522 matches
-
este analitica transcendentală și totodată o logică a adevărului. Căci ei nu-i poate contrazice nici o cunoștință fără ca să-și piardă pe loc tot cuprinsul, prin urmare orice referire la vreun obiect, prin urmare orice adevăr. Dar fiindcă-i foarte ademenitori și momitori de a se servi de aceste cunoștințe raționale curate și de aceste principie pe un teren afară de hotarăle experienței, care cu toate astea este singura și unica ce ni dă în mână materia (obiecte) asupra căreia acele noțiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acasă. Era norocoasă. Măcar avea o casă unde să se ducă - Lisa trebuia să meargă să își caute una. Ashling a intrat mulțumită în apartamentul ei, s-a descălțat și și-a verificat mesajele de pe robotul telefonic. Luminița roșie clipea ademenitor și lasciv, așa că Ashling apăsă play. Era nerăbdătoare să aibă companie și să comunice cu lumea, pentru a putea digera prima ei zi de muncă, provocatoare și oarecum ciudată. Dar, spre dezamăgirea ei, nu avea decât un mesaj de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cînd am parcurs revista: nu mai văzusem niciodată pînă atunci un portjartier, ca să nu mai vorbesc de un corset pentru talii de viespe, veșminte care pentru mine țineau de domeniul science-fiction, singurul la care mă puteam gîndi contemplînd acele făpturi ademenitoare. CÎnd, lungit fiind pe canapeaua unui psihanalist, mă voi lăsa În voia unui istoric minuțios al măreției și servituților masturbării, voi avea plăcerea să aud spunîndu-mi-se că noțiunea de auto-erotism nu se aplică aceluia care se masturbează uitîndu-se la poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cîteva bănci mai sus, pîndisem momentele În care Îi puteam zări profilul de Lady Godiva sud-americană. O comparam cu tot ce văzusem pînă atunci, În cărți de artă și În muzee, În materie de femei cu păr lung și zîmbet ademenitor: cu Venus a lui Botticelli, Callisto a lui Tizian, Danae a lui Correggio, Leda lui Rafael, femeia goală care se Întinde Într-un colț al unui tablou intitulat Triumful castității - toate femeile pictate de care Îmi aminteam privind-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
albastrului! Ce vijelios m-aș îngropa în culoarea marelui regret! Au luat foc toamnele în mine și inima mi s-a întors pe dos. Cântecul prelung și vaporos al morții mă învăluie ca o spumă a veșniciei. Și-n lâncezeala ademenitoare a sfârșitului, sânt o epavă încoronată pe mările de muzică ale lui Dumnezeu sau un înger fluturând prin inima Lui. Fiindcă iubesc prea mult viața, evreii n-au poeți. Gustul violet al nefericirii... Înserările au ceva din frumusețea unei halucinații
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mașinile negre care claxonează nervos, își croiesc drum prin mulțime și prin praf. Mirosul de ceapă prăjită râncedă și cel de ulei de lampă plutește peste tot și, desigur, stelele străzii, fetele de pe treptele și balcoanele de lemn, rostesc cuvinte ademenitoare și insulte, oricărui le apare în față. Dar pe măsură ce lumina scade și căldura zilei se diminuează, structura străzii se modifică. Bărbații se adună în număr tot mai mare prin cafenele, conversațiile lor sunt tot mai încărcate de secrete. Femeile, femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca o mustrare tîrzie: ― Suferință ne trebuie, multă, imensă... Numai în suferință crește și rodește iubirea cea mare, cea adevărată și biruitoare. Iubirea, oameni dragi, iubirea! Apostol Bologa se uită în ochii ruteanului, lăcrimați și totuși strălucitori într-o lumină ademenitoare. Privindu-i însă mai adânc, Bologa se spăimântă și tresări, ca și când și-ar fi aruncat căutătura în adâncimea prăpastiei de care se ferise toată seara. Vru să zică ceva și se pomeni murmurând în neștire: ― Iubirea... iubirea... ― Iubirea voastră însă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că mai curând se va pune de-a curmezișul soartei decât să-și mai pângărească sufletul, fiindcă în suflet, în lumină i se călea mântuirea... Întunericul se subția treptat. Vântul sufla mereu și uneori cânta ca o chemare prelungă, confuză, ademenitoare. Atunci, ca o ispitire, în mintea lui Bologa încolți iarăși gândul că aceasta e ora dezertorilor... Și gândul nu i se mai păru respingător, ca și când i s-ar fi șters din creieri toate convingerile trecutului. Un sergent veni să-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
altceva, dar simți că nu e în stare, iar din fundul inimii auzi un glas limpede: "Ilona mi-e dragă..." Apoi nu se mai împotrivi glasului și sufletul i se însenină și i se umplu de o nouă bucurie mare, ademenitoare, în care Ilona întruchipa toată lumea. Și el se lăsă în brațele acestei bucurii cu sfială și uitare de sine, ca o fecioară în brațele primului iubit. Avea impresia că inima i se topește încet-încet, răspândind în jurul lui fiori de dragoste
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca și când ar fi vrut doar să-l șicaneze. Era una din zilele acelea splendide de iarnă, când cerul își cernea peste brazii din curtea casei fulgii mari și pufoși. Zăpadă cristalina își reflectă în azur irizările ei, scânteind ademenitoare. Laurei îi plăcea mult să schieze și ori de câte ori stratul de zăpadă îi permitea, își lua schiurile în spate și pornea pe pârtia de pe moșia Frența. Aici hoinărea ore în șir coborând rapid și urcând din greu pârtia destul de abruptă și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Norma, femeia fatală și anxioasa vulnerabilă, dar strălucitoare, care-și permite să ia viața în râs, tocmai pentru că în interiorul ei descoperă cele mai adânci tristeți. Înfășurată în veșminte de divă, în timp ce vinde imaginea unui zâmbet perfect și a celor mai ademenitoare mișcări de șolduri, Marilyn e torturată, paradoxal, de aflarea propriei identități. E ca o păpușă rusească, ascunzând mereu o altă păpușă la adăpostul rece al celeilalte păpuși; asta transmite perfect romanul lui Schneider. Așa cum puteți citi aici de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
fost mulțumit când a aflat că încă nu v-ați trezit. Mi-a spus că puteți bea cafea dacă vă face plăcere, dar nu mai mult de una pe zi. Doriți una acum ? Mulțumesc, nu vă refuz, parfumul este prea ademenitor, dar nu îl egalează pe cel al plăcintei. Vă rog să mâncați bine. Spunea Dragoș că diseară trebuie să plecați. Și nu se știe ce vă așteaptă acolo. Dar iată-l că apare, are desigur multe noutăți. Bună dimineața, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nevoie de forțe. Mai avem și ceva urdă, niște zacuscă și dulceață de zmeură așa că ne vom delecta cu o cină în toată regula. Ce zici ? N-aș vrea să te oprești, dar bunătățile cu care mă îmbii sunt prea ademenitoare și parcă, într-adevăr am nevoie și eu de o mică înviorare. Dacă nu te superi, o să mă retrag să mă spăl, înainte ca tu să continui, dacă îți vei reface puterile. Da, mă simt în stare să continui deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
maică-mii, suspina Anton, atât de tare cât să-l audă și maică-mea de lângă cuptor. Apoi se ridica de la masă și o Întreba politicos dacă mai are nevoie de ajutor. În viața lui nu mai mâncase găluște atât de „ademenitoare“, și nici linte atât de „drăgălașă“, susținea. Nu cred că trecea săptămână fără ca maică-mea să nu-și aducă aminte că a trecut ceva timp de când prietenul meu n-a mai... Nu trebuia să fii Einstein să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui de optsprezece luni. Hovhannes se zbătea În neliniște ca un scufundător care, după ce s-a scufundat prea adânc, nu reușește să-și convingă trupul să Înoate Înapoi, până la suprafață. Vârtejul scrisului era imens și Încorsetant, Însă de asemenea extrem de ademenitor. Cuvintele săreau Încoace și-ncolo pe hârtia pergamentoasă, implorându-l să Încheie această ultimă poveste și să le călăuzească spre destinul lor Îndelung așteptat. — Bine atunci, a ciripit Micul Porumbel Rătăcit. Spune-mi povestea Micului Prumbel Rătăcit. Însă te avertizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mâna pe rană, cobora În vârful picioarelor până În bucătărie sau În grădină, se asigura că era destul de departe ca să nu poată fi auzită, și abia atunci, abia acolo, dădea drumul unui plâns Îndurerat. Sub toate astea se ascundea o speranță ademenitoare, Însă niciodată Îndeplinită - aceea că, dacă te comportai corect, tatăl nu avea să se enerveze. În fiecare seară când tatăl lor se Întorcea de la muncă, frații se adunau În fața mesei, Înainte de cină, așteptând să fie controlați. Nu-i Întreba niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și de acolo te-ai cățărat pe acoperiș ca să vezi de sus tot orașul. ai simțit că ești urcat chiar pe creștetul orașului, dominîndu-l cu privirea și cu simțurile. L-ai simțit cald și viu, deschis la picioarele tale docil, ademenitor. abia acolo, pe acoperișul orașului, disperat dar puternic în masculinitatea ta flămîndă, ai reușit să posezi orașul, să-l simți ca pe un al doilea corp.” 59. te rog să mă scuzi. GUȚĂ ? mă auzi ? sunt eu, easY. sunt sincer
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ocupa Întreaga cameră. Frumos Împăturită, perdeaua stătea sub priciul lui Jim, iar el fu tentat să o prindă iar la loc. Un miros puternic plutea În cameră, miros pe care nu-l sesizase În toți anii războiului, În același timp ademenitor și vag. Își dădu seama că era mirosul trupului doamnei Vincent și, pentru moment, Își imagină că ea se Întorsese În lagăr. Jim se Întinse pe priciul doamnei Vincent și Își balansă cutia Spam pe frunte. Cercetă camera din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care fusese pândit la tot pasul de închipuiri ale minții sale, de vedenii în care crezuse, Aiax recunoaște o criză de nebunie ce-l târâse până aproape de tărâmul morții, simte lucrătura zeilor, priceperea lor de a zămisli făpturi ireale și ademenitoare. Heracles, eroul tragic care-și ucide copiii luîndu-i drept copii ai lui Euristeu, cade și el în plasa unor amăgiri asemănătoare, i se pare că vede o altă realitate, inexistentă. Heracles devine el însuși o Gorgo, o erinie a propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
care își aflase moartea Beate. Iar cel ce va trage învățămintele dramei va fi, nu întâmplător, Brendel, omul pentru care casa familiei Rosmer este o casă a amintirilor, omul care cunoaște adevărul despre puterea trecutului. Tot el va intui forța ademenitoare a Beatei și mai apoi a Rebekkăi, „fermecătoarea sirenă” ce-l va lua cu ea în adâncuri pe Rosmer, căci Brendel știe că vârtejul morii, râul și podețul sunt la fel de fascinante ca și marea. Fantoma invizibilă pândește și aici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
argintii de strasuri. Și, în tăcerea deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai ademenitoare și unduitoare decât șarpele din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca o flacără verde, o flacără de vrajă, flacăra irezistibilă a păcatului. Pe ultimele acorduri, însuși Marele Komandir, în ținută de gală, cu toate decorațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înșfăcat de șoimul feminității ei. Intermezzo informativ. Despre cel puțin două lucruri ciudate petrecute la acea vânătoare cu șoimi. 1. Un spin tăie pantalonul prințului puțin deasupra genunchiului stâng și, prin acea despicătură, albeața pielii luă deodată conturul unei guri ademenitoare. În acel moment, Marioritza trăi o surpriză copleșitoare. O sfâșiere învăluitoare. O dorință absurdă, dar irezistibilă de a îngenunchea, de a săruta acea gură albă. Ca să nu alerge spre ea, își strânsese și chiar își petrecuse de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai mare bucurie a lui este să scotocească prin cufărașul meu. Șalurile, vălurile, pomezile, oțetul de toaletă, praful de dinți, parfumul de gardenii, rozul de obraz, carminul de buze, praful pentru strălucirea unghiilor, toate aceste flecuștețe sunt tot atâtea comori ademenitoare pentru el. Se bucură ca un copil. Chiar este un copil... încă. Mai am câteva spectacole în Italia, apoi în Spania, după care te voi putea îmbrățișa, drăgălașa mea amică, în sfârșit, acasă, în vechea cetate a fumului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prin sita frunzelor, lumina soarelui se fragmenta în segmente de raze care se căutau apoi într-o mișcare nesigură, într-un joc nesfârșit al iluziei, al văzutului și nevăzutului. Pădurea trăia într-un timp al ei, un timp blând și ademenitor, frate geamăn cu visul. Deasupra ciorchinilor de căline roșii creșteau deodată coarnele vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară apoi fără urmă. Când și când, puzderii de gâze, șerpi lunecoși, iezi rătăciți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țâțele enorme. Încurajată de ritmul tobelor, de uralele și strigătele din ce în ce mai lăbărțate ale mulțimii, păpușa se dezlănțui deșănțată, nerușinată, hohotind și zvâcnind, aplecându-se și ridicându-se, când pasională și agresivă, cu țâțele repezite peste capetele privitorilor, când lascivă și ademenitoare, unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]