13,375 matches
-
de dolari anual și încă opt-zece din export. Se văsneseau sălașe pentru amărăsteni, poduri peste Dunăre, hidrocentrale, irigații, orașele își schimbau față în bine, industria lucra, agricultura producea. Nici supusului nu-i mergea prea rău. Avea drumeag la Dacia, la adăpost, loc de munculița, tihneala la mare și la munte, în stațiuni populare, avea învătământ, sănătate, slova gratuite. Pe el, iaca, îl trădau pomojnicii și ghinărarii." "Adevărul" acesta al lui Viorel Știrbu seamănă leit cu acela al lui Vadim Tudor și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
Alecsandri și Elenă Negri, elaborat în scurtele clipe de răgaz din perioada iunie 1846-mai 1847. "Iată cum am trăit și iubit timp de două luni", ne spune la un moment dat Alecsandri, direct și apropiat, fără a se pune la adăpostul metaforelor convenționale. Cei doi se exilează benevol în orașele Italiei, Bavariei, Franței pentru a-și putea trăi dragostea și reconstitui intimitatea ("noi doi ne ținem loc unul altuia de tot: lume, familie și patrie"), intimitate amenințată în țara de varii
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
al fricii care te înconjoară și te obișnuiești să trăiești în el. Și "afară" a trait lumea în frică. Poate că afară existau mai multe posibilități de eludare a fricii, de a apela la compromisuri, pentru a se pune la adăpost. În pușcărie, compromisul era un fapt foarte grav. Dar tot ce am facut, nu am făcut pentru a epata și nici pentru a da lecții. A fost un amestec de curaj și aventură, fiind perfect conștienți că am putea fi
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
poate percepe altminteri. Lacul Snagov "semăna cu Nigerul, cu satul de vizavi cu acoperiș de trestie", iar dr. Ion Cantacuzino i se prezintă ochiului expert al pianistei "că o sculptura de zeitate marină descoperită de pirați și bine pusă la adăpost", "cu dinții strălucitori și ochii lăcomi ai celui ce aude o sirenă", adăpostit fiind într-o "colibă acoperită cu papura în stilul Gauguin în Tahiti, cu o latură complet deschisă către mare, catre răsărit". Sînt consemnate cu resignare și cîteva
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
legi în fața privirilor vinovate ale atâtora dintre parlamentarii de bine ai României, iată că dl Ticu Dumitrescu este izbit în moalele capului. Inițiativa să legislativă are ceva din tehnică bumerangului. Dar un bumerang de catifea, menit să-i pună la adăpost tocmai pe lupii în blană de miel care au pus piedici că pe maidan naivului inițiator. Dar și să-i aducă pe drumul bun al S.R.I.-ului pe turnătorii Securității care nu se vor fi dat între timp pe brazda
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
Medicii i-au prezis doar cîteva luni de viață, pe care acest ins înstrăinat de lume, din disperarea de a nu-i duce dorul, decide să și le petreacă hoinărind la voia întîmplării. Camera modestului hotel în care își găsește adăpost are o ciudățenie: un dulap fără perete în spate, căptușit doar cu un strat de postav cenușiu. Din acest dulap se ivește, seară de seară, fantasma unei fete frumoase care îi istorisește poveste după poveste, "povestiri triste, fără mîngîiere", care
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
această frumoasă introducere, că cimitirul a fost pentru dvs. nu numai un loc al gîndurilor sumbre, dar și al îndemnurilor creatoare. P.Ch.: Ar fi trebuit poate, de la început, să vă descriu mai cuprinzător această margine de oraș, unde se afla adăpostul pentru veșnicie al locuitorilor Constanței. Nu mai insist pe acest subiect, oarecum penibil, mai cu seamă în legătură cu un oraș de veche tradiție, o vatră de cultură și artă antică. Important pentru ceea ce, cu toată jena, solicitînd îngăduința dvs. și a
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
întreaga simbolistică a romanului, căci înstrăinarea care îi cuprinde pe copii, ca urmare a vinovăției și rușinii lor, devine stigmatul întregii familii Singer și deopotrivă, în viziunea lui Roth, a identității evreiești. Ideea de comunitate, de mîntuire și regăsire la adăpostul unei patrii a sufletelor tuturor celorlalți, între care individul își află alinarea și își confirmă identitatea, este esențială în literatura și în filozofia evreității. Tocmai de aceea este șocant, la Roth, felul în care ea e pusă sub semnul întrebării
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
aste cuvinte/ de parc-ar fi arsă;/ ochiul hain/ m-a spulberat/ brațul mă strînge/ dar nu mă mai vede" (Gustul din urmă). Autoarea se teme de vid: "Bandaje aseptice/ ale vidului" (Ecorșaj). Ceea ce o face să-și dorească un adăpost în imagine (nu e o cochetărie speculară, de vreme ce oglindirea e monstruoasă, macabră): Da, iată semăn/ halucinant cu mine/ ca o icoană cum apa se-azvîrle-n/ propria-i oglindă/ ce-ar fi/ să mă vezi/ deodată/ pierind vederii/ Evident, această ființă abia
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
care nu este un aristocrat propriu-zis când află, găsindu-se la Paris, că în România a venit la putere un partid extremist. Personajul se numește Julius, este scriitor și apare în povestirea intitulată Sosirea din străinătate. în loc să se pună la adăpost, rămânând în Franța, el hotărăște să se repatrieze: " Traversase râul de frontieră cu fruntea lipită de geam, zâmbind. Cu ochii pierduți în undele cenușii, mocirloase. Copleșit de îngrijorare, un timp, dar calm, aproape nepăsător, mai târziu. Topind, în fericirea că
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
evocă o întreagă "soțietate". Violență, ura, cinismul, cruzimea se întrepătrund, în film, firesc, cu aspirația, cu mirajul, cu nostalgia "frumuseții" și a sufletului, ignorat, al acestei lumi. Personajul "băiatului cu camera video" filmează o pasare moartă, o femeie înghețată, fără adăpost, o pungă albă de plastic, umflată de vînt, "dansînd pentru tine" pe un trotuar pustiu, printre frunze ruginii, pe fundalul unui perete roșu ("E ca si cum Dumnezeu s-ar uita, o clipă, la tine")... American Beauty e un film provocator și
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
Mircea Handoca, care, în 1968, decide să se consacre operei lui Mircea Eliade, intrînd cu el în corespondență, făcîndu-i servicii pentru ca, apoi, cîștigîndu-i încrederea, să obțină întreaga arhivă lăsată în România în custodia sa. Ea ar trebui, acum, pusă la adăpost, ca un tezaur, într-un depozit public, la Biblioteca Academiei. Dar, deocamdată, dl. Mircea Handoca mai are treabă cu ea, cum se vede din această corespondență în curs de publicare. Nimeni nu putea bănui, în anii liceali și chiar cei
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
În Polonia a descoperit însă cu emoție oameni de o calitate deosebită, care, după distrugerea orașului de către trupele germane, după revolta evreilor din ghetou și fuga reușită a lui Marcel Reich împreună cu Tosia, prietena lui și viitoare soție, l-au adăpost cu cele mai mari riscuri, până la intrarea rușilor în oraș. În ultima clipă au fost deportați și exterminați la Treblinka părinții și sora lui. El a scăpat ascunzându-se într-o veche bibliotecă evreiască părăsită. Până în 1945, la încheierea păcii
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
cu laptele și bătrînul ademenind cu fărîmituri de biscuiți șoriceii ascunși într-un canal cu chepeng găurit, chiar sub privirile lui Francesco d'Assisi, - monumentul de vizavi de bazilica San-Giovanni. * Dar, soarele puternic te îndeamnă să intri repede într-un adăpost, și intru în bazilica răcoroasă dominată de frontispiciul grandios al lui Borromini. Și, cînd ajung la pictura lui Giotto, mă opresc, și uit de orice tristețe. Nu știu că am uitat, nu simt. Dar, mult mai tîrziu, înțeleg că nu
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
primit însărcinarea din partea Curții Regale și a administratorului Domeniilor Coroanei (Barbu Știrbei) misiunea de a veghea asupra păstrării bunurilor (inclusiv a clădirilor) rămase. Fapt este că Tzigara-Samurcaș nu s-a mulțumit cu această delegație care l-ar fi pus la adăpost. Folosindu-se de faptul că generalul Mustață, lăsat de autoritățile românești să fie prefect al Poliției Capitalei, nu știa nemțește, Tzigara a acceptat, la sfatul lui P.P. Carp, să preia el această misiune. A colaborat, deci, cu inamicul, activ și
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
semnul sigur al demodării. Să fi devenit, oare, jurnalul o formulă desueta? Întrebarea este cu atît mai justificată cu cît opțiunea lui Corin Braga pentru această convenție literară este făcută de dragul convenției. Orizontul de așteptare al cititorului poate fi un adăpost, în cazul adecvării, sau un sistem inchizitional, în caz contrar. Avem de-a face, începînd cu optzeciștii și continuînd pînă în actualitate, cu o reevaluare a criteriului autenticității, al acestui "miraj" de care se leagă în mod programatic numele lui
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
avatarurilor logosului (Braga vorbește de mai multe ori despre "conștiința unui spectacol"). Sîntem în fața unuia din paradoxurile scrisului: comunicarea este un drum care, în mod ineluctabil, îl va trădă pe cel care îl alege. Obrocul este numai în aparență un adăpost, căci scrisul nu este regasirea, conturarea unei identități, ci pierderea ei: Am tot crezut că m-am lăsat antrenat în viață intelectiva, care se dezvoltă din sine însăși, tăind rădăcinile și curajul contactului cu centrul, înstrăinîndu-mă și pierzîndu-mă în acest
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
aripi de înger/ are chiar chipul meu/ și-mi dau seama că drumul pustiu nesfîrșit/ este chiar lama unei securi/ care-mi despica încet inima înmiit" (Drumul pustiu). Sau gnomic: "ca un cartof în pămînt/ creșteai în memoria mea visînd" (Adăpost). Sau, cel putin, confruntarea ființei actuale cu ipostazele sale infantil-ofensive, impactul indecis al vîrstelor zăvorite "în luminoasă enigmă". Ideea de moarte apare atenuata de ideea anamorfozelor pe care le cunoaște făptura noastră în zarea conștiinței de sine fantaste: "vorbeai cu
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
vorbesc, tot ea fiind cea care mediatizează taină ascunsă de trecutul lor. Acest rol o determina pe scriitoare să decodifice intențiile cu care cei doi își spun povestea, ea "traducînd", pe rînd, actele ilocutionare imanente mărturisirii. Incomunicabilul devine comunicabil la adăpostul acestei "case de cuvinte" care, însă, nu e altceva decît o capcană. Salvați de primejdia tăcerii, cei doi nu pot evita "primejdia mărturisirii". În interiorul limbajului care îi unește se țese o altă poveste: scriitoarea scrie o carte despre sfîntul Cristofor
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
colectivitatea lui săteasca. În era telecomunicațiilor, ființa omenească nu mai reușește să comunice aproape deloc cu semenii săi: "Dacă vreau să fiu singur mă opresc, scot cretă neagră din buzunar și trag un cerc în jurul meu. În interiorul cercului sunt la adăpost. Cand sunt în cerc, nimeni nu poate și nici nu are dreptul să mi se adreseze.s...ț Potrivit unor sondaje recente, locuitorii orașului își petrec mai bine de trei sute de zile pe an în interiorul cercurilor. S-a făcut, deja
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
țărănistul, mare admirator al lui Lupu și Maniu (...)."> Cum aveau să evolueze politic Sadoveanu și Călinescu doar câteva luni mai tarziu, după 23 august 1944, e știut. Cel dintâi nu s-a exilat an Elveția, ci și-a găsit un adăpost aurit an instituțiile de fațadă ale României căzute pradă "dezmățului bolșevic". Al doilea, care-i mărturisise patetic lui Ioan Hudița indefectibila lui admirație pentru Iuliu Maniu, se va angaja frenetic an corul campaniei jurnalistice antitărăniste și antimaniste orchestrate de comuniști
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
seama de progresivă ănăltare a acestui zid ăntre "autonomia esteticului" și "totalitarismul propagandistic". Un zid (sau o cortina) prin care se explică an bună măsură eșecul practic al ăncercării de revenire la stalinism cultural din iulie 1971. Mai mult: la adăpostul primatului "valorii estetice", literatura română de dupa 1971 s-a radicalizat ideologic, astfel ăncăt perioadă de până la căderea regimului comunist avea să fie, literar, una dintre cele mai productive din ăntreaga ei istorie. Tot acum avea să se ănregistreze un alt
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
exemplare?a (605). Va trebui să-l căinam pentru ămomentulă lui de slăbiciune. ămi vin an minte membrii de partid. Mai nici unul nu spunea, ca Puiu Iancovescu: "aDe lichele ce săntem am intrat...a. Se voiau și onorabili și la adăpost". Cam tare, totuși, asocierea lui Cioran cu "lichelele" din partid...Să-i amintim exegetului sau o vorbă, anca una, a lui Amiel, din Fragments d'un journal intime: Există două feluri de orgoliu: unul an care te-aprobi pe tine
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
Spațiul, si mai ales modul în care este organizat, ideea de ordine, de limita, de putere pe care acesta o implică, pot fi (și au fost puse de nenumărate ori) în legătură cu căutarea identității, cu nevoia de centru, de sprijin, de adăpost. Mai mult poate decât literatura, arhitectura că arta, poate oferi cele mai seducătoare utopii, dar și, în regimurile totalitare, de pildă, accesul în spațiul distopic al simulacrelor celor mai consternante. Utopie sau simulacru, arhitectura a reprezentat, la un moment dat
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
asta. Nici macar ministerul cu pricina, care ori e condus de niște imbecili, care nu și-au dat seama până acum că au nevoie de unsprezece autocamioane, ori de niște ticăloși, care acceptă astfel să intre într-un joc primejdios. De la adăpostul conturilor în dolari, al benzinăriilor și al firmelor de import-export pe care le administrează cu măiestrie, politicienilor români le vine greu să conceapă că în România se poate muri de foame. Pentru că ei câștiga în orice situație: dacă se întărește
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]