1,420 matches
-
grajd. Zăbovi mult cu această îndeletnicire aproape sfântă pentru un țăran de la munte, apoi intră în casă. Nu mult după aceea, stăpâna casei, Catrina, ieși și ea cu două căldări de apă încălzite, pe care le duse în grajd, să adape vitele. Se întoarse în casă, luă altă căldare, albă, cu care intră în grajd să mulgă cele două văcuțe. Se întoarse mulțumită în casă cu căldarea plină de lapte proaspăt, spumegând. Aveau o fată, Măriuca, care, de mică ce era
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > FOTOGRAFIA VIEȚII Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1192 din 06 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Deșert și ploaie, dragoste și ura... Mereu vom aștepta să fie, să nu fie Lacuri și râuri s-adape suflete care indura Rigori ale unor vremuri trecătoare cum se știe, Fotografia muta, uitată într-un colț umbros Arată surprinzător câte un zâmbet, sau uimire, Figuri de oameni așezați frumos În cadru, ca s-apară și să rămână-n amintire
FOTOGRAFIA VIEȚII de COSTI POP în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347760_a_349089]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ISPITĂ Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Șoaptele orologiului se pierd în miez de noapte, iar ochii-nlăcrimați se-adapă din izvorul gândului. Povestea lunii duce mai departe leagănul stelelor pe aripile vântului. Noi, uitați printre meandre, visăm la nemurirea Sufletului. În negura albastră a strălucirilor de-o clipă simțim durerea ca pe o ispită, o-nchidem între filele destinului
ISPITĂ de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350243_a_351572]
-
și lacrimile mele cele amare. Cu patimile Tale vindecă patimile mele. Cu rănile Tale tămăduiește rănile mele. Cu sângele Tău curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma Trupului Tău cel făcător de viață. Fierea cu care ai fost adăpat de vrăjmași, să îndulcească sufletul meu luînd de la el amărăciunea, pe care potrivnicul mi-a dat-o s-o beau. Trupul Tău cel întins pe lemnul Crucii, să ridice către Tine mintea mea, pe care dracii au tras-o în
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului peste aripa de vis lacrima din plânsu-mi-s a căzut ca o povară, pe săraca inimioară, lacrima s-a făcut dor s-a topit într-un izvor și din el se-adapă mii cântece de ciocârlii, păsările codrului cântă doina dorului pe poiana mărului și o duc în vârf de cer unde dorurile pier, unde dragoste și vise au ferestrele deschise peste azi și peste ieri, peste tainice tăceri. du-te, timpule
PESTE ARIPA DE VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365961_a_367290]
-
să îți dezmierd cuvântul,/ S-a cuibărit în noi eterna toamnă,/ Privirea ta și astăzi mă condamnă/ Să-ngenunchez a săruta pământul.“ (Mai lasă-mă să îți dezmierd cuvântul - pag.31 ) sau: „Dezmierd clipe în buchete de trandafiri/ care se adapă din inocența timpului...“ (Zâmbetul eternității - pag.67). Alexandra Mihalache este o îndrăgostită pătimașă, sinceră și deloc prefăcută. Ea privește lumea înconjurătoare cu atenția unui bijutier dornic să descopere strălucirea ascunsă a inelului fermecat. Ea respiră cu nesaț aerul binefăcător al
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
se va trece, Mă va înconjura cu drag. Iubirea mea nici nu se trece, Dar nici jelește pe un prag. NĂZUINȚĂ LA POARTA ÎNSERĂRII Cu chip senin și glas molcom de apă Ce odihnesc a zilei trudă-n unde Și-adapă setea de frumos și-agape, Pășește Buni printre vremi ... Făcându-ți loc în sufletul ei darnic Te-nalță cu un zâmbet de om între oameni, Frumoasele vacanțe prind viață ca prin farmec Și năzuință la poarta înserării sameni. Și înflorește
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
tot vechi, Iar luna prinsă-n noapte se schimbă la culoare Dansând focul tăcerii cu stelele-n perechi. Un viscol de cuvinte îmi zdruncină ființa Într-un izvor de stele căzute la pământ Și-n dansul nou de ape se-adapă neputința Lăsând iubirea noastră în vechiul legământ. De-atâta întuneric îngerii albi coboară Să lumineze iată neantul nesfârșit Și soarele se-arată a nu știu câta oară, Dar cui crezi că îi pasă dacă ne-am despărțit! Referință Bibliografică: Cui
CUI CREZI CĂ ÎI PASĂ... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365397_a_366726]
-
nerodirea pustiului ai lucrat, iar prin suspinele tale cele din adânc însutit roditoare ai făcut ostenelile tale și te-ai făcut luminător strălucind prin minuni cuvioase părintele nostru“. Despre Maria Egipteanca spunem în Slava de la vecernie: „curgerile lacrimilor tale au adăpat pustia toată, făcând-o să înflorească pentru noi roadele pocăinței“. „L-a întrebat un frate pe Avva Pimen, zicând: Ce voi face păcatelor mele? I-a zis lui bătrânul: Cel ce voiește să se izbăvească de păcate prin plâns se
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
tandre săruturi Înlănțuie trupu-mi - furtună de doruri - Sunt Evă sculptată-n timide-nceputuri, Purtându-l pe-Adam sub a pleoapelor storuri. Doar frunza-mi lipsește, luată de ape, Căci Eros mă poartă pe brațe vânjoase, Cu trupu-i viril inocența s-adape Și timpul s-oprească în șoapte mieroase. Sunt Evă în gânduri și-n patimi zălude, Pe-Adam îl vrăjesc și-l atrag în ispită Cu șerpii din trup și din coapsele nude, Cu ochii-săgeți de lumină topită. Incendii mă-nhață
EVĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365240_a_366569]
-
în ficatul lui Prometeu cu durerea lumii am inima pe care s-o împart cu un singur om de tinichea chiar dacă trebuie să aleg între a rugini de fericire și a străluci de durere îmi ascund lacrima în palmele învinețite adăp în zori o viorea adormită de soare timpul împletit în șapte mă transformă în pinguin învăț mersul cu pași mici ... Citește mai mult răsărită dintr-o fâșie de steaca un nemuritor pe jumătate orbmă cațăr pe munțiinăscuți în ficatul lui
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
fi cele mai neînsemnate, va fi un îndemn pentru acela la o dragoste și mai mare: dragostea cheamă la o dragoste mai mare. Însă, pentru ca această dragoste să fie vie, este nevoie ca fiecare din cei doi soți să se „adape” din Dragostea însăși, Care este Dumnezeu. În afara Acestuia, totul este sortit stricăciunii, sclerozei și morții. Desigur, a călători în doi pe cărarea acestei vieți înseamnă a ține cont de faptul că aceasta este presărată cu multe încercări și greutăți. Înainte de
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
Literatura > Recenzii > CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 970 din 27 august 2013 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin Țene Confesiunea - amintire ca retorică Volumul de povestiri Unde se adapă fluturii, semnat de cunoscuta prozatoare Voichița Pălăcean-Vereș, apărut la Editura Napoca Nova, 2013, reunește 15 povestiri ce se înscriu pe palierul confesiunilor, ca mărturisire a unor fapte trăite în mod nemijlocit, în contextual unghiului retoricii, luată ca artă de a
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
din 1769-1773. În timp, eroii au prilejul să-și cunoască vecinii și mai ales vecinele, care “înțăpau” cu vorba noii sosiți de la oraș, în vreme ce familia Vaida se străduiește să se integreze în noua comunitate sătească. Povestirile din volumul Unde se adapă fluturii sunt confesiuni în care retorica amintirii fuzionează, însă fără cusur, căci amestecă stilul ca artă a relatării cu timpul epic, desigur din dorința de a face convingătoare reconstituirea, așa cum descoperim în povestirea Facebook. George, fiul Leei și al lui
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
ale copiilor propietarului de odinioară. Tânărul Vaida numește ineditul înscris strămoș al ... Facebook-ului. În fapt, toate povestirile din carte (Firicelul, Afaceri cu un bursier, Dar de suflet, Poveste de amor cu final tragic, “Mi-i și mie văr“, Unde se adapă fluturii, Așa vă trebe! Principiu, Deasupra, Grade, Soare pe un cer cu cenușă, Acasă) narează întâmplări legate de renovarea unei case de vacanță și de încercările de integrare a unei familii de orășeni în comunitatea sătească. Narațiunile trebuie citite în
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
privirile ațintite pe tabloul incredibil desfășurat înaintea lor, Lea rostește cu glas tremurat: - Aici este ... raiul nostru personal ... E raiul ... tuturor vietăților ... Aici, la noi, e-atâta frumusețe! E locul unde ... suntem fericiți! ... E locul incredibil... unde ... vin să se adape fluturii ... ” ( Unde se adapă fluturii). Cartea se încheie cu povestirea Acasă, în care descoperim poezia dragostei pentru glia străbună. „- De i-or fi spunând ruginoșenii pieptărușului pasărea-plugului, în loc de coadă-roșie?, întreabă visător Eric, deși cunoaște răspunsul, i l-a dat tanti
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
incredibil desfășurat înaintea lor, Lea rostește cu glas tremurat: - Aici este ... raiul nostru personal ... E raiul ... tuturor vietăților ... Aici, la noi, e-atâta frumusețe! E locul unde ... suntem fericiți! ... E locul incredibil... unde ... vin să se adape fluturii ... ” ( Unde se adapă fluturii). Cartea se încheie cu povestirea Acasă, în care descoperim poezia dragostei pentru glia străbună. „- De i-or fi spunând ruginoșenii pieptărușului pasărea-plugului, în loc de coadă-roșie?, întreabă visător Eric, deși cunoaște răspunsul, i l-a dat tanti Nuța: «C-asta-i prima pasăre
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
Acasa > Literatura > Copii > POVESTEA CERBULUI Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului La marginea unei ape, Cerbul opri să se-adape. În apa lucioasă tare, Se văzu cât e de mare. Era vesel și fălos, Dar când se uită în jos, Rămase dezamăgit: Picioarele și-a privit. Erau lungi și subțirele, Nu i-a prea plăcut de ele: „Eu, impunător și
POVESTEA CERBULUI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366306_a_367635]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CATRENE CU MIGRENE 8 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului n-am mai fost demult acasă acolo unde inimi mă apasă acolo unde vite se adapă de la fântâna nesecată n-am mai fost demult la răsărituri din apus acolo unde pajisti nu-s acolo unde ierburi se vorbesc pe clăi de fânuri și-și pășesc odoruri din obol și cată ușa unui lanț de-ocol tu
CATRENE CU MIGRENE 8 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366369_a_367698]
-
diafan al nostru dor. Și le săpăm cu degetele arse de-atât de multe grele nerostiri, că pe cărări de-argint de lună toarse ne tot zidim în vechi sau noi iubiri. Azi, din fântâna ce-i săpată-n mine adap cu drag cuvinte-herghelii, să le trimit cu dorul pân-la tine ca tu pe creștet tandru să-l mângâi Și le aștept cuminte să-mi sosească cu dorul meu și cu al tău sărut fântâna mea cu-a ta să se
FÂNTÂNI de LEONID IACOB în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366473_a_367802]
-
întâmplările narate să pară autentice și, de ce nu, să se împământenească în memoria locului, îmbogățind un tezaur etnofolcloric prețios, însă puțin explorat până acum. Fie că i-o șoptește într-o seară „un pui de cerb care venise să se-adape în apele Trotușului“, fie că el însuși este cel „dăruit să audă firul de apă strigând“ numele unor personaje, povestea se țese cu aplomb și curge când molcom, când vijelios, în 2-4 pagini epuizând iute subiectul, limpezind enigme ce vin
LECTURI ALEATORII. BASNE TROTUŞENE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366509_a_367838]
-
continent cu porțile de dor Pe care se-odihnesc pirați de noapte Și sting tăcerea-n haine de izvor. Te văd plimbându-ți inima pe ape Din zori de sete până-n pânze mii, Un rug de vrajă vine să te-adape, Și eu veneam prin flăcările vii! Am pârjolit privirea-n depărtare, Aveam un zbor, pe unde l-am pierdut? Când mă strigai cu lacrima de sare Îți eram timp. Nu m-ai recunoscut Nici când ți-am descheiat cămașa care
ECOU DIVIN de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366640_a_367969]
-
le-a sau nu lea plăcut din ce au citit. Acest lucru îmi este de mare folos pentru viitoarele scrieri. În general ce scriu reflectă viață așa cum a fost sau cum este la data consemnării ei în scrierile mele. Mă adap la resursă inepuizabila, a amintirilor, le combin cu puțină imaginație să le dau notă poetica necesară unei opere literare, fără a ma abate de la realitate. Când scriu nuvele doresc să aduc în amintirea cititorilor mai vârstnici amintiri din copilăria lor
RUGAMINTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366679_a_368008]
-
români viguroși, și pe care le-ar restrânge la subțirimea pânzei de paianjen, spulberată în și de toate vânturile, venite din noi sau de aiurea. „Monstrul propagandistic al iepocii de aur” s-a lăfăit în noi, a crescut, s-a adăpat la sursa generoasă a unei ecuații cu multe necunoscute, ce încrucișa utopia cu pragmatismul punitiv și nu deliberat, neîncrederea cu speranța, fățărnicia cu onestitatea, umilința cu bruma de demnitate, teama cu izbucnirile de cele mai multe ori ponderate de limitele unei morale
NEVOIA DE NORMAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366691_a_368020]
-
a umplut plosca din lemn de cireș sculptată cu motive florale, moștenită de la bunicul său din partea mamei, de-al lui Frunteș din Moșneni, un sat megieș, aparținător al comunei 23 August ca administrare. A scos caii din grajd, i-a adăpat și i-a înhămat la căruță. Trebuia să ajungă la lotul de pe Spoială cum numeau localnicii acea zonă, situat undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]