1,099 matches
-
coreferențial cu manechinul, a fost lexicalizat anterior: (i) Magdalena Frackowiak, modelul de origine poloneză este starul campaniei publicitare a label-ului Reserved. Manechinul a fost fotografiată de catre artiștii... (http://fashjour.com/2011/03/23/reserved-campania-publicitara-pentru-primavara-vara-2011/) 42 Faptul că prepoziția la atribuie acuzativ este evident în contextele cu pronume personal, acesta având forme diferite de nominativ și acuzativ: la mine, la tine, nu *la eu, *la tu. 43 Cu sens metaforic, verbele a tuna și a fulgera acceptă subiect: (i) Ion tună și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
starul campaniei publicitare a label-ului Reserved. Manechinul a fost fotografiată de catre artiștii... (http://fashjour.com/2011/03/23/reserved-campania-publicitara-pentru-primavara-vara-2011/) 42 Faptul că prepoziția la atribuie acuzativ este evident în contextele cu pronume personal, acesta având forme diferite de nominativ și acuzativ: la mine, la tine, nu *la eu, *la tu. 43 Cu sens metaforic, verbele a tuna și a fulgera acceptă subiect: (i) Ion tună și fulgeră, e foarte supărat. 44 De la engl. pronoun-dropping, "căderea pronumelui". 45 Semnul % indică faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
suportul lor verbal, au rolul de a transfera asupra verbului particularitățile de gen, număr, persoană și caz ale obiectelor." (2001: 17). 164 Coppock (2004) propune ca generalizarea să fie corectată în sensul că verbul se acordă doar cu nominalul în acuzativ căruia îi atribuie cazul acuzativ. În maghiară există contexte în care verbul se folosește la conjugarea obiectivă în prezența unui nominal în acuzativ care nu este complementul său, dar și contexte în care verbul nu se acordă cu nominalul în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de a transfera asupra verbului particularitățile de gen, număr, persoană și caz ale obiectelor." (2001: 17). 164 Coppock (2004) propune ca generalizarea să fie corectată în sensul că verbul se acordă doar cu nominalul în acuzativ căruia îi atribuie cazul acuzativ. În maghiară există contexte în care verbul se folosește la conjugarea obiectivă în prezența unui nominal în acuzativ care nu este complementul său, dar și contexte în care verbul nu se acordă cu nominalul în acuzativ din propoziție. 165 La
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2004) propune ca generalizarea să fie corectată în sensul că verbul se acordă doar cu nominalul în acuzativ căruia îi atribuie cazul acuzativ. În maghiară există contexte în care verbul se folosește la conjugarea obiectivă în prezența unui nominal în acuzativ care nu este complementul său, dar și contexte în care verbul nu se acordă cu nominalul în acuzativ din propoziție. 165 La Fuß (2005), acesta nu este un criteriu separat, ci este legat de primul. Obligativitatea acordului este foarte importantă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
căruia îi atribuie cazul acuzativ. În maghiară există contexte în care verbul se folosește la conjugarea obiectivă în prezența unui nominal în acuzativ care nu este complementul său, dar și contexte în care verbul nu se acordă cu nominalul în acuzativ din propoziție. 165 La Fuß (2005), acesta nu este un criteriu separat, ci este legat de primul. Obligativitatea acordului este foarte importantă și poate fi separată de coocurența mărcilor de acord cu nominalul argument, astfel încât o voi considera un criteriu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la contextele în care se dublează un complement direct, vezi cap. 9. Acordul în limba vorbită. 169 Aceste combinații nu sunt posibile la toate persoanele și numerele. 170 Cuiva este forma de dativ a pronumelui cineva, care la nominativ și acuzativ nu marchează genul, însă la genitiv și dativ are o morfologie de tip masculin (comp. cu nimănui, acestuia, vreunuia, altuia etc.). 171 Prepoziția pe nu mai are sensul locativ inițial, ci a devenit un element (semi)funcțional. Pentru un studiu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
întreprinderii", rolul adjectivului "comercială" este acela de a restrânge referința elementului generic, tot așa cum rolul substantivului este de a restrânge referința "economică" (din "strategie economică"). Observăm în exemplele discutate că adjectivul categorial (asemenea substantivului în cazurile oblice și/ sau în acuzativ) este un element forte al desemnării trăsăturilor conceptuale. 2. Adjectivul actualizează trăsăturile distinctive (intrinseci și extrinseci) cu rol de identificare a conceptului. 2.1. Actualizarea trăsăturilor intrinseci se realizează prin serii având diferite dezvoltări, în funcție de caracteristicile clasei de obiecte, în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
panaramă pentru "panoramă", bagabond etc.). La nivel morfosintactic, poate fi identificată accentuarea tendințelor populare ale limbii române, cum ar fi: construcția glumeață a pluralului în -e al unor substantive neutre (benoacle pentru "ochi", "ochelari"), construcția verbală cu pronumele neaccentuat în acuzativ o cu valoare neutră (a o mierli, a o pune "a intra în încurcătură", a o da de gard) după tiparul vechi popular (a o lua la sănătoasa, a o păți), construcțiile cu prepoziția pe care substituie alte prepoziții în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Scripturile, nici Crezul nu pot rămâne niște texte colbăite, așteptând pe rafturile bibliotecilor ca un interpret deștept să le descopere noima. Rostirea Crezului plasează Numele lui Hristos - „mai presus de orice nume” (Flp. 2,9) - în cazul vocativ, iar nu acuzativ sau nominativ. Cu greu poate fi trasată limita între dimensiunea narativă și aspectul liturgic al Crezului. Nu este ușor să decidem dacă Crezul este o povestire sau o rugăciune. În orice caz, mărturia Scripturilor și a Crezului apostolic presupune mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și Duns Scotul, socoteau la rândul lor că Întruparea Logosului divin s-ar fi putut petrece independent de drama căderii adamice. Fiecare corp subiectiv datorează Vieții transcendentale puterea nucleară de individuare (recursul oricărui gest la un nominativ „eu” și un acuzativ „mine”, după analiza făcută de Maine de Biran afirmației je peux). Unitatea lumii este filtrată transcendental în acest trup invizibil, gazdă a tuturor percepțiilor, văl invizibil care înmănunchează suma de puteri elementare ale corpului organic. De aceea, moartea corpului fizic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
articolului sau al altui determinant, prin manifestarea unui fenomen de fonetică sintactică. Desinența de plural -s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os (annos). Latina clasică avea cinci declinări (clase sau grupe de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os (annos). Latina clasică avea cinci declinări (clase sau grupe de substantive), dar latina populară tîrzie vorbită în provincii prezenta numai trei, căci declinarea a cincea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
genuri a substantivelor latine nu era marcată de elemente specifice sub aspectul expresiei, dar, la declinarea întîi, cu desinența -a, intrau de obicei feminine, în vreme ce, la declinarea a doua, cele mai multe erau masculine. Neutrul avea o desinență precisă la nominativ și acuzativ plural, care era -a. Acordul cu adjectivul era însă diferențiat și indica în mod clar genul în toate situațiile. În latina populară tîrzie, a slăbit treptat marcarea neutru-lui, astfel încît limbile romanice au pierdut acest gen, cu excepția românei, care l-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de cazul ablativ, structură care, fiind mai relevantă, s-a impus și a substituit forma sintetică. Limbile romanice au continuat această situație încît de a devenit, în cazul celor occidentale, marcă a genitivului, iar, în română, deși se construiește cu acuzativul, exprimă tot conținutul genitivului: margine de pădure = marginea pădurii; în celelal-te limbi romanice nu există însă un asemenea paralelism: it. parco di divertimenti, fr. la famille de notre ami, sp. la casa de mi padre, pg. o muro de um
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ami, sp. la casa de mi padre, pg. o muro de um edificio, contractat cu articolul hotărît: o muro do edificio. În mod similar, funcțiile dativului au ajuns să se redea cu ajutorul prepoziției ad (rom. dă apă la vite), dar acuzativul se construiește direct, fiind identificabil de obicei prin topică, fiindcă îi urmează verbului: it. vede una bella ragaza "vede o fată frumoasă", pg. espera este rapaj "așteaptă pe acest băiat". Româna poate urma acest model (Așteaptă acest băiat) bazat pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
avut drept consecință dispariția treptată a diferențelor formale dintre cazuri, încît substantivele au rămas cu o singură formă pentru toate cazurile: casa, dominu, cane (de unde rom. casă, domnu, cîne). Aceste forme latinești tîrzii se aseamănă în general cu cele de acuzativ și de ablativ și, pornind de aici, mulți specialiști au considerat că substantivul latinesc s-a transmis limbilor romanice prin forma de acuzativ (cea de ablativ fiind însoțită de obicei de prepoziții). Așadar, situația generală a evoluției cazurilor latinești relevă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cane (de unde rom. casă, domnu, cîne). Aceste forme latinești tîrzii se aseamănă în general cu cele de acuzativ și de ablativ și, pornind de aici, mulți specialiști au considerat că substantivul latinesc s-a transmis limbilor romanice prin forma de acuzativ (cea de ablativ fiind însoțită de obicei de prepoziții). Așadar, situația generală a evoluției cazurilor latinești relevă o dominanță a formelor de la cazurile oblice în raport cu nominativul. Totuși, forma de nominativ s-a transmis uneori în cazul numelor de ființe umane
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sor(u) (soru-mea, sor-mea), v.it. suoro și suore, fr. soeur. Există și cazuri de lexicalizare a ambelor forme, de nominativ și de caz oblic, așa cum s-a întîmplat în română cu lat. lumen, -inis "lumină", din forma de acuzativ rezultînd rom. lumină, iar din cea de nominativ lume. Genitivul a lăsat urme numai în cîteva construcții sintactice: lat. lunae dies > rom. luni (fără dies), it. lunedi, fr. lundi, sp. lunes (și, la fel, pentru celelalte zile ale săptămînii, cu excepția
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de vedere fonetic (de exemplu, lat. ego > lat. pop. * eo > rom. eu [jeu], it. io [io], fr. je [(ö], prov. jo [(o], sp. yo [jo], pg. eu [eu]. De acest statut conservativ ține și faptul că, la persoana a treia, cazul acuzativ, unele limbi romanice, care au pierdut genul neutru la substantive, păstrează forme de neutru, it. lo, fr. le, sp. lo, provenite din lat. illum. Franceza prezintă, la fel ca limbile germanice, obligativitatea folosirii unui subiect pe lîngă formele verbale cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
existent și în italiană, unde pronumele de nominativ nu s-a gramaticalizat însă. La plural, nos și vos s-au combinat în spaniolă cu alterus, -a rezultînd la nominativ forme cu diferențe de gen (nosotros, nosotras, vosotros, vosotras), deși la acuzativ au rămas nos și vos, ceea ce arată că, la început, alterus reprezenta doar o insistență asupra subiectului, așa cum se constată în franceză: nous autres Français "noi, francezii". Pronumele reflexiv latinesc a avut o evoluție similară cu cea a pronumelui personal
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neaccentuată, me, în vreme ce limba germană prezintă o gamă mult mai bogată: nom. ich, gen. meiner, dat. mir, acuz. mich, încît, chiar dacă se face abstracție de genitiv, care interferează cu pronumele și adjectivul posesiv, rămîn încă forme distincte pentru dativ și acuzativ, așa cum se prezintă situația, în grupul limbilor romanice, în română. În general însă, există un paralelism evident între limbile romanice și cele germanice la pronumele personale, atît din perspectiva conservatismului declinării, cît și din perspectiva statutului formelor, nominativul opunîndu-se formal
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ei jente "o fată", la genul comun, și et barn "un copil", la genul neutru. Pentru germană, care are distincte trei genuri, există omonimia dintre masculin și neutru în cazul articolului nehotărît la nominativ și la alte cazuri, dar la acuzativ cele două forme diferă 55. Se folosesc, așadar: ein Mann [aen man] "un om, bărbat", eine Frau [aene frau] "o femeie", eine Küche [aenə ΄küxə] "o bucătărie" și ein Zimmer [aen ΄tsimər] "o cameră", acesta la neutru. Asemănarea pronunțată dintre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mărci de caz, gen și număr, încît formele adjectivului au o relevanță mai redusă: der schöne Tag, die schöne Frau, das schöne Kind, pl. die schönen Tage/Frauen/Kindern. De data aceasta acordul în gen este aproape absent (doar la acuzativ singular masculin desinența este -en, deosebită de feminin și neutru unde este -e). În sfîrșit, la declinarea mixtă, adjectivul este precedat de articolul nehotărît, de kein sau de adjectivul posesiv (mein, dein, sein etc.) și manifestă variație de gen doar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-en, deosebită de feminin și neutru unde este -e). În sfîrșit, la declinarea mixtă, adjectivul este precedat de articolul nehotărît, de kein sau de adjectivul posesiv (mein, dein, sein etc.) și manifestă variație de gen doar la nominativ și la acuzativ singular (nom. kein schöner Tag, keine schöne Frau, kein schönes Frau). Dacă adjectivul are valoarea sintactică de nume predicativ, între el și substantivul determinat intervenind un verb copulativ, atunci în neerlandeză și în germană rămîne invariabil (la fel ca în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]