1,484 matches
-
și grade. Acestea reprezintă variații de la starea de repaus, ca termen de referință a normalității. Cu mici excepții, atât funcțiile, cât și constantele biologice ale organismului variază în efort în limite destul de largi, fără a depăși granițele normalului. Asemenea variații adaptative se întâlnesc mai ales în cazul efortului fizic de performanță. Acesta determină reacții neuro-umorale de adaptare din partea întregului organism, începând cu sistemul nervos somatic, coordonator al motricității voluntare, și sfârșind cu funcțiile vegetative (cardio-vasculară, respiratorie) și endocrino-metabolice, indispensabile asigurării substratului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mai numește și izometric, sau rezistiv. Spre deosebire de efortul dinamic, în care energia contractilă este furnizată de metabolizarea aerobă atât a glucidelor, cât și a lipidelor cu consum de oxigen, energia necesară realizării efortului static este asigurată de glicoliza anaerobă. Reacțiile adaptative cardio-vasculare și respiratorii diferă, de asemenea, în cele două tipuri de efort, fiind mai atenuate în cazul efortului static, decât al celui dinamic. În efortul static intens, circulația sângelui în mușchii contractați fiind redusă sau oprită de blocajul cuștii toracice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fi menținută mult timp. Ea este urmată de creșterea fluxului sanguin local, a întoarcerii venoase, a debitului cardiac și a ventilației pulmonare, în vederea îndepărtării cataboliților acizi rezultați din metabolismul anaerob muscular. În comparație cu efortul static, atât cheltuielile energetice, cât și reacțiile adaptative organo-vegetative și endocrino-metabolice din efortul dinamic sunt mult mai intense. II.11.2. CHELTUIELILE ENERGETICE ÎN EFORT Intensitatea cheltuielilor energetice în efort poate fi apreciată în funcție de consumul de oxigen raportat la unitatea de timp și exprimată sub formă de echivalent
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și metabolizarea lor aerobă și anaerobă; - tipul, intensitatea și durata efortului; - factorii ambientali (temperatură, umiditate, lumină, zgomot, hipo- sau hiperbarism etc.); - reacțiile neuro-endocrino-metabolice de adaptare sau dezadaptare (antrenament, sedentarism, aclimatizare, oboseală etc.). II.11.4. REACȚII FIZIOLOGICE ÎN EFORT Reacțiile adaptative ale organismului la efort depind atât de tipul, intensitatea și durata acestuia, cât și de sex, vârstă, ambianță și gradul de antrenament. Ele sunt dominate de răspunsuri somato-vegetative cardiorespiratorii și neuro-endocrino-metabolice de diferite grade, în vederea satisfacerii necesităților energetice ale musculaturii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în efortul dinamic maximal la sportivii bine antrenați. În timpul contracției puternice și continue, fluxul sanguin local poate, dimpotrivă, scădea, ducând la instalarea stării de oboseală, ca urmare a deficitului de oxigen și nutrimente. Reacții respiratorii. Intensificarea metabolismului energetic determină reacții adaptative respiratorii cuplate cu cele cardio-vasculare, în vederea asigurării aportului de oxigen și eliminării de CO2. Acestea constau în creșterea rapidă a ventilației pulmonare și a debitului respirator, pe seama intensificării frecvenței și amplitudinii respirației. Frecvența respirațiilor crește de la 12-16/min, până la 30-40
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de depășire a limitelor sale maxime sau în condiții de hipoxie (altitudine, hiperbarism, medii hipoxice, boli cardio-pulmonare etc.). Mai important, din acest punct de vedere, este debitul cardiac, al cărui rol limitativ a fost menționat deja. II.11.5. MECANISME ADAPTATIVE SIMPATICO-ADRENERGICE În timpul efortului dinamic, ritmul și debitul cardiac cresc, însoțite de creșterea simultană a presiunii arteriale și fluxului sanguin la nivelul musculaturii active. Predominența reacțiilor adaptative cardiovasculare este asigurată de creșterea frecvenței și forței de contracție a inimii realizate prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
debitul cardiac, al cărui rol limitativ a fost menționat deja. II.11.5. MECANISME ADAPTATIVE SIMPATICO-ADRENERGICE În timpul efortului dinamic, ritmul și debitul cardiac cresc, însoțite de creșterea simultană a presiunii arteriale și fluxului sanguin la nivelul musculaturii active. Predominența reacțiilor adaptative cardiovasculare este asigurată de creșterea frecvenței și forței de contracție a inimii realizate prin mecanisme neuroreflexe intra- și extranevraxiale de natură simpatică cu participarea aferențelor senzoriale periferice și factorilor umorali specifici. Ca sistem ergotrop de alarmă și răspuns nespecific la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervos centrale a controlului neuroendocrin la nivel hipotalamic sau hipocampic. Activarea hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală din efortul intelectual intens poate, de asemenea, duce la scăderea secreției de corticoizi și a excreției urinare de 17-OHCS, mai ales în cazurile de surmenaj psiho-fizic. Alte reacții adaptative neuroendocrine. În afara reacțiilor simpatico-adrenale și hipofizo-suprarenale, efortul determină numeroase alte descărcări neuroendocrine. Printre acestea figurează creșterea secreției de hormoni tiroidieni, gonadali și, mai ales, de somatotrop hipofizar. Acesta din urmă participă la realizarea hipertrofiei musculare din timpul antrenamentelor, în general
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de Lazarus (1974), se întâlnește atât la animale, cât și la om, când sunt amenințate sau agresate. Între timp s-a constatat că în afara reacțiilor generale și locale specifice fiecărei solicitări sau agresiuni stresante, se produc o serie de răspunsuri adaptative nespecifice de natură nervoasă și endocrină, în vederea creșterii rezistenței organismului sau adaptării și evitării alterărilor morfo-funcționale generatoare de stări patologice. S-a demonstrat printre altele că realizând fenomene de încordare, solicitare și răspuns exagerat la stresorii fizici, chimici, biologici, ambientali
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ACTH și cortizol, însoțite de activarea secreției de vasopresină. În felul acesta, hipotalamusul integrează și coordonează reacțiile stresante produse atât pe cale nervoasă simpatică, cât și componenta endocrină (fig. 165). Spre deosebire de agresiunile acute și trecătoare care se soldează cu reacții neuroumorale adaptative și de apărare (fight or flight), stresurile cronice provoacă activarea complexului hipotalamo-hipofizo-adrenocortical. În cazul reacțiilor adaptative de apărare, se produc fenomene de activare simpatică cardiovasculară, reprezentate de creșterea frecvenței, debitului cardiac și presiunii arteriale, vasoconstricție viscerală și vasodilatație musculară, însoțite
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reacțiile stresante produse atât pe cale nervoasă simpatică, cât și componenta endocrină (fig. 165). Spre deosebire de agresiunile acute și trecătoare care se soldează cu reacții neuroumorale adaptative și de apărare (fight or flight), stresurile cronice provoacă activarea complexului hipotalamo-hipofizo-adrenocortical. În cazul reacțiilor adaptative de apărare, se produc fenomene de activare simpatică cardiovasculară, reprezentate de creșterea frecvenței, debitului cardiac și presiunii arteriale, vasoconstricție viscerală și vasodilatație musculară, însoțite de pupilodilatație, piloerecție și activarea mecanismelor antinociceptive centrale. În cazul stresului cronic generalizat, reacțiile multiple de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
generatoare de alterări biochimice multiple denumite generic stres oxidativ (Davies, 1995). Studiul consecințelor metabolice, structurale și funcționale ale alterărilor produse sub influența descărcărilor neurohormonale stresante de către speciile reactive ale oxigenului, a impus înființarea în 1990 a Societății Internaționale de Medicină Adaptativă, ale cărei obiective sunt atât cognitive, academice, cât și pragmatice, aplicative. S-a precizat printre altele că intensitatea reducerii univalente formatoare de specii reactive ale O2 depinde atât de activarea enzimelor celulare pro-oxidante de tipul NADPH-oxidazei, xantinoxidazei și mieloperoxidazei, cât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în exces a speciilor reactive ale O2 în detrimentul enzimelor antioxidante și contribuie prin dezechilibrele celulare atât la modularea unor reacții fiziologice, cât și la geneza și evoluția unor stări patologice. Din prima categorie a implicațiilor funcționale benefice fac parte proprietățile adaptative cardiovasculare ale concentrațiilor mici de radicali liberi, implicați în menținerea tonusului vascular bazal și creșterii rezistenței organismului la dereglările stresante ulterioare (Taylor și colab., 2003). De aici, voga practicii jogging (course à pied) și necesitatea vieții active ca factor sanogenetic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu reducerea pierderii de căldură, cât și prin intensificarea termogenezei. metabolismul crește de câteva ori peste valoarea normală; mărirea tonusului muscular - „tremurat de frig”; dacă temperatura crește peste limita superioară a zonei de neutralitate termică (320C), aceasta determină o reacție adaptativă care constă în: creșterea debitului sudoral până la 1,3 kg/h. Dacă lichidul respectiv nu este înlocuit, se poate ajunge la o stare de deficit hidric (în timpul orelor de program până la 6% din masa corporală). Odată cu transpirația, se pierd și
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
contrar, când efectele stresului se răsfrâng negativ asupra sănătății persoanei vorbim de „distress” (Jurcău și Moldovan, 2003). După evaluarea evenimentelor stresante și a potențialului de care dispune o persoană pentru a-i face față, individul implică o serie de strategii adaptative sau de ajustare (în engleză „coping”). Acestea sunt de două tipuri: directe sau de vigilență, respectiv indirecte sau de evitare. Primele, direcționează atenția persoanei spre modalități de neutralizare a stresului pentru a controla sau preveni efectele acestuia, în timp ce celelalte care
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
activități profesionale ce impun relaționarea intensă cu clienții (avocați, personal medical, profesori etc.). Apărătorii acestui concept au găsit cel puțin trei elemente prin care să-l diferențieze de stresul ocupațional. Astfel, stresul ocupațional apare ori de câte ori sarcinile de muncă depășesc resursele adaptative ale angajaților, în timp ce sindromul de epuizare constituie faza finală a dezadaptării, datorată unui dezechilibru îndelungat între cerințe și resurse. O altă distincție, pornește de la ideea că stresul nu conduce întotdeauna la atitudini și comportamente negative din partea angajaților, în timp ce burnout-ul este
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
angajamentele sau perspectivele diferite. Pentru a evada din această perspectivă limitată de interpretare a organizațiilor, autorul propune termenul de instituție, considerând că acesta surprinde mai sugestiv caracteristicile organizației, ca produs natural al presiunilor și necesităților sociale, respectiv ca un organism adaptativ și replicator. Pentru a surprinde și mai nuanțat acest proces de schimbare, Selznick introduce alte două concepte: competența distinctivă și personalitatea organizațională, arătând că infuzia cu valori transformă organizațiile în instituții, oferindu-le o identitate distinctă. Selznick accentuează și el
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
tehnologică”, adică procesul prin care organizație își determină funcția ei principală. Astfel, pentru protejarea esenței tehnologice și pentru obținerea unui anumit grad de stabilitate și certitudine în confruntarea cu mediul, organizațiile trebuie să-și dezvolte o serie de strategii structurale adaptative. 10. 3. 2. Analiza costurilor tranzacționale Oliver Williamson (1975, 1985) promovează un model analitic care îmbină perspectivele de abordare a organizațiilor ca sisteme deschise și ca sisteme raționale. El își dezvoltă teoria pornind de la încercarea de a explica originile și
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
constrângerile externe. 10. 4. 2. 2. Modelul ecologiei populației Promotorii acestei abordări (Singh, Lumsden, 1990) susțin că „nu există nici un motiv de a crede că marea varietate structurală dintre organizații reflectă numai adaptarea”, încât există limite evidente ale capacității lor adaptative, limite care decurg din „inerția structurală” ce este caracteristică organizațiilor, ea fiind generată de o serie de presiuni interne și externe. Cu cât aceste presiuni sunt mai puternice, cu atât va fi mai scăzută flexibilitatea adaptativă a organizațiilor. Principiul care
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
evidente ale capacității lor adaptative, limite care decurg din „inerția structurală” ce este caracteristică organizațiilor, ea fiind generată de o serie de presiuni interne și externe. Cu cât aceste presiuni sunt mai puternice, cu atât va fi mai scăzută flexibilitatea adaptativă a organizațiilor. Principiul care stă la baza acestei abordări este acela că mediul selectează organizațiile și nu acestea se adaptează mediului. Supoziția inerției structurale are o altă implicație importantă în perspectiva ecologică de abordare a relațiilor dintre organizații și mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
nu funcționeze sau să aibă alte consecințe decât cele intenționate. Atunci când se dorește îmbunătățirea adaptabilității organizaționale și a comportamentelor angajaților, managerii și lucrătorii trebuie să înțeleagă natura schimbărilor necesare și efectele acestora. Schimbarea organizațională poate fi dificilă și costisitoare. Organizațiile adaptative și flexibile au un avantaj competitiv față de cele rigide și statice. Alegerea managementului pe termen lung este evidentă: inovare și adaptare sau stagnare și moarte (Bogathy, 2002). Scopurile schimbării planificate Abordând acest subiect sesizăm necesitatea unei distincții importante între schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
adaptabilitate. Majoritatea ariilor din organizație sunt puse sub presiune, pentru a deveni mai flexibile și mai adaptive. Adaptarea efectivă a schimbărilor organizaționale nu mai este doar o preocupare a departamentelor specializate; toate părțile organizației sunt centrate să devină cât mai adaptative, deoarece întreaga organizație trebuie să fie preocupată de problema schimbării; cultura organizațională joacă un rol important în abilitatea organizației de a se adapta. Organizațiile care nu vor sau nu pot să se adapteze la schimbările apărute în mediul lor vor
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Kyriakidou Olympia Millward Lynne Eficiența schimbării organizaționale depinde în mare măsură de reorientarea cognitivă a angajaților. Capacitatea acestora de a-și restructura cadrul cognitiv și de a introiecta noile identități propuse de manageriat sunt influențate de încrederea lor în resursele adaptative ale organizației și de congruența valorică a noilor identități organizaționale cu cele anterioare. 2003 Viziune și valori: schimbări culturale consecutive unei achiziții internaționale Baldini Alina Spini Maurizio Descrie transformarea survenită într-o companie de telecomunicații italiană ca urmare a intrării
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
boală. 2.1. Reprezentarea socială și culturală a sănătății și bolii Conceptul de sănătate se referă la menținerea echilibrului structural al individului (în plan corporal biologic și psihic conștient) atât din perspectivă internă cât și din perspectivă externă a echilibrului adaptativ dintre individ și mediul său ambiant concret. Sănătatea presupune și o perspectivă dinamică prin care se precizează modalitățile normal-sănătoase de structurare și funcționare a individului la diverse vârste. Pentru evaluarea sănătății unei persoane sau individ, sunt analizate următoarele aspecte: - capacitatea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Alexander, 1951). Urmând diferențierea făcută de Freud între relațiile de conversiune (de exemplu, o tulburare isterică a mersului) și simptomele vegetative însoțind nevrozele reale (de exemplu, nevrozele cardiace), Alexander a făcut o distincție între relația de conversiune isterică și modificările adaptative ale funcțiilor vegetative produse de tensiuni emoționale. Ca și Freud, el vede în relația de conversiune expresia simbolică a unei emoții care putea fi nominalizată, dar este respinsă și refulată datorită simțămintelor de vinovăție sau de rușine. Trupul devine atunci
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]