14,708 matches
-
Nu dorești? nu-l refuzai. Curînd bătrîna aduse ceaiul, adică un imens ceainic cu apă clocotită, un ceainic, un ceainic mic cu multă esență de ceai, două căni mari de lut, cu ornamente destul de rudimentare, o franzelă și-o farfurie adîncă mare plină cu zahăr căpățînă fărîmat în bucăți”. De remarcat că este enumerat tot “instrumentarul”! * Culinare (Șcedrin): “Să vedeți ce mi s-a întîmplat cu niște icre: lucru în adevăr ciudat! Eram măritată de o lună sau două și, deodată
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
uitărilor cenușa uitărilor scrisă’n curgerea vremii se-așterne asemenea unui lințoliu pe neliniștea firii nici un ochi nu mai știe vedenia timpului ce-a sfârtecat și-a ars în focuri sălbatice măduva veacului nu mai sună în nici un auz urma adâncă vaierul deznădejdii strigate neamintirea strivește văzduhul și gândul cresc asupră-ne uitările troienele cenușei în pulberea căreia tresare rădăcina crinului negru ce ne despică ființa La răspântii cărările se desfoaie despărțindu-mi pașii și temerea încotro va să caut trecerea
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
desimea nopții acoperă răspântiile steaua dezlegătoare își tăinuiește sclipirea Pâinea și vinul ce nevăzute mâini frâng pâinea și întețesc lumina la cina noastră în umbra ei netăinuită? mirozne îngerești încunună fruntea acestui ceas nemăsurat străluminatele merinde înaburesc cu jindul dezlegărilor adânci cerurile gurii din cana sângerândă limpezitorul vin să curgă în semnul stelei temătoare ce ni-i dată
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
fie un factor constructiv în cultură. Oare nu e vădit că resortul acestui tip de eroism e un simțământ tipic masculin, de stil individualizant?! Nu e clar, că asemenea gesturi, legitime la bărbați, și admirabile ca excepțiuni - sânt o înstrăinare adâncă a sufletului feminin prin acceptarea unei legi complect opusă lui? Ceea ce cazul excepțional acoperă prin respectul ce deșteaptă în noi - nivelul mediocru al acestui fel de comportare cuceritoare își arată calitatea adevărată. Când e îngrădit în orizontul mai strâmt al
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
Ar trebui o scrisoare fericită, ușoară, șepticoloră, ca de la fluture zvăpăiat la fluture meditabund pe-o păpădie! Un aer plin de raze late de lumină, ca o miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bîzîit bucuros, infinit. Poate o cană adîncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fîntînă, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
îmi îngăduise într-un fel să plutesc între extreme - cu toate că ideea de extreme în acei ani nu prea avea sens. Istoria, atâta cât se făcea și cum se făcea pe atunci, trecuse astfel pe lângă mine fără să lase nici o urmă adâncă; de fapt, nici o urmă. Aș putea spune chiar că, în realitate, mă fofilasem prin istorie fără să-i simt câtuși de puțin apăsarea. Plutisem, deci, pluteam, îi povesteam Lisei. Poate că-i spuneam adevărul, poate că această plutire existențială era
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
de frumusețea ei orientală, dar pe de cealaltă parte presimte deja acea otravă pe care această femeie o ascunde și care i-ar putea fi fatală. În realitate este evident că antiteza atracție/repulsie izvorăște dintr-o dinamică dialectică mai adâncă: este vorba despre Eros/Thanatos, tânăra femeie întruchipând Erosul care omoară și, în același timp, Moartea care se folosește de Eros pentru a nimici. Aceste opoziții converg într-o aluzie biblică la figura Evei: "dânsa avea ceva respingător, în ea
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
motivul pentru care femeia va fi triumfătoare? De ce Pașadia sucombă, chiar dacă și el este înzestrat cu însușirile excepționale ale Rașelicăi? În realitate, ca și supraomul lui Gabriele D’Annunzio, personajul matein este minat de tainice tendințe dezagregante ale Eului său adânc, care se manifestă printr-o dedublare propriu-zisă a personalității. Dincolo de figura titanică a lui Pașadia se ascunde cea a eroului decadent, corupt de o boală neidentificată bine și peste care se întinde stăpânirea cruntei seducătoare, a femeii chinuitoare și dușmance
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
pureté"6; de fapt, naratorul însuși, chiar dacă este conștient că taina nu va fi rezolvată niciodată, ne spune că "ar fi fost firesc să presupun că făptura oțelită ( ...) mergea să caute în aerul balsamic al înălțimilor și în singurătatea lor adâncă pacea și odihna și mi-aș fi mărginit presupunerea la atât, dacă demult, fiind copil, n-aș fi auzit, la mătușa mea, de la o cocoană bătrână, cam rubedenie cu Pașadia, că acesta avea, în răstimpuri, furii, "pandalii" groaznice, dar că
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Pașadia, este așadar unul singur: focul, elementul masculin prin antonomază. Nefiind vorba de lupta între apă, elementul feminin, și foc, putem afirma că, din punctul de vedere al "arhetipurilor" și al "poeticii elementelor", romanul ascunde, în structurile sale simbolice mai adânci, o ambiguitate. De ce Rașelica este reprezentată simbolic prin foc, fiind un foc care nimicește chiar mai mult decât focul masculin, astfel încât este triumfător la sfârșitul romanului? În primul rând trebuie să considerăm faptul că într-adevăr și femininul poate fi
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
va face datoria"15. Obsesia focului arzând scrisori, documente, scrieri este prezentă de la începutul romanului: naratorul își arde scrisorile părinților, Pantazi își arde polițele ascunse în casa unchiului său mort, dar numai prin Pașadia focul cucerește o valoare simbolică mai adâncă. În cursul vieții, Craiul a citit foarte mult; cu privire la aceasta Gaston Bachelard afirmă că: "L’animus lit peu, l’anima lit beaucoup ( ...) Mais quand après avoir tout lu, on se donne pour tâche, avec des rêveries, de faire un livre
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
ce-am văzut - m-au rotit numai din poveste-n poveste în poveste uitucă cuvînt de la facerea lumii/ cuvînt ziditor de bieț cîntăreț cu țthera: ale tale sunt doar frumusețea și vlaga l din aducere-aminte-n uitare și din utare-n uitare adîncă te cîștig și te pierd de parcă te-aș trage la zaruri. hyperboree trezie, pînă la gură trezită stîlpnicul cocoțat/ (colo sus) pe dezmățul meu de cuvinte (hyperboree din inima flăcării hyperboree inima mea)... nu mai știu./ parcă-ar fi uneori
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
-mi voie să vă atrag atenția... Mai bine zis se ocupă de economie politică..." Acest fluture ce palpită, ah, între literatură și economie politică!! De ce oare iubesc, îmi strecoară-n suflet, ca prin mărarul proaspăt al copilăriei, o bucurie intimă, adîncă, astfel de fraze? „Ajuns acasă, îmbrăcă un halat vechi și se așeză preocupat la pian". „Conacul Dariei Mihailovna Lascevscaia, trecea drept cea mai de seamă casă din toată gubernia." „Toată gubernia N... spunea că Alexandra Pavlovna e fermecătoare și gubernia
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
membru al grupului de la Antim și ca autor al Timpului „Rugului aprins", s-a aflat, ani în urmă, la mănăstirea libaneză Derif-el-Harf. Acolo a deschis Evanghelia Sfîntului Ioan și a pătruns în text, oferind la rugămintea monahilor un comentariu de adîncă simplitate a exprimării. Ghidat doar de cîteva note și desfășurat în franceză, comentariul acesta e notat în traducere simultană în limba arabă de către unul dintre frații mănăstirii. Ultima parte a textului, păstrat în arhiva de la New Europe College, cea referitoare
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
țin mai degrabă de hermeneutica literară. Există în deschiderea comentariului un istoric al acestuia pe care l-am rezumat în rîndurile de mai sus și pe care André Scrima îl încheie cu o frază ce cuprinde, în cuvinte puține, sensul adînc al actului interpretării evangheliei. „Un fapt - spune André Scrima - rămîne, însă, fundamental: odată ce a fost deschisă «întru cunoaștere», cartea Sfîntului Ioan nu se mai închide la loc, după cum nici cunoașterea pe care o împărtășește nu are a se mai sfîrși
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
redus volumul imprecațiilor, sfătuit de apropiații săi. Sorana }opa i-a făcut observații � în legătură cu „Moromeții"): „Marine dragă, ți-am citit lucrarea așa cum ți-am făgăduit, cât mai impersonal cu putință. Dar ca să fiu sinceră, nu pot să-ți ascund adânca mea nemulțumire, mai întâi cu privire la limbajul prea greoi și deocheat, care compromite grav restul lucrării. Nu-i pagină să rămână neatinsă. Înjură toți și iar înjură de mama focului: bărbații, femeile și chiar copiii" După ani, Preda i-a comunicat
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
Întâlnirea din Pământuri" reprezintă o selecție. Comparându-le cu acelea adunate în alt vomum, nu de autor, ci de către Ion Cristoiu („Scrieri de tinerețe ale lui Marin Preda"), se poate observa că selecția autorului a avut în vedere sensuri ascunse, adânci, cu putere de generalizare. Întâmplările strict spectaculoase, apropiate de faptul senzațional, de ziar, au rămas în afara volumului de debut. Tehnica folosită de Preda, „comportistă" cum o numește Nicolae Manolescu („Arca lui Noe". „Cel din urmă țăran") este perfect adecvată: „Straniul
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
pui piedică singur. Un adevărat document de patologie, coane... De unde le ai? - Metehne de familie lăsate mie cu procură. Sunt un viciat testamentar. (De unde pînă unde să fie un băiat detracat, cîtă vreme n-are studii speciale? - Saki) - Nutrim un adînc respect, ne înclinăm cu mîrșavă adorațe în fața acelora care ne-au premers pe diferite trepte ale păcatului. - C. R. Maturin - Și reciproca, darling... - Să fi fost eu popă - mi le-ai fi donat cu titlu de spovedanie. Care Krafft-Ebing, uite-aici
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
ostenit, sub grele cenuși, / te-ascult arzând depărtată mereu", "igrasia galbenă a singurătății", "toate drumurile duc jos / toate tăcerile costă", să-mi număr clipele apuse, / sau să-mi trimit nădejdile pe ape?", "așa cum așteaptă în fiecare om o prăpastie / mai adâncă sau mai puțin, cât el de adâncă, / fiecare purtând cu sine râpa lui..." sau "scriu, visez, ard, mintea se-ncinge / până la roșu, până la abur..." Acest Geo Dumitrescu mi se pare cel mai interesant. "Singura rugăciune neiertătoare..." După antologia Podul apărută
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
depărtată mereu", "igrasia galbenă a singurătății", "toate drumurile duc jos / toate tăcerile costă", să-mi număr clipele apuse, / sau să-mi trimit nădejdile pe ape?", "așa cum așteaptă în fiecare om o prăpastie / mai adâncă sau mai puțin, cât el de adâncă, / fiecare purtând cu sine râpa lui..." sau "scriu, visez, ard, mintea se-ncinge / până la roșu, până la abur..." Acest Geo Dumitrescu mi se pare cel mai interesant. "Singura rugăciune neiertătoare..." După antologia Podul apărută la Cartea Românească în 2000, iată încă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
sunet uitat într'un frunziș nevăzut își caută pasărea nefoșnită bate aripa văzduhul nestatornic nouri călătorind fuioare de temeri neostoite unde rătăcești pasăre de apă de foc în care surpăt al tăcerii? Pescari îngerii pescari desferecat pășesc pe oglindirea apelor adânci ce auz ar cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din semnele cerești? pe țărmul așteptării oamenii pescari pândesc năvodul nevăzut dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră în gol se leagănă copacii
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
parte dintr-o școală, nu mai are talent." Dar libertinajul acesta doctrinar este o poză. Delavrancea schimbă, cu bună știință, o tabără literară pentru alta, însușindu-și ideologii pentru care va încinge, nu o dată, spada de redutabil polemist. Tăia răni adînci în sufletul adversarului" spune Iorga. Contactul pasager cu Junimea unde citește în 1886 nuvela Trubadurul nu-l împiedică, un an mai tîrziu, să intre în redacția României noi, condusă de B.P. Hasdeu. De aici lansează polemici, nu întotdeauna fondate, de
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
umple toate paharele. Florile de măr se desfac în așteptarea primului cuvânt. Fulgul de cenușă trece dintr-un colț al gurii în altul. Cine va rupe tăcerea va pierde pariul. O plasă de riduri cade pe fața mea. O cută adâncă taie osul frunții tale. Am putea să nu ne vorbim cu anii stând la capetele opuse ale mesei de sărbătoare. Privirea mea trece prin flacăra lumânării lăsând urme de arsuri pe carnea limbii tale. Semănăm ca două picături de apă
Tăcerea din pahare by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/14329_a_15654]
-
poeziilor de azi, nici mai bune, nici mai slabe, nici geniale și nici maculatură. Mi-a plăcut totuși o baladă scrisă pentru vreo femeie: "Cum să nu știi? Ești mai frumoasă cu două degete decât oricare femeie/ mai fierbinte mai adâncă mai tandră/ decât orice femeie din lume/ dacă degetele tale n-ar fi deja numărate/ dacă sânii tăi n-ar fi decât două porecle date ție de Dumnezeu( din zilele când Dumnezeu făcea carne". E frumos. Chiar are poezie. Ceea ce
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
Emil Brumaru Iubite și stimate domnule Lucian Raicu, Sînt zile, ca asta în fața mea, în care nu aș mai vrea să mă trezesc din somn. Din cînd în cînd, rupturi adînci în suflet, alunecări imprevizibile de spaime, de sentimente, prăbușiri totale de speranță, mă fac să-mi blestem destinul și așa destul de precar. Ce este dragostea? Ce este ura? Pentru ce uităm absolut tot trecutul într-o clipă aprigă de mîine
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]