25,302 matches
-
pildă că el a apărut pe lume ca urmare a căsătoriei unui Ilie Cantacuzino cu o servitoare - mezalianța din categoria nenumăratelor mezalianțe promovate de regimul comunist pentru compromiterea familiilor boierești. Cristian este un fiu de țăran, care nu s-a adaptat la stilul de viață din Canada, ci doar s-a resemnat să trăiască departe de țară lui. Cu un dispreț duios, Ruxandra povestește cum își exprimă el uneori, stângaci, deznădejdea: "din când în când, în serile noastre lungi de singurătate
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
vizitați la un moment dat de profesorul Bălan, un faimos medic, aflat la prima lui vizită în Canada. Spre deosebire de nostalgicul Cristian și de fremătătoarea Ruxandra (care nici ea nu se simte bine în Canada, chiar dacă din alte motive), profesorul se adaptează aici imediat. Realist, cinic, adept al unei vieți confortabile, el critică sever creștinismul în varianta românească, socându-le pe gazde. În mod special îi stigmatizează pe conducătorii bisericii ortodoxe: "știți, voi, copii ce specimene au fost ierarhii ăștia, striviți sub vestmintele
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
și ai orgoliilor locale, francezii de la Renault nu și-au propus să renunțe la Dacia autohtonă de pe o zi pe alta, ci o țin tactic în viață pentru a putea, treptat, să prezinte și introducerea în fabricație a unui Renault adaptat drept un produs autohton de proveniență franceză. Cred că marea breșă în ideea că România poate totul, și ceva pe deasupra, s-a făcut cu acest contract de privatizare a producătorului mașinii naționale. "Dacia" a renunțat la orgoliul costisitor al unei
Dacia care nu mai e Renault-ul care va fi Dacia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17792_a_19117]
-
când am fost pentru prima dată pe aici, erau mult mai mute biciclete, iar automobilele cu mult mai puține. Acum, străzile abundă cu mașini de tot felul, unele foarte scumpe. După numai 4 zile printre chinezi, am început să mă adaptez. Am găsit, nu departe, o patiserie Panamie, un „Convenience store”, un Mall etc. Am făcut incursiuni cu prietenii veniți din California la Tiananmen Square (tabloul lui Mao, tartorul „involuției” culturale este tot acolo, zâmbitor și gras), la Muzeul Tehnic (incredibil
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
Tase. "Domnilor, hîrtiile au viața lor, ni s-a răspuns. Acestea trebuiau să-și încheie viață și, de aceea, v-am chemat să vă aduc la cunoștință cele citite. Va rog sa semnați că ați luat la cunoștință". - V-ați adaptat ușor la stilul de viata german? Cum v-ați obișnuit să trăiți departe de-acasă? - În prima mea fază de exil a trebuit sa supraviețuiesc. Am lucrat la o fabrică de boilere, la o bandă rulantă, alături de turci, sîrbi, în
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
plec de-acolo. Or, degeaba am spus mereu "am plecat de-acolo", pentru ca tot "acolo" am ramas. Tot cu ideea de a ma întoarce trăiesc. N-am uitat nimic din ce este "românesc" și n-am încercat deloc "să mă adaptez", "să mă integrez" în noua societate în care trăiesc. Am și fost acuzat de unii prieteni pentru ideile astea. În locuri publice, mă comport că și ceilalți. Dar odată ajuns acasă, redevin eu. Nu pot trăi decît românește - cu gînduri
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
Las Vegasul e totuși un loc aparte, nu un oraș în sensul tipic. El e mai degrabă oază care alină rănile blazării, pe care, după Simmel, le produce spațiul urban insului modern, obligîndu-l să ducă o existență terna, să se adapteze spiritului economiei capitaliste, circulației banilor, freneziei impersonale a străzii, devenind el însuși un automaton plictisit. Spații precum Las Vegas speculează tocmai starea de șoc în care l-a adus marea metropola pe omul modern, creîndu-i mirajul unui altfel de loc.
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
nu sînt "chicioși". în rest..." - "România liberă", 816, 1992, 5). Într-o rubrică jurnalistică de cronică de televiziune, scrisă într-un stil colocvial juvenil și inventiv, apar caracterizări precum: "nonșalantă și sexoasă" (EZ 2309, 2000, 10), unde sexos pare să adapteze englezismul adjectiv invariabil sexy - sau "vedetistic foc, talentos și cîntăcios" (EZ, 2327, 2000, 10), în care talentos reîntîlnește, probabil fără intenție, corespondente romanice - cf. fr. talentueux, citat de Iordan din D. Caracostea, sau it. talent(u)oso; în cîntăcios se
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
de minute ale acestei intense "tragedii americane nouăzeciste" despre intoleranță au însă tăria năucitoare a unui pumn în stomac. Ceea ce nu se poate spune despre ultima ispită a lui Martin Scorsese, oricît de inspirată ar fi - și ea - din realitate. Adaptat de Paul Schrader după memoriile unui infirmier, Bringing Out the Dead (pe ecranele noastre, Între viață și moarte) nu e decît o reciclare letargică a motivului noctambulului, din anterioarele Taxi Driver și After Hours, injectată cu morfina serenității spirituale și
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
Traian Brăileanu (relevînd diferența specifică a fiecăruia) și nu crede că stînga democratică, prin țărănism, s-a opus eficient, propunînd o alternativă valabilă. Garda de Fier cultiva totalitarismul ca ideologie politică, dar pentru a putea activa (dincolo de periodicele interdicții) se adapta și, preluînd modelul hitlerist, participa la alegeri. În timpul guvernării Gh. Tătărescu, la sugestia regelui care tot spera că Legiunea îl va ajuta în planurile sale, legionarii s-au bucurat de sprijin și subvenții. În aprilie 1934, trecînd anul de suspendare
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
e tentată să vorbească nici despre Rusia, nici despre Franța. Atunci, a ales să scrie despre acea pătură de emigranți produși de revoluția rusă care, o dată ajunși la Paris, trăiesc cu eterna nostalgie a unui paradis pierdut, incapabili să se adapteze la o altă cultură. Cred că literatura migrantă tratează în general despre oameni care au pierdut o patrie fără să găsească o alta. Un autor migrant nu e niciodată nostalgic, el doar scrie despre personaje nostalgice după țara de origine
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
de trai. Te-ai caracterizat drept «fată de la țară», în sensul de ființă obișnuită cu o anumită tenacitate, disciplina a muncii și rezistența în fata asperităților vieții Te rog să dezvolți puțin acest aspect care te-a ajutat să te adaptezi la oraș, în București și mai apoi, într-o mare metropolă din Lumea Nouă, adică la Montreal. Primul sens în care am folosit acest termen a fost ca să marchez un individ plin de complexe. În prima perioadă a vieții mele
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
fost toată viața - este o parteneră de dialog plină de farmec și imprevizibil... Memorie intactă, vivacitate intelectuală, umor, cochetărie... I.P.: Nu, nu, 90 de ani e prea mult... peste de-ajuns... dar mi-i doresc deși nu mă mai pot adapta... n-are nici un rost... am făcut-o de atîtea ori... Nu mă mai interesează fiindcă-i alt ev. Eu vin prea de departe, sunt prea înceată pentru lumea asta grăbită... O.G.: Dar toți rămînem în urmă... I.P.: Vrei să
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
m-am străduit să-i confirm continuu aprecierile și încrederea inițială... A fost ceva inexplicabil... un miraj... Totul s-a stricat apoi... a venit războiul, ne-au năpădit comuniștii... totul a lăsat o zgură în noi... a trebuit să ne adaptăm fiecare... să simulăm... eu am stat deoparte... n-am aderat... nu mai puteam... m-am descurcat singură... literatura mea vine din profunzimi pe care nu le cunosc... din strămoși și nu dintr-o realitate imediată... frămîntările mele n-au fost
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
lovinesciană în cotidian... din scriitoare deveneam o Doamnă de lume bună... Păi, ce aveam eu cu tembelii de după 23 august? Păi, nimic. Dar chiar nimic. Unde mai pui... O.G.: Că sînteți... sau erați și ardeleancă... I.P.:Exact! Deja mă adaptasem odată... nu mai era loc de altceva. O.G.: Pentru că ardelenii... I.P.:...sînt mai cinstiți ca regățenii, spun în față ce și cum, ce vorbesc aia fac... vorba-i măsurată, nu aruncată ca pe Dîmbovița... aici era multă glumă și
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
de conținut prin producerea de surprize lexicale. Trăsături specifice (și discutabile) ale jurnalismului românesc sînt, cum bine se știe, excesul de oralitate, alunecînd în manierism stilistic sau în laxism al exprimării, uneori în vulgaritate, ca și tendința de a nu adapta stilul la temă și situație, folosind un limbaj "coțcăresc" sau "miștocăresc" și în paginile serioase de informație sau analiză politică. Oralitatea se manifestă atît în plan ortografic (în înregistrarea accidentelor fonetice, a pronunției dialectale sau inculte), cît și la nivel
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
indiscutabil, de Andrei Șerban la Teatrul Național din București cu Trilogia antică. Printre montările care au stîrnit mare vîlvă, cu multe puncte de vedere aflate pe poziții adverse a fost și... au pus cătușe florilor, un text al lui Arrabal, adaptat de regretatul Cristian Popescu și regizat de Alexander Hausvater la Teatrul Odeon din București. Șocul în fața nudului folosit pe scenă, gratuit sau nu, asta este deja o altă discuție, a fost mare și a condus de multe ori comentariile și
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
Marina Constantinescu Teatrul Național din București și-a chemat publicul să-i spună un fel de poveste tragi-comică: povestea vieții celebrului actor american John Barrymore, scrisă în 1996 de William Luce, tradusă de Dana Lovinescu și adaptată de Radu Beligan și Liviu Dorneanu. Povestea este pusă în scenă de regizorul Gelu Colceag, oferindu-i actorului Ștefan Iordache șansa unui one-man-show, iar sieși, posibilitatea de a reveni, după mulți ani, la profesiunea sa de bază, adică aceea de
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
la cea de-a treia sau la cea de-a patra lui expoziție. în urma acestei înșiruiri de fapte, concluzia este evidentă: la nivelul reprezentării sale instituționale sau, cu alte cuvinte, la nivel sindicalist, arta românească nu a reușit să se adapteze la condițiile de libertate, iar încercările de a dovedi contrariul au fost, de cele mai multe ori, de-a dreptul jenante. Cum au reușit artiștii să facă, individual, acest lucru și în ce direcții a mers creația artistică de-a lungul acestui
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
se numără, alături de colegele lor Elisabeth Glab, Aki Saulière și Nathalie Juchors și două foarte apreciate instrumentiste românce Silvia Simionescu (violă) și Diana Ligeti (violoncel). Tinere (media de vîrstă este 30 de ani) talentate, foarte bine omogenizate, capabile să se adapteze cu profesionalism exemplar la formule diverse (trio, cvartet cu pian și cvartet de coarde) ele cîntă cu știința construcției, cu o subtilitate în nuanțe și culori timbrale încălzita de un har al comunicării seducător. Tot tineri, tot stăpîni pe instrumentele
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
hîrtie (de pildă, chiar "România literară"!), cărți, bibliografii, acte, decizii - sînt doar depozitate în noua formă. Din punct de vedere lingvistic, mi se par interesante mai ales textele scrise special pentru paginile rețelei electronice, caracterizate fie de încercările de a adapta o terminologie de specialitate engleză și deci internațională, fie, mai ales, de tentația de a exprima în versiunile românești o colocvialitate simpatică și glumeața. Încă o dată, temerile legate de riscul că inovațiile tehnice să producă o uniformitate plicticoasa par să
Limba română în Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18007_a_19332]
-
o economie de gesturi aproape crudă. Aceeași atitudine o regăsim și în poeziile antologate aici. De fapt granița dintre genuri este în spirit postmodern neimportanta, dar autoarea suedeză face aceste salturi într-un fel firesc, neprogramatic, conținutul și forma se adaptează natural, după necesități intrinseci actului de creație. Încă de la poemele volumului din 1954, ezitam în a decide dacă este vorba de poeme în proza, proza ritmata, etc., dar scriitoarea ne prezintă o formulă în care tehnicile moderne sunt atat de
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
lejer, fără crispări, ca în glumă, dificultatea "sportivă" și artistică reală fiind mascată de zîmbet, umor, bucuria de a cînta. Ceea ce se transmite și ascultătorilor. Nu sunt cîtusi de puțin primadone fixate într-o tipologie. Au o mare flexibilitate stilistica adaptată la repertoriul divers, dar nu opera este zona optimă, ci opereta și mai ales musicalul. Sunt simpatice, naturale, au în cel mai înalt grad simțul show-ului și plac. Dar pentru că nimic nu impresionează publicul mai mult decît acutele (oricum
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
sunt cu adevărat pe cale de a institui o tradiție locală a scriiturii românești; pe de altă parte, multe dintre aceste versiuni (de n-ar fi decât echivalentele joyciene și faulkneriene ale lui Mircea Ivănescu) sunt autentice monumente de limbă română. Adaptându-se la asemenea surse, Angela Martin obține în traducerea de față rezultatee ce merita, după mine, sagacele diagnostic călinescian despre scrisul lui Rebreanu: ăFrazele, considerate singure, sunt incolore că apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
lasă locul frecvent geamănului ei comic. Era inevitabil să se întîmple așa, cînd rază de bătaie a cenzorului nu mai avea lungimea dinainte, trebuind să se mulțumească a căuta pricina vocabularului și obligată să se mlădieze în funcție de oportunități, să se adapteze adică foarte repede la cerințe ocazionale. Așa se face că puteai rosti la radio numele Basarabiei, dar el îți era eliminat, în aceeași zi, dintr-un text de mult mai mică răspîndire, dintr-o revistă. Am pătit-o eu insumi o dată
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]