656 matches
-
pe noi o invitație, Gicule? - Nici măcar nu aveți o ținută adecvată! Uitați-vă la voi cum arătați! Ca niște golani... - Ți se pare că n-am fi? Hai dă-te din calea noastră până nu mă înfurii și-mi șterg adidașii de tine! Citește mai mult Inelul(Fragment 1)de Gabriela Mimi BoroianuPurta o rochie roșie ca păcatul, despicată până la mijloc, și ochii aceia ce aruncau fulgere. Își schimbase până și masca de inocență ce-i acoperea chipul mai mereu.O
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
pe noi o invitație, Gicule?- Nici măcar nu aveți o ținută adecvată! Uitați-vă la voi cum arătați! Ca niște golani...- Ți se pare că n-am fi? Hai dă-te din calea noastră până nu mă înfurii și-mi șterg adidașii de tine!... XXI. EFEMERIDE (1), de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016. Efemeride (1) Au spart cuvântul să-i smulgă înțelesul... Frumusețea lui zăcea sfărâmată sub tălpile bocancilor risipită în mii de cioburi... Le-
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
milenarist deja a avut loc, iar răul s-a și instalat la scară planetară. Brrr! e cam frig, nu? Dacă la toate astea, noi, abonații t.v., mai adăugăm și premonițiile unui recent humanoid în costum, cu cravată și cu... adidași, care i-a ținut în stradă pe rumâni în noaptea de 15, atunci avem pictura completă a momentului. Una nu prea atrăgătoare, să recunoaștem. Păi, dacă-i pe-așa, nu-i mai la îndemînă (la îndemîna cui?), nu-i mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anunța încheierea jocului. În acest moment toți își așază obiectele pescuite pe masă, le ordonează după mărime, le numără, fac mare haz etc., câștigător fiind pescarul care are cei mai mulți pești de același fel. Obs: Dacă unul din pescari a pescuit adidasul/pantofiorul/papucelul, trebuie să arunce toți peștii în „baltă”, ieșind din joc. JOC: „NE JUCĂM ȘI CULORILE-NVĂȚĂM” (NIVEL I: 2 3 jucători) OBIECTIVE: Învățarea culorilor prin asociere cu diferite cunoștințe; Îmbogățirea experienței senzoriale, închegarea relațiilor de cooperare; Crearea bunei
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
a unei delegații a Partidului Muncii, la nivel de președinte. Delegația avea în componență 2-3 membri ai comitetului executiv, inclusiv cel care răspundea de relațiile internaționale. Am condus delegația la aeroport. Toți erau îmbrăcați modest, unii chiar cu blugi și adidași. Președintele partidului se mândrea cu vesta primită cadou de la soție.Ajunsă pe aeroportul din București, delegația a fost întâmpinată de un grup de tovarăși în costume închise la culoare. Surpriza a fost reciprocă, din câte mi-am dat seama destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Givenchy, Roberto Cavali, Dolce & Gabbana și multe alte nume sunt afișate azi pe ramele de ochelari din magazinele românești. Marile firme producătoare de articole sportive sunt și ele reprezentate pe post de „nou-intrați”, numele fiind asociate și ochelarilor. Nike, Fila, Adidas sau Lotto se încadrează în această categorie. În afara acestora, mai sunt producători din categoria celor etichetați drept „exclusiviști”, ale căror produse au drept caracteristici distinctive numele și prețul ridicat, asociat unor „găselnițe” tehnice legate de materiale sau elemente de amănunt
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
tocmai urcă În lift! — Jess? Luke pare debusolat. N-o așteptam, nu? — Nu. Aud clinchetul delicat al soneriei de la apartamentul nostru și Încep să chicotesc. Hai, repede, Îmbracă-te! Deschid ușa larg și o văd pe Jess, Îmbrăcată În jeanși, adidași și un maieu maro, care, sinceră să fiu, arată destul de bine, așa, Într-un fel retro, stil anii șaptezeci. — Bună! mă Îmbrățișează strîns. Ce mai faci, Becky? Am trecut pe la Îndrumătorul meu de la doctorat și mi-am zis ia să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de porc sau de vită - majoritatea - trebuia să se mulțumească cu produsele de clasa a doua sau a treia, „ce mai rămânea”, piept ardelenesc cu multă slană și una-două dungi de pastramă, „tacâmuri” de pui (aripi, capete și gheare scheletice), „adidași” (copite de porc), mai rar „frații Petreuș” (doi pui rahitici, vineți și triști, cu gâturi lungi, numiți astfel după cei doi soliști de muzică populară din Maramureș cu care ne intoxicau la TV). Cozile puteau număra mai multe sute de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și pantofi crem. Trebuie să arăt tare când apar pe sticlă. ― Hmm. Pari genul meu. Eu port vechea mea pereche de Levi’s, o bluză de polo de un albastru pal, marca Ralph Lauren (se potrivește cu ochii mei!!) și adidași. Am la birou un costum pentru întâlniri, dar de cele mai multe ori mă îmbrac chiar normal. ― Și cum este Los Angelesul? ― Îl ador. Îi ador clima, clădirile, oamenii. Nicăieri altundeva în America nu mai e așa. Ai mai fost pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acestea, nu se gândeau să le ofere și Naților din festinul lor. Și cum să nu se simtă Nații jigniți? Plus că mulți turiști nu arătau nici un pic de respect. Când credeau că nu-i vede nimeni, nu-și scoteau adidașii de firmă Înainte să intre În locurile sfinte. Credeau că, dacă nu-i vede nimeni, nu fac nimic rău. Chiar și femeile se purtau fără respect față de cele sfinte, intrând În acele părți din mănăstiri unde numai bărbații aveau voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
umble prin pagoda sfântă, să meargă oriunde i-ar duce nasurile - fiți liniștiți, acești câini sunt extrem de bine dresați, deci nu vor face nimic să profaneze acest loc, nici o picătură. Căută În rucsac și scoase trei Încălțări: un bocanc, un adidas Nike și o sanda roz cu o margaretă În unghiul dintre degete. Acestea aparțin prietenilor mei dispăruți, explică Harry. Mi-am permis să le Împrumut din bagajele lăsate de ei În stațiune. Se vor dovedi foarte folositoare. Vedeți, ideea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nori. Mă luă de braț și atunci am remarcat cât era de înaltă. I-am privit încălțările gândind că poate e pe tocuri și mare mi-a fost mirarea constatând că avea în picioare o pereche de pantofi sport, tip adidas, albi cu trei dungi albastre și cu o talpă foarte subțire. De ce ții capul plecat? Ți-e rușine cu mine? întrebă ea vădit supărată. Îți admiram încălțările, i-am răspuns întorcându-mi privirea spre chipul ei ce radia în lumina
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
franțuzești. Era o adiere de generație. Un ritm ce răspundea celui interior și ne ademenea spre alte tărâmuri. Plecările în Occident erau posibile. La chioșcuri se vindeau reviste franțuzești, nemțești și englezești. Am prins din plin generația în bluejeans și adidași. Generația care ciulea urechile la Europa Liberă să asculte știri și topuri. Ne păsa infinit mai mult de manifestațiile studențești de la Sorbona decât de ce se întâmpla foarte aproape de noi cu planul de oțel al combinatului siderurgic. În școală, rusa dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
veneau mereu să se plimbe cu ei prin parcul japonez de alături. Cei valizi își luau câte un rucsac în spate să vadă lumea în coada unei ghide cu drapeluț în față. Erau frumoși așa, în galben, roz, verde, în adidași, cu cleme cochete în păr. O bătrânică m-a tras de mânecă și mi-a șoptit conspirativ, în engleză: - Do you think that he is still handsome? Mi-a arătat discret, cu coada ochiului, un bărbat în cărucior cu rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tovarășul V., pleacă în turism organizat și bine supravegheat în țara vecină despre care Tovarășul ne sugera că nu ne este prietenă. Și nici nu ne era. Excursioniștii erau înarmați până în dinți cu bibliografie turistică: tricouri, sticle de coniac, cosmeticale, adidași șterpeliți de muncitorii de la fabrica Pionierul și vânduți prin rețele conspirative la mușterii, mai ales la cei care asigurau comerțul invizibil în CAER. Acest comerț, reciproc avantajos de altfel, se desfășura în locuri consacrate: lifturi, camere de hotel, toalete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
devină publice. Lângă canapelele îngropate din hol, alături de mesele transparente și în lumina strălucitoare a cristalelor geometrice, râdeau, ca să zic așa, printre șeici și Șeherazade, zeci de canistre argintii. De 5 sau de 20 de litri, după câte perechi de adidași avusese întreprinzătorul român. În afară de gândul rușinii copleșitoare, și el pe acolo prin capul meu, chiar mă întrebam ce rețea de pile la Peco le-o trebui viitorilor cumpărători ca să poată să meargă în duminica cu soț sau fără la rubedeniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prost ne-am simțit toată ziua fiindcă uite, noi aici avem de toate și dumneavoastră ați venit de la București complet nepregătită. Abia atunci mi-am dat seama. După-amiaza, ele toate erau în strasuri elegante, iar eu în jeanși, tricou și adidași. Doamne, mi-a fost așa de jenă că le-am făcut să se simtă prost! Era atâta sinceritate în vocea ei! No, draghe al meu prieten, pe la două ceas de prânz am plecat toți noi nomenclaturiștii și anexele lor familiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Uite, moșule, am hotărât unde jucăm. Așa că hai s-o facem. E clar că n-am spus nimic și m-am apucat cuminte să notez adresa pe care mi-a dat-o. Din întâmplare am la mine o pereche de adidași vechi și un fel de tricou. Fielding o să-mi dea pantalonii. Cât despre tenis, mi-am spus eu - mda, mă descurc la jocul ăsta. Acum patru sau cinci veri ați fi putut să mă vedeți zburdând în jurul terenului. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încă o luptă, mi-am zis și m-am întors spre ea. — Oprește-te. Am privit în jos gâfâind, dar ferm pe picioare. Puștiul era terminat, un ghemotoc de carne, cuțitul îi căzuse din mână, ambele picioare îi tremurau în adidașii prea strâmți. — Okay, am spus eu. Cheamă poliția. — Era cât pe ce să ne omori pe amândoi. Îți dai seama? — Poftim? am exclamat eu, privind-o fix. Dorința ei ar fi fost ca ea să țină situația sub control. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
constituită de la Începutul lumii. Ca să-și apere conceptele, Spinoza Își arăta din balcon colții. Cu coatele sprijinite pe fereastră, făcând o grimasă Îngrozitoare, Oliver mârâia și el. Lui Bikinski adevărul ultim sau absolut Îi apăruse În față În chip de adidas Nike, Învelit Într-un ziar vechi, cu șireturi desfăcute și limba ruptă, care rânjea aruncat Într-un coș de gunoi la cerșetori, iar calea mântuirii se confunda cu centura de asfalt ce curgea dinspre Iași spre București, ieșind prin Păcurari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pentru a putea reface drumul Îndărăt ce duce de la universul viu la cel cu desăvârșire mort. Piatra kilometrică, pentru a putea călca mai ușor pe asfalt, primise drept dar de la adevărul ultim, pentru efortul depus fiecare zi, o pereche de adidași Nike uzați de-atâta umblat mereu pe-același drum... Ca să poată păși mai ușor pe asfaltul spart, adidașii Își fixau casca de urechi, ascultând acordurile chitarei lui Jimi Hendrix. Pe calea mântuirii, pictorul Întâlnea suflete pierdute, ce-și arătau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pentru a putea călca mai ușor pe asfalt, primise drept dar de la adevărul ultim, pentru efortul depus fiecare zi, o pereche de adidași Nike uzați de-atâta umblat mereu pe-același drum... Ca să poată păși mai ușor pe asfaltul spart, adidașii Își fixau casca de urechi, ascultând acordurile chitarei lui Jimi Hendrix. Pe calea mântuirii, pictorul Întâlnea suflete pierdute, ce-și arătau fără sfială goliciunea, Îndreptându-și după fiecare act de penitență, săvârșit dedesubtul unui tir sau În tufișurile ce mărgineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trenchea-flenchea se adunau, cu mic, cu mare, În jurul omului-locomotivă, umblând pe șine sau târându-se pe traverse În urma lui și făcând cu toții o larmă Îngrozitoare. Uneori, În salon se oploșea, când crivățul șuiera pe străzi, și piatra-kilometrică Bikinski, lipindu-și adidașii de calorifer... După câteva zile, refăcându-și forțele, piatra Își lua tălpășița pe șosea... Oamenii-mâini și oamenii-picior erau compuși, de obicei, din oameni-degete și oameni-unghii, grupați câte cinci sau șase, uneori mult mai mulți, care, din pricina că vroiau cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica inginerul, scoțând rotocoale de fum pe nări, „seamănă cu o piatră kilometrică sau cu un adidas Nike pe care, adulându-l, nu faceți decât să-l tăvăliți prin praf, călcându-l În picioare...” Drept replică, pictorul, făcându-și din mâini pâlnie la gură, imita una din trâmbițele Apocalipsei lui Ioan, care, cică, i-ar fi apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un număr de douăzeci și patru de vagoane, acoperite de panglici și steaguri tricolore, cu roțile mânjite de macaroane și compot... PAGINĂ NOUĂ Larghetto e piano ... Și totuși, urmele unui oarecare Bikinski se vedeau prin Încăpere. Cineva călcase pe ici-colo, purtându-și adidașii murdari de noroi sau vomă de la masă la pat și de la pat la șifonierul ce stătea cu ușile larg deschise, Înlăuntrul căruia, umăr lângă umăr, se aflau cele o sută douăzeci de costume ale medicului, călcate și periate cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]