465 matches
-
pu ternicie și impotență nu-i decât un biet fir al Moïrei. Ai apucat să zici că toată literatura de până la tine e un moft, sau, mai precis: o firavă suită de precursori ai genialității tale? Apoi, ia-ți matale adio de la orice înțelegere cumpă nitbătrânească și de la orice posibilitate de (auto)nego ciere pe piața literară. Vei avea dușmani ireductibili deopotrivă în octogenari și cincantenari, la stânga și la dreapta, sus și jos, ba chiar printre congeneri. Din tot peisajul cultural
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
toate, Uitarea ce se așterne Când flacăra încă mai arde. Eu însă mă gândeam atunci La cei ce dispar singuri, La clipa când Giordano, Urcându-se pe rug, N-a găsit în graiul omenesc Nici măcar un singur cuvânt, Să spună adio omenirii, Celor ce vor fi rămas, Ce aleargă să toarne vinul, Să vândă stele de mare, Măsline și citrice-n coșuri Cară în zarva voioasă. El era departe de ei, De parcă trecuseră veacuri, Ei au așteptat doar o clipă Să
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
gândește d. Brătianu în privirea acestor nouă grupări a majorității sale, precum și în privirea reformelor propuse de d. C. A. Rosetti. 194 {EminescuOpXIII 195} Căci, deși acele reforme a fost întîi prezintate în numele personal al redactorului "Romînului", prin scrisoarea de adio ele au devenit un program. Făcut pentru a forma obiectul de căpetenie al sesiunii Parlamentului - de vreme ce atinge cestiuni constituționale -, propriu a servi de drapel în vederea nouălor alegeri, acest program e dezaprobat de marea parte a țării, ca să nu zicem de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nepământesc, o carne nouă și fragedă se-ntinse iarăși pe oasele reci, carne învelită de piele, astfel că, în curând, goi și întineriți, toți la vârsta de treizeci de ani, morții se ridicară-n picioare. Făcând un ultim semn de adio rubedeniilor rămase-n viață, grupul de bărbați și femei fără veșminte se-ndreptă încet către cimitir. Unul dintre ei mai rămase o vreme în fața bisericuței, ca să tragă-n țarină un cerc mare de foc. Demonii, împietriți de la-nceputul psalmodiei îngerești
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și le-a rămas fidel din vremea aceea nu numai bunului-gust, ci și pasiunii de a colecționa miniaturi chinezești din fildeș. Tatăl lui îi predase conducerea țesătoriilor al căror proprietar era în acel orășel, iar Onkel Rodolph și-a luat adio de la Lumea Nouă și de la afacerile lui vechi și-a construit vila, în a cărei concepție arhitecturală, generoasă și în același timp practică, se putea simți o vagă influență americană. Deși Onkel Rodolph se număra printre membrii Societății prietenilor elvețieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
joc la bătrânețe. Dar ce nebunie, ce bucurie fără margini, ce reușită, la urma urmelor, căci a fost un succes teribil, am avut cronici extraordinare, iar după ultimul spectacol am plâns mult lângă costumul meu, de la care mi-am luat adio ca de la o ființă dragă, foarte dragă. Eram la Cassandra, în acel univers care ne-a marcat pe toți cei care am trecut prin Institut, și cred că pentru ultima oară - de atunci nu am mai jucat acolo -, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și mi-a șoptit: ― Mulțumesc. A fost o mare plăcere să stau cu tine aici. Ai grijă de tine! S-a urcat în mașină și și-a trimis gândurile cine știe pe unde, în timp ce flutura din mână în semn de adio sau de la revedere, cine știe? ― Mulțumesc și eu, Josef! Poate că nu ne-am întâlnit întâmplător la Cairo. Acolo, sub un pod, am văzut ceva care mi-a tăiat respirația, un cerșetor cu o floare. Era costeliv, dar avea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
treaba noastră pe scenă, acolo unde avem și timp să-l plângem cum se cuvine. Înmormântarea lui a fost ca un film mut, o coloană imensă de mașini care mergeau în tăcere, nici nu se putea plânge, ne-am luat adio de la El în liniște, ca și cum, găsindu-l dormind, n-am voit să-l tulburăm. Mă uit mereu la Operațiunea monstrul, filmul făcut special pentru el, Toma și Marinuș. Acolo Cotescu este la el acasă, viața îi era în personajele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mult mai singuri, mai cumplit de singuri. Era în holul Teatrului Național, pe un catafalc înalt și am stat la căpătâiul lui câteva minute în care am trecut cu gândul prin toată viața mea și a lui, mi-am luat adio și am plecat mai departe. Silvestru era pentru mine o pavăză, omul cu care mă puteam sfătui și care nu m-ar fi mințit și nu m-ar fi îndrumat aiurea. A plecat dureros pentru mine și nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
înțelegeți voi ce vreți, își reia Roja ideea, o baie de sînge, asta ne așteaptă, ce s-a întîmplat pînă acum e zero, vacs, cîțiva morți și atît, nenorocirea abia acum începe, abia acum intră păpușarii în scenă, luați vă adio de la România și de la tot soiul de idealuri prostești. În timp ce voi mă priviți ca niște boi crezînd că sînt beat, țara asta pierde șansa de a zdrobi lanțurile care au ros atîta amar de ani umerii și brațele poporului. Cine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins scoțînd rapid din buzunar un fel de portofel din piele. Și eu m-am săturat de atîta condus, zice. — înseamnă că domnul Președinte și-a luat adio de la mașinuța lui? întreabă Dendé. — De grija asta nu mai pot eu, zice Sena. — în loc să-i fii recunoscător, ți-ai găsit să-l lași baltă tocmai cînd ar fi avut mai mare nevoie de tine, zice Dendé. Halal ajutor a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici titlul de „von”... Complicitatea noastră melancolică, trăită Încă la vârsta juneții, apoi În anii maturității și cu atât mai mult În senectutea pe care o dusesem din România În America făcea, totuși, din reîntâlnirea În chiar locul său de adio, după mai bine de 20 de ani de la scurtul popas din 1979, o festivă revanșă asupra timpului. Nu vroiam să renunț la armonia și pacea privilegiatului pelerinaj, conștient că nu erau decât momentane, se vor risipi curând În carnavalescul tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de duminică, după Anul Nou, când stăteau în fața focului, el făcu o glumă despre Celebrul Gerald care anul ăsta uitase să mai coboare pe horn. Ea râse. — Știi ceva? Dă-l dracu’ pe Celebrul Gerald. Aș putea să-mi iau adio de la Celebrul Gerald chiar acum, fără să-mi fie vreodată dor de el. Mi-ar ajunge câte o ilustrată pe an de la Club Med Maldive. Asta mi se pare o cruzime inutilă, spuse el. —Cruzime? Lovi în polița de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Sylvie. Și mari cunoscătoare ale sărbătorilor. Soțul ei încuviință din cap, cu ochii la ecran. —Toate sunt irlandeze, ha? Soțul ei nu spuse nimic. Ea-și încleștă fălcile și-i mângâie umărul ceva mai apăsat. De Presidents Day, luându-și adio de la toată lumea, Mark începu tratamentul. Doctorul Hayes dublă doza, față de cea din cazul australian: o doză încă prudentă, de zece miligrame în fiecare seară. — Deci ar trebui să vedem ceva progrese în două săptămâni? sugeră Karin, de parcă încuviințarea unui doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de asta are nevoie. Întotdeauna există o ocazie. —Așa e. Mă rog. Zâmbetul lui e crucificat. Se așază și-și întinde mâinile în lături, uluit de atâta mâncare. Nici măcar nu și-a scos haina. — Atunci să fie petrecerea mea de adio. Ea încetează să-și lingă budinca de orez de pe degete. —Cum adică? El stă apatic, cu capul în jos. Îmi dau demisia. Ea se agață de marginea mesei, scuturând din cap. Se prăbușește pe scaunul din fața lui. —Cum adică? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
adio. Îți aduci aminte că ai uitat cutia cu sare dietetică. Te Întorci și o găsești pe teracota albastră. E ultima oară când vezi teracota albastră. E fierbinte. Au ars În ea hârtii și niște cârpe. Îi spui și ei adio. O iubești cel mai mult. Mai mult decât pe orbi. Ea a fost puternică. Ea s-a luptat cu viscole. Ea s-a luptat cu ploile reci. Prin forța ei a ținut iernile la marginea ușii. Pleci singur pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de orizont, soarele se arată înnegurat, pătat parcă și el de realitatea întunecată, oribilă, a războiului. Sunetul goarnei se stinge treptat, până nu se mai aude deloc, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că despic în mai mult de patru firul de păr (blond și puțin bronzat) al Adelei. După un ceas de izolare cu Ea în albastru (simt bine că lucrurile au ajuns la majusculă, ca la optsprezece ani!), ne-am luat adio cu ezitări și cu păreri de rău de la priveliștile care ne dăduse puțin senzația și a eternității, și a vremelniciei. Pe aceeași cărare, mai repede decât la urcuș, ne-am coborât la trăsură. Dar n-aveam nici un zor să reintegrăm
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încredințezi cuiva un obiect, cu care i-l "dai".) M-a dus la banca din cerdac, mi-a făcut loc lângă dânsa, a pus în voce - anume? instinctiv? - intonații neobișnuit de calde. Când trebuia să plece, după ce și-au luat adio cu toții, s-a întors și - crezând momentul potrivit, căci ceilalți erau ocupați cu ultima aranjare a lucrurilor mărunte și a persoanei lor în landau - mi-a pus încheietura mâinii pe gură (mîna și brațul!), mi-a dat mănușa pe care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ceva cu primul.Vezi că-i jos, la bufet, îmi răspunse tot fără să se uite la mine și aruncând o privire admirativă buclucașei unghii, așa, dintr-o parte și de la o distanță apreciabilă. - Sărut mâna, stimabilo, îi spusei în loc de adio. - Ia te rog, nu umbla cu termeni de ăștia pe la noi, că poate nu știi unde te afli. - Îmi cer mii de scuze. Și făcându-i o reverență, că aproape era să-i pic în genunchi, așa cum ar fi făcut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu-i o scuză, mă apostrofă el neîncrezător. Doar nu cumva oi fi îndrăgosită ! mai pune și tu mâna și scrie, ce naiba... Și ai grijă să nu cumva să te măriți și să faci vreun copil, că ți-ai luat adio de la cariera literară ! Exercițiul nr. 1 Într-o zi Edi mi-a vorbit despre exercițiile de teatru ale lui Stanislavski. Conform acestor exerciții, când urcai în tramvai sau în metrou trebuia să-i observi cu atenție pe cei din jur
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
da capo al fine "Bibliografia generală" și după ce i-am împănat memoria cu nume rebarbative ca Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, M.H. Simionescu, Livius Ciocârlie, Vasile Andru și mai toți poeții și prozatorii optzeciști. La petrecerea de adio s-au făcut glume 93 pe seama postmodemismului românesc, ceea ce dovedește că, măcar în subconștient, ideea a prins și își face loc cu coa (Ludwigsburg văzut de sus, puzzle verde-galben-roșu-maro). Mai e nevoie de biografii? Uneori mă-ntreb la ce sânt
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tăcută și timidă, Își pierduse interesul și nu o mai sunase. Steve Landau Îi arunca acum priviri criminale. Și stătea exact lângă George Floyd, furnizor al Ministerului Apărării, un bărbat de vreo sută patruzeci de kilograme, care la petrecerea de adio a lui Roger din ultimul său apartament Îi ceruse numărul de telefon; ea Îi spusese: — Nu ți-l pot da, dar ți-l pot vinde cu cinci dolari. El fusese de acord, iar acum Îi zâmbea. Ca și prietenul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bătrîn e trist și-obositor.” M-am uitat țintă la cuvinte și ele nu au pornit să se legene și nici n-au dispărut În ceață. Șobolanii nu au lacrimi. Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase. Cuvinte de adio și de la revedere, la revedere și rămas bun, de la cel mic și de la Cel Mare. Am Împăturit la loc pasajul și l-am mîncat. NOTA AUTORULUI Piața Scollay există În realitate, iar demolarea ei este un eveniment care chiar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
asta ar fi nevoie de un om cu autoritatea tânără a lui Victor Ponta în fruntea PSD, bunăoară, care să impună un mecanism simplu: cei care sunt chemați la DNA pleacă automat din funcții, iar dacă ajung în instanță spun adio partidului și practică social-democrația în familie. Numai că acest scenariu este utopic. Dificultatea reformei stângii românești constă în faptul că la ora actuală un partid social-democrat fără Ion Iliescu și foștii comuniști este greu de imaginat. Social-democrația românească va mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]