597 matches
-
autocrină, însăși fibroblastele ADPKD, sintetizând și eliberând cantități crescute de aFGF. aFGF se leagă de heparan-sulfații din matrice (formă inactivă); ulterior va fi eliberat, ceea ce implică o activitate proteolitică extracelulară; în acest sens, fibroblastele secretă cantități mari de proteinază, apar activatori ai plasminogenului, care vor transforma plasminogenul în plasmină; plasmina va cliva miezul proteic al heparan-sulfaților, separând FGF care rămâne activ dar, concomitent, protejat de alte posibile degradări proteolitice. Fibroblastele mai conțin fosfatază alcalină; sinteza și, respectiv, activitatea enzimatică ulterioară vor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
adeziune celulară (sICAM 1 - Intercellular Adhesion Molecule, sVCAM 1 - Vascular Cell Adhesion Molecule și sPECAM 1 - Platelet Endothelial Cell Adhesion Molecule), selectinele (E, P și L Selectinele) și integrinele beta 2 (CD11/CD18), proteina C reactivă, factorul von Wilebrandt și activatorul plasminogenului tisular. Aceste molecule fac parte din markerii disfuncției endoteliale a căror valoare diagnostică urmează a fi stabilită ulterior (36, 76, 95). Proteina C reactivă, produsă în ficat pare a fi stimulată de interleukina 6 produsă în special de țesutul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
endoteliale modificate prin interacțiunea cu AGE. Ca urmare, activitatea mitogenică a celulelor endoteliale se reduce cu cel puțin 70% (34). Pe de altă parte, legarea AGE plasmatici de receptorii RAGE de pe suprafața celulelor endoteliale determină alterarea expresiei genice pentru trombomodulină, activatorul tisular al plasminogenului (tPA), VCAM-1 etc. (81). Toate aceste modificări antrenează creșterea activității procoagulante de la suprafața celulelor endoteliale precum și adeziunea celulelor inflamatorii cu pătrunderea lor în peretele vascular. În plus, RAGE endoteliali mediază (cel puțin în parte) hiperpermeabilitatea endotelială caracteristică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
asociere poate reflecta rolul de rezervoare de viruși sau alte microorganisme a acestor animale, microorganisme care ar putea interveni în etiopatogenia bolii (MITITELU, 1972). S-a emis ipoteza că microorganismele acestea, precum și virușii din sferele gripale ar juca rol de activatori ai virușilor lenți, cu rol în patogenia SM. Frecvența ridicată a SM în emisfera nordică ar fi dată de frecvența crescută 20 a infecțiilor respiratorii. Toate aceste microorganisme ar juca rolul de a activa ceva asemănător complexului Freud (ALLISON, 1961
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Limfocitele T, în urma procesului de „peripolensis“, proliferează clonal și are loc transformarea lor în celule cu memorie, care la un nou contact cu același antigen au rol în imunitatea mediată celular, atât direct cât și prin eliminarea de substanțe: ? factori activatori ai macrofagelor ? factori chemotactici ? factori mitogenici ? interferoni ? factorul de necroză tumorală ? interleukine etc. Limfocitele T recunosc mai mult fracțiuni de proteine ale antigenelor sau peptide formate din 8-15 aminoacizi, provenite din multiplicarea intracelulară virală. În anumite condiții survin deficiențe ale
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
preluate de macrofage, microglie, celulele B, în strânsă legatură cu moleculele complexului de histocompatibilitate. Acest complex antigenic este recunoscut de un receptor al unor celule T. Această recunoștere este primul semnal în reacțiile autoimune, care se declanșează. Al doilea semnal activator activează celulele T cu ajutorul unor liganzi. Citochinele au un efect modulator asupra acestui al doilea semnal. După prezentarea antigenului celulelor T, acestea se diferențiază în celule efectorii. Aceste celule T cu molecule CD4 pe suprafață, numite și celule T helper
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
la pacienții aflați sub o terapie cu un imunomodulator, care fac un nou puseu, care nu răspund la corticoterapie (BĂJENARU O. și colab., 2004). Deocamdată numai în studii, la pacienții supuși transplantul medular poate fi folosit și mycophenolatul. Liganzii receptorilor activatori de proliferare a peroxizomei (PPAR Liganzi) sunt receptori nucleari de hormoni care reglează diferențele dintre adipocite și transcrierea de gene. Realizează o deviere imună și limfocitele T activate produc mai mulți factori antiinflamatori decât proinflamatori. Liganzii PPAR orali se administrează
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
susțină teoria receptorilor (catene laterale ale celulei receptoare), în deceniile 3-4 ale secolului XX numeroase cercetări au confirmat teoria receptorilor, făcând din aceste descoperiri un capitol de bază al bioinformaticii. Viața celulei este așadar dirijată de o multitudine de: a) activatori ai multiplicării celulare cum sunt factorii de creștere (Growth Factors), respectiv TGFα sau EGF, factorii de supraviețuire (Survival Factors) cu prototip IGF1; b) chemochine, hormoni, citochine și neurotransmițători; c) factori letali care impun celulei să moară. Și aceștia au o
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
activinelor precum BMP (Bone Morphogenetic Proteine), TGFβ (Transforming Growth Factor β) ș.a. c) imunoglobulinic (cum se știe domeniul IG este prezent în structura anticorpilor). Din multitudinea de cazuri particulare în care se poate urmări transducția diferitelor semnale ce intervin, fie activator, fie inhibitor, asupra multiplicării celulare, detaliem în continuare două dintre acestea: a) semnalizarea Notch; b) semnalizarea indusă de factorii de creștere și c) semnalizarea indusă de unele molecule de adeziune ale matricei extracelulare. 2.2.5. semnalizarea notch Totul a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
atare cât și în anumite faze ale metabolismului precum controlul biosintezei proteinelor la nivel ribozomal, reglarea diferențierii și proliferării în embriogeneză, apoptoză, cancerizare ș.a. Este de la sine înțeles că din această mare familie a proteinelor G fac parte nu numai activatori, ci și inhibitori ai anumitor procese proliferative. Structural, orice tip de proteină G cu rol în semnalizarea celulară are trei domenii: gamma, beta și alfa (γ, β, α) (fig. 2-22). Cercetările de după 2007, în special cele din 2008 și 2009
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fixate ca locatari stabili la om, respectivele oncogene nu-și mani festă efectul neoplazic decât în anumite cazuri (mutageneză indusă de factori fizici, chimici, virali etc.). În schimb oncogenele, indiferent de proveniența lor ancestrală, au preluat rolul de inițiatori și activatori sau, dimpotrivă, de inhibitori ai multiplicării celulare normale. Un exemplu: proteina PDGF cu rol esențial în procesul de multiplicare celulară este codificată de oncogena C-SIS. De asemenea, genele care codifică „construi rea“ și plasarea pe suprafața membranei plasmatice a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
descrise la p. 129, fig. 2-27, de exemplu calea deschisă de factorii de creștere (growth factors); c) ceea ce urmează (multiplicarea celulară, trecerea prin fazele G1→ G - G2→M). Evident, procesul normal ori cel patogen depinde de „jocul“ dintre factorii inductori activatori ai multiplicării și frânele moleculare ce se opun procesului de diviziune celulară. Inductori-activatori sunt factorii de creștere, mitogenii, unele proteine precum E2F (a se vedea p. 108). Frânele moleculare sunt genele supresoare ale tumorigenezei și proteinele codificate de ele: gena
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a fost găsită în hepatocarcinoame consecutive infecției hepatitice B.13 un alt exemplu îl constituie ciclina E. Așa cum am arătat, această ciclină, asociată kinazei cdk2, fosforilează proteina Rb (frână a multiplicării). Fosforilarea inactivează p.Rb, astfel că o serie de proteine activatoare ale ciclului celular scăpate de frâna p.Rb, își pot desfășura nestingherite acțiunea promulti plicare. una dintre ele este E2F, care am văzut că este un important factor transcripțional. Ciclul celular și sistemul său de reglare, premiză a înțelegerii procesului de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
integritatea morfo-funcțională a mitocondriilor. În cadrul acestei familii au fost descoperite: a) proteine efectoare proapoptotice precum Bax și Bac; b) proteine efectoare antiapoptotice precum Bcl-2, Bclx1, Mcl-1 ș.a.; c) proteine Bh3 (produsul genelor BH3) care la rândul lor joacă rolul de activatori și realizatori ai morții prin apoptoză (Bid, Bim, puma), deoarece cuplează și neutralizează proteinele Bcl-2 (care au acțiune antiapoptotică). În cadrul aceleiași familii de proteine mai există și unele care nu neutralizează factorii antiapoptotici, ci doar sensibilizează (deschid calea) pentru lucrul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
structuri al cascadei caspazice (a se vedea 4.3.5.2. Cascada caspazică). Acestea sunt: e1, e2 și e3. Fiecare dintre cele trei enzime joacă un rol specific în procesul de ubiquitinare al proteinelor uzate fiziologic. e1 este o enzimă activatoare care efectuează primul pas dinamic: carboxilarea terminală a ubiquitinei (activarea ei). e2, ubiquitina activată de E1 va fi transferată de enzima E2 pe un „grup sulfură“. e3, care aparține ligazelor, transferă la rândul ei ubiquitina pe care a legat-o
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
E6 și E7, antagoniste directe ale „frânelor celulare“ p.RB și p.53. B. Mutațiile induse în regiunile codificatoare ale unei oncogene. Este vorba de mutații spontane (dar și provocate experimental chimio și radio induse) strict localizate. De exemplu, mutațiile activatoare din genele familiei RAS sunt localizate exclusiv în codonii 12 și 13 din primul exon și 51, uneori 61 din cel de al doilea exon. Mutația punctiformă care are loc într-o protooncogenă (receptorul Neu), în care un reziduu glutaminic
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
înlocuiește valina (evenimentul mutagen petrecându-se în domeniul transmembranar), are urmări grave: protooncogena se transformă în oncogenă (fig. 5-12). De reținut că aceste mutații pot genera proteine modificate, cu acțiune oncogenă. C. Translocațiile sunt, de departe, cel mai frecvent eveniment activator al oncogenelor. Analiza în laboratoarele Institutului de genetică „Sanger“ din Marea Britanie asupra a 353 de gene modificate, a arătat că translocațiile sunt implicate în activarea oncogenelor în proporție de peste 75 % din cazuri. Deși s-a crezut până de curând că
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
imunoglobulină: gena pentru catena grea (H), pentru catenele ușoare Lk și Lλ. Evident că translocația genei C-Myc are drept consecință alterarea reglajului genic normal al acesteia (apud Lucian Gavrilă și Aurel Ardelean, 200925). Ne oprim aici cu exemplele de translocații activatoare ale unor protooncogene. Alte exemple, care în prezent depășesc zeci de cazuri, nu pot intra în economia și intențiile de simplă informare promovate în lucrarea de față. Este de reținut doar că unii autori, precum E. Gebhart (1987) au publicat
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
au numit aceste gene antioncogene. Termenul nu poate fi însă acceptat deoarece, în ciuda faptului că unele dintre GST se comportă ca antagoniști ai oncogenelor, ele nu joacă doar rolul de frână a multiplicării celulare, ci, în anumite situații, sunt chiar activatori ai transcripției. Este cazul genei T.P.53, care poate influența promotorul altor gene, stimulând astfel operația de transcriere. GST mai pot avea și alte funcții în afara celei de antagoniști ai oncogenelor. De exemplu, genele APC (Anaphase Promoting Complex) care sunt
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
antigen ci orice fel de non-self. Sunt astfel caracteristice, ca și celulele fagocitare, a ceea ce se numește imunitate naturală înnăscută a organismului. Limfocitele NK descoperite în anii ’70, au pe suprafața lor mai multe tipuri de receptori, unii cu rol activator, alții inhibatori. Mai cunoscuți sunt CD94, Ly49 (receptorul clasic pentru celulele prezentatoare de MHCI); KIR (Killer cell immunoglobulin-like receptors). Celulele țintă (target cells), între care și cele infectate cu virusuri oncogene, sunt împinse către „sinu cidere“ (apoptoză) după ce sunt „bombardate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
străine) sau de barasându-l de detritusurile inutile. Aceste acțiuni benefice se petrec într-adevăr în anumite condiții și sub influența unor anumiți factori (fig. 7-11). Astfel, sub influența interferonului gamma (IFNg) și a lipozaharidelor bacteriene, macrofagele secretă citokine imunostimulatoare, chemokine activatoare a limfocitelor Th și Tc, își măresc intensitatea fagocitară (ucid celulele tumorale prin citotoxicitate dependentă de anticorpi, respectiv ADCC), stimulează opera de prezentarea antigenului de către limfocite. În anii 1880-1900, când I.I. Mecinikov a prezentat lumii științifice teoria fagocitară (1883-1886), Robert
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
naturală sau indusă voit de către cercetători) duce la apariția unui grav deficit imunitar. Este ceea ce se face pentru a se obține în laborator „șoarecii nude“, animale cu apărarea imunitară total compromisă. Virusuri cu potențial oncogen pentru om Aceste antigene sunt activatori transcripționali ai unor gene celulare și virale. Reglează, astfel, și activitatea transformantă a antigenelor virale membranare LMP-1 și LMP-2. Au acțiune inhibitoare asupra unor „proteine frână“ din celulă, precum pRB (proteina retinoblastomului) și stimulează unele oncogene. EBNA-5, cunoscută și ca
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
titrurile anti-EBV IgG și anti-EBV IgA au fost crescute în timp ce pacienții cu carcinoame bine diferențiate au avut profilul serologic al EBV similar celor din grupele de control. Titrurile altor proteine implicate în replicare includ timidinkinaza, DNaza, ribonucleotid reductaza și proteina activatoare a replicării EBV, ZEBRA, sunt de asemenea crescute în CNF. Cuantificarea exactă a anticorpilor cu teste ELISA utilizând proteine recombinate se pot dovedi teste clinice suplimentare utile. Diagnosticul virusologic, în special metodele de amplificare au fost folosite de multe laboratoare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cînd sînteți pe punctul de a primi un serviciu într-un meci de tenis. Tensiunea nu este necesară cînd (1) nu îndeplinește nici o funcție utilă de alertare, (2) e prea ridicată pentru activitatea implicată sau (3) rămîne ridicată după ce situația activatoare a trecut. Pentru a vă ține sub control anxietatea, emoțiile și starea fizică generală, este important să învățați să vă relaxați. Pentru aceasta, trebuie să recunoașteți încordarea, să vă relaxați complet corpul și să vă detensionați anumiți mușchi. 3.2
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
straturile 3 și 4 ale lui Rexed ce conțin neuronii T (neuronii II din cornul dorsal cu rol de „trigger"). Fibrele groase A α, A β și A γ trimit colaterale directe către centrii superiori Înainte de a trimite și fibre activatoare asupra interneuronilor din substanța gelatinoasă, precum și terminații sinaptice de asemeni activatoare asupra celulelor T. Sistemul de poartă funcționează În felul următor: În lipsa excitațiilor periferice (stare de repaus), fibrele subțiri au o activitate de bază permanentă, fibrele groase rămânând practic inactive
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]