debarasator-i, hair-stilist/șt-i, hardist/șt-i, pizzer-i, promoter-i, rigipsar-i, șabloner-i etc.). O poziție aparte ocupă aici terminologiile (de exemplu, terminologia lingvistică 5), unde mare parte dintre termenii noi se includ în tiparul prototipic de masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți, semnificați, specificatori, șifteri
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
subtilitățile și încrengăturile acestor erori, posibil și, inevitabile - “orgoliile” care au “forțat” evenimentele, după cum apreciază Emil Cioran în Ispita de a exista, prin afirmația: “Orgoliosul... forțează evenimentele”, apoi își “forțează firea”, iar atunci când își “consumă revoltele, abdică...” Relevantă este autoanaliza actanților cărora se impune a li se acorda “ultimul cuvânt”, pentru a-și defini atitudinea (atitudinile) sau pentru a-și delimita “poziția”, așa cum o recunoaștem și în formulările lui Mircea Vulcănescu: “am fost totdeauna naționalist, dar naționalist luminat (patriot), așa cum am
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
George Mărgărit, Teodor Pâcă, poate și Geo Dumitrescu. Cât despre poemele dramatice, acestea sunt construite, integral sau în parte, din material de basm, fără a versifica însă povești preexistente. Până și insignifiantele basme Fata pădurarului și Gelu sunt inventate. Printre actanții „feeriilor” Șarpele Marao și Vrăjitoarele se numără un măgar, Zeița-Crăița, Crai-Cucută, un diavol, un șarpe, un pui de cerb, în realitate fiu de împărat, Nodul Pământului, vrăjitoarea Cârja, și în piese (categoric nereprezentabile) se petrec, în virtutea unor farmece, întâmplări miraculoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
ca și pentru adulți, în fața gravității violenței. Scenarizarea violenței „de dragul violenței” (estetica spectaculară, dramatizată și ludică a violenței); Maniheismul tratării semio-discursive a actelor în scenele de violență (reducerea confruntărilor dintre personaje și actori la dispute între două „tipuri pure” de actanți: unii 100% „negativi”, alții 100% „pozitivi” - toți fiind, deopotrivă, eroizați. Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta Binelui și Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
mesajul unui optim aplicativ care izvorăște dintr-o corectă evaluare a parametrilor concreți ai conjuncturii factuale, ca acestea să fie convertite în practică. A doua își asumă ca sarcină cognitivă și formatoare adecvarea cazului particular (al profilului individual al subiectului actant) la configurația morală exprimată prin pachetul de cerințe al situației existențiale, adică adaptarea persoanei la un sistem de exigențe în care este inclusă pe o poziție din capul locului privilegiată (dar în strâns parteneriat cu celelalte elemente structurale) norma etică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în dimensiunea moralității, întrucât tot ce este normă etică (inclusiv cea circumstanțială) se arată a fi de ordinul comandamentului necesar. Și ea solicită conștiința de sine pe linia unei identificări a disponibilității active de adecvare și aplicare și pretinde subiectului actant o adevărată vocație distributivă, atât de necesară unei prize eficiente la contextul situațional. Și aici virtutea devine obiceiul întipărit al unei constante chemări, onorând în retragerea de sine a unei cuminți ascultări caracterul imperativ al normei și reluând cu fiecare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
reciproc în specificul funcțional al "aparatului" gnoseologic individual și rezumă drumul fenomenologic al elementului etic de la sursele sale obiective până la cea mai profundă preluare subiectivă a sa. Ele sunt simetric antagonice în privința sensului acțiunii lor. Dacă daimonul orientează întregul demers actant din interior spre în afară, oglinda preia din realitate cerința explicită (adică întreaga configurație situațională) și o aduce în fața forului reflexiv pentru testul adecvării. Acesta din urmă devine țintă principală a efortului conștiinței de sine și opune în vederea unei "confruntări
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
foc ale intelecției, coroborând atestatul de validitate cu o condiție a coeziunii interioare care face din parcursul destinal individual un tot unificat de cunoștințe și de posibilități de aplicare. Dacă raționalitatea constă, după Jurgen Habermas, în "felul în care subiectul actant și vorbitor dobândește și folosește cunoștința"69, atunci conștiința de sine devine stăpânul strategiilor de învățare și aplicare, ea practicând implicarea activă și luminătoare în întregul proces de traducere a cunoașterii în act. Implicarea aptitudinii în dinamica acumulării de cunoștințe
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mizând pe o descifrare anticipată a etapelor de act traductibilă în canon aptitudinal. O primă etapă de construcție este chemată să rezume condițional și metodologic succesiunea procedurală care va fi specifică apoi derulării actului. Această remodelare îl determină pe subiectul actant să parcurgă un drum formativ și să practice interiorizarea universal-folositoare care permite aproprierea unei exteriorități instrumentale. Reflexive devin astfel și introiecția de tip constructiv și reciproca ei aplicativă, în măsura în care o vizare a mecanismelor noetice de transfer este permanent necesară și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ca și în lumea reală, amplasamente și grade diferite de "ocupare"a spațiului: imobile "etalate" în desfășurarea de camere comunicante, săli de primire, saloane, încăperi intime, alcovuri, străzi, locuri publice, muzee, conglomerate citadine. Orașul apare în literatura realistă ca un "actant colectiv, locul unde se pun în scenă numeroase ritualuri procesionare, purtătoare de semne, de iconuri sau embleme politice (...), locul unor cicluri succesive de expoziție"(6). Tradiția prozei imprimă relației spațiu-personaj însemnătatea bine știută, fundamentată pe motivația în cod realist. Natura
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Conștientizăndu-se odinioară singur ca scop în sine, recunoscăndu-și interesul cultural educațional și acționănd în consecință, de astă dată trăiește în haloul unui conflict. Conflictul pare de interese, este artificial. Începe cu sine și se propagă pănă la cel mai îndepărtat actant social. Sentimentul victimizării prinde contur, toată lumea îi pare ostilă așa cum toată lumea îi pare fericită cănd evaluările școlare nu îi sunt favorabile. Fericirea celorlalți, cauza propriei nefericiri. De ce? Nimic mai simplu, a învăța a devenit o caznă și ce vină să
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
libere” ale unor categorii specifice de copii. Parteneriatul dintre cele două categorii de „experți” este de natură să conducă la optimizarea activității de integrare a copilului cu CES, cu păstrarea domeniului de responsabilitate partajată a interacțiunii fiecăruia dintre cei doi actanți. Domeniul legislativ referitor direct sau indirect la educația integrată/educația incluzivă poate urca ori coborî În timp de la „Declarația universală a drepturilor omului (10 decembrie 1848) care legiferează „egalitatea În demnitate, În drepturi și libertăți a tuturor ființelor umane, indiferent
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ionela BĂRBUŞ, Carmen-Mihaela PELIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2143]
-
termenii teoriei localiste. După cum precizează autoarea, referentul din poziția subiectului verbelor de percepție, ca receptor al senzațiilor, poate fi interpretat ca Locativ. În strânsă legătură cu această concepție semantică asupra verbelor de percepție, obiectul sau evenimentul perceput pot fi considerate actanți neutri sau sursă a senzației. Dima (2002), în monografia Verbele sentiendi în limbile română și engleză, urmărește contrastiv, dintr-o perspectivă lexico-semantică, câmpurile verbelor de percepție din română și engleză. Observațiile privesc, pe de o parte, structura semică a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
perceptuală respectivă (gust, miros, formă, calitate a formei - asprime, netezime etc.). CAPITOLUL 2 STRUCTURA INTERNĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE 1. Introducere În raport cu alte clase de cuvinte, verbul se distinge prin mai multe trăsături - sintactico-semantic, verbele au capacitatea de a atrage actanții, componentele intim legate de semantica lor internă, și le atribuie acestora funcții semantice (roluri tematice)27 și restricții formale. Semantic, verbele denotă tipuri de procese cu un grad mai ridicat sau mai scăzut de complexitate. Obiectivul pe care ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a fost pregătită, într-un fel sau altul, de capitolele anterioare prin câteva considerații cu privire la combinațiile spectaculoase în jocul percepțiilor, la tipurile de naratori și personaje, prin referințele la dominanta "explicativă" și "evaluativă" din discursul personajului, în ipostaza lui de actant, narator și chiar autor. Această abordare, realizată cu instrumentele poeticii și ale stilisticii vorbirii, atestă interesul deosebit pe care l-a manifestat prozatorul rus pentru lexicografie, în general, în particular, pentru particularitățile limbajului pe care îl foloseau locuitorii Gulagului zekii
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
o lectură a ambelor volume, o lectură complexă, în spiritul și litera textului. Într-o expunere succintă, subiectul lucrării poate fi exprimat astfel: O familie originară din zona Cernăuțiului, compusă din bunici, părinți și copii mici, șase dacă vorbim de actanții prozei (Unamuno zicea agoniști), optsprezece, toți în viață, dacă ar fi să facem trimitere la străbunici (Cartea Recordurilor, ce performanță marchează, pentru un singur cuplu?) avea toate premisele pentru o viață normală și, de ce nu, fericită, în limitele unei bunăstări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să din lume și o dedică sanctuarului, indicând prin această cea mai strictă puritate dintre soți. Binecuvântarea de nuntă era un element indispensabil căsătoriei. Ea se realiza în cadrul ritualului de mai multe ori, prin diferite persoane de la tatăl miresei la actanții sacramentali. Un alt element iudaic este împreunarea mâinilor celor doi miri, precum și binecuvântarea unui pahar comun din care gustau tinerii căsătoriți, pahar comun care nu are nici o similaritate cu paharul de obște din ritualul creștin, acesta din urmă având alt
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
neapărat una irezolvabilă. Familiaritatea cu mai marii zilei nu ține doar de turmentarea sa, ci și de emanciparea sa cetățenească. Cum ajunge acesta în casa lui Zaharia Trahanache ? Este membru simplu în câteva asociații și se declară cunoscut de către principalii actanți politici, fără ca nimeni să-l ia în seamă sau să-l recunoască. Este dat afară de peste tot, dar se află peste tot și intră nepoftit, dar cu un cert aplomb care nu ține numai de turmentarea sa. E un mod
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
departe de a se opri la denunțarea iraționalității războiului din perspectivă utilitariană și, cu atât mai mult, departe de a anunța imposibilitatea sa, avertizează asupra pericolului lărgirii prăpastiei ce separă realitatea disfuncționalității războiului ca instrument al politicii externe și persistența actanților politici în a continua practicarea relațiilor internaționale prin intermediul războiului (Osiander, 1998, pp. 416-418). b. Rolul naturii umane în propunerile internaționalismului liberal interbelic Descrierea locului ocupat de natura umană în gândirea liberală a începutului de secol XX, așa cum apare ea în
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
continuarea deplasării. Aceștia ar fi timpii fugii, care dispuși pe sintaxa ritmică pe care și-o construiește textul, pun în mișcare un scenariu itinerant cu episoade multiple, individualizate doar prin toponimul specific desfășurării unei scene sau a alteia și prin actanții implicați, care întotdeauna sunt alții. Martorul-narator este întotdeauna același, tânărul fugit din Academia Movileană din Kiev, care pe parcursul acestui drum al autocunoașterii are șansa să se cunoască pe sine, realizându-și în felul acesta și un autoportret: este, firav, plăpând
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]