659 matches
-
prin Școala de la Palo Alto) termenul și conceptul de "metacomunicare" cu accepția de relație (conținutul fiind mesajul informațional propriu-zis) dintre locutori, care poate fi implicită, manifestată prin joc, gestică etc. sau explicită (E doar un joc!). Ca determinant, un derivat adjectival al termenului, apare mai recent în sintagme precum competență metacomunicativă, enunț metacomunicativ, dimensiune metacomunicativă etc. Competența metacomunicativă este considerată o tehnică, o abilitate de a realiza mesaje satisfăcătoare, o condiție necesară a comunicării eficiente, care asigură conduita interacțiunii (Îți voi
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
înregistrează unele forme de ratare a vorbirii, ceea ce contribuie la crearea impresiei de autenticitate. V. vorbire. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN REAL. Ca substantiv, real, termen care a fost preluat de lingvistică din terminologia filozofică (unde funcționează îndeosebi cu valoarea adjectivală "care există prin sine însuși", fiind opus lui aparent), desemnează "ceea ce există în sine, independent de cunoaștere și de conștiința omului". Ca atare, omul nu sesizează decît o parte a realului, pe care o reprezintă simbolic în limbă. Realul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lipsei de originalitate, prin care se banalizează exprimarea. Cu o accepție relativ similară circulă și termenii clișeu, șablon - repetarea mecanică, lipsită de interes și de spirit inventiv, a unui model. De la cuvîntul șablon s-au format derivatul șablonard cu sens adjectival, verbul a șabloniza, substantivele șablonism și șablonizare. În condițiile existenței mai multor cuvinte care se referă la realități apropiate prin conținut, funcție sau geneză, considerăm că sînt necesare unele distincții între accepțiile termenului stereotipie, pe de o parte, și că
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de nume de personalități ale vieții politice și culturale, între care nu puțini sunt scriitori. În viziunea celor care întocmesc listele - ei înșiși figurând în mod obligatoriu în catastife întocmite de alții -, aceste persoane corespund întru totul cerințelor pretențioasei construcții adjectivale. Frecvența cu care a fost tirajată în presă această combinație - nume/calificativ - a făcut ca ele să se substituie foarte ușor una alteia. De pildă: spui „mare patriot și unionist” și vezi în față lista celor aleși. Sau: invoci într-
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cu o formă asemănătoare cu infinitivul lung (care nu au un verb corespondent), ca: indeterminare, vălurire (nu sunt înregistrate în DOOM2 verbe ca indetermina, văluri). Aceste substantive sunt formate cu sufixul --(a)re, -(i)re, de la diverse baze nominale sau adjectivale sau sunt împrumutate (indeterminare < fr. indétermination, cf. DEX2); − supinul substantivizat al unor verbe preexistente: demachiat, improvizat, îndoit, masat, salivat, tăbluit, tălăzuit, tras. Eliminând aceste tipuri de substantive, am obținut un total de 1564 de substantive nou introduse. Acestea se pot
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
flori, în ochi, pe buze, ori morminte". Sintagma "lumina altora", în opoziție cu "lumina mea" simbolizează cunoașterea rațională. În această artă poetică, eul liric este bine reflectat, ocupând rol de subiect: "eu nu strivesc", "eu iubesc", dar și prin formulări adjectivale posesive: "calea mea", "lumina mea", "ochii mei". Poezia curge liber, fără constrângeri prozodice, în versuri libere, influențate de poezia expresionistă germană. Aceasta nu descifrează tainele, "minunile" lumii, ci le potențează. "Lumina altora", rațiunea, luciditatea rece distrug "vraja", "corola de minuni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
asemenea, pot fi folosite verbe indicînd „cogniția speculativă”: „a presupune”, „a-și imagina” etc. Pe lîngă acestea, fragmentele narative cu modalitate negativă conțin o serie de construcții referitoare la percepția umană („Este evident că... Evident...” și, tot așa, cu parteneri adjectivali/adverbiali: „clar”, „evident”, „aparent”, „pare-se” și multe altele). În mod la fel de previzibil, narațiunea va conține puține fraze cu sens generic (sau acestea chiar pot lipsi), iar verbele ce redau gîndurile și reacțiile personajelor vor avea un determinant: în loc de „Mergea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
atare. Un proces poate conține trei componente: 1. procesul în sine (realizat în mod curent de locuțiuni verbale); sînt doar cinci tipuri principale ; 2. participanții la proces (realizat în mod curent de locuțiuni substantivale iar, în cazul atributelor, de locuțiuni adjectivale); această gramatică recunoaște aproape douăzeci de astfel de tipuri de participanți, patru sau cinci dintre cele distincte fiind asociate cu fiecare tip de proces; 3. circumstanțe asociate cu procesul (realizate de locuțiuni prepoziționale, adverbiale sau circumstanțiale); acestea pot fi clasificate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
două perechi de exemple din (1) și (2) ilustrează o diferențiere importantă între anaforă/cataforă segmentală și anaforă/cataforă resomptivă: - o anaforă sau o cataforă numită "segmentală" reia o unitate de nivel inferior frazei (un grup nominal sau un grup adjectival, de exemplu); (1a) și (2a) sînt o anaforă și o cataforă segmentală pentru că pronumele "ele" și "ea" reiau niște grupuri nominale, respectiv "retragerile" și "Sylvie Lecat"; - o anaforă sau o cataforă "resomptivă" condensează un fragment de nivel cel puțin egal
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
vocației acestei profesiuni. Întrebările cardinale sunt ocolite cu acel amestec impur de grabă și frivolitate, sub pretextul „specializării științifice”, al „încadrării academice” sau chiar al „slujirii ecleziale”. Teologia ajunge să însemne orice, în timp ce „performerii” ei înlocuiesc exercițiul contemplației cu digresiunea adjectivală, își refuză asceza gândirii iconice, otrăvesc universalitatea revelației lui Dumnezeu în diluția ecumenismelor de circumstanță sau confundă transmiterea predaniei creștine cu psitacizarea vagă a unor formule dogmatice. Transformarea teologiei într-o ideologie nu este decât rezultatul colateral al confuziei sistematice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prime două niveluri ale cunoașterii. Robert Pasnau descrie, într-un studiu, trei modele posibile ale relației dintre specii (sensibile și inteligibile) și puterile cognitive, fie ele senzoriale sau intelective, în filozo fia medievală de factură aristoteliciana. Acestea sunt: mode lul adjectival (A), modelul actualizator (B) și modelul obiect (C). După spusele lui Pasnau, aceste modele pot fi aplicate mai multor doctrine medievale ale cunoașterii, cum ar fi cele propuse de Petrus Aureoli, Johannis Capreoli sau Francisco Suárez, dar și de Toma
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Aquino. În cele ce urmea za le voi analiza pe fiecare în parte, cu scopul de a vedea la care dintre ele se poate apela cu încredere pentru a explica, în mod adecvat, doctrina tomista a speciilor sensibile. (A) Modelul adjectival tratează speciile ca fiind ceea ce de termină puterile cognitive pe care le informează, dar, în același timp, față de care nu sunt total diferite. Speciile sunt responsabile (a) de funcționarea sau non-functionarea unei stări cognitive, nu doar pentru activarea acesteia, si
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Dacă, în mod normal, procesul cunoașterii la Toma din Aquino are nevoie de cel puțin trei elemente a obiectul, specia și puterea cognitivă, nepunând la număr și mediul, fără de care specia nu s-ar putea transmite a, în cadrul acestui model adjectival, specia și puterea cognitivă devin un singur element, reducând astfel numărul necesar al elementelor implicate în ecuația cunoașterii. De obicei acest model explicativ îi poate fi lesne atribuit lui William Ockham, dar nu și lui Toma din Aquino, deși există
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
al elementelor implicate în ecuația cunoașterii. De obicei acest model explicativ îi poate fi lesne atribuit lui William Ockham, dar nu și lui Toma din Aquino, deși există pasaje în care și el pare a lăsa loc și unei interpretări adjectivale. În Theories of Cognition, Robert Pasnau susține posibilitatea aplicării acestui model adjectival al speciilor la Toma din Aquino, fă când referire la câteva locuri din Scriptum super libros Sen tentiarum, Summa theologiae și Quaestiones disputatae de veritate. Să vedem ce
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
poate fi lesne atribuit lui William Ockham, dar nu și lui Toma din Aquino, deși există pasaje în care și el pare a lăsa loc și unei interpretări adjectivale. În Theories of Cognition, Robert Pasnau susține posibilitatea aplicării acestui model adjectival al speciilor la Toma din Aquino, fă când referire la câteva locuri din Scriptum super libros Sen tentiarum, Summa theologiae și Quaestiones disputatae de veritate. Să vedem ce spune unul dintre aceste pasaje: (ÎI.2.6.) Șed oportet nunc considerare
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
poate fi un principiu intern al cunoașterii, ci poate deveni, prin asimilare, una cu cunoașterea, ceea ce este cu totul altceva decât concluzia la care ajunge Robert Pasnau. Dar poate că pasajul (ÎI. 2. 6.) nu face întru totul dreptate modelului adjectival în versiunea lui tomista. Să vedem dacă pasajul din ÎI Scriptum super libros Sententiarum (d. 3, q. 3, a. 1, co.), care, de altfel, este singurul citat de Robert Pasnau, sus ține în mod mai convingător acest model: (ÎI.2
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cia și puterea sunt una. Din nefericire, în acest loc, Toma din Aquino nu spune ce anume actualizează puterea cognitivă, daca actualizatorul este ceva intrinsec sau ceva extrinsec puterii. Dacă ar fi vorba despre ceva intrinsec ei, așa cum spune modelul adjectival, ar însemna fie că puterea cognitivă are acces direct la obiect a concluzie adevărată pentru un scolastic cum este William Ockham, dar inaplicabila lui Toma din Aquino a, fie că speciile sensibile sau speciile inteligibile sunt niște entități intermediare inutile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
că puterea cognitivă are acces direct la obiect a concluzie adevărată pentru un scolastic cum este William Ockham, dar inaplicabila lui Toma din Aquino a, fie că speciile sensibile sau speciile inteligibile sunt niște entități intermediare inutile. Mai mult, modelul adjectival aplicat lui Toma din Aquino nu poate explica rolul speciilor din mediu (species în medio), chestiune pe care o sesizează și o admite și Robert Pasnau. Concluzionând, modelul adjectival nu-i poate fi aplicat lui Toma din Aquino decât forțând
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sau speciile inteligibile sunt niște entități intermediare inutile. Mai mult, modelul adjectival aplicat lui Toma din Aquino nu poate explica rolul speciilor din mediu (species în medio), chestiune pe care o sesizează și o admite și Robert Pasnau. Concluzionând, modelul adjectival nu-i poate fi aplicat lui Toma din Aquino decât forțând textele sale. (B) Conform modelului actualizator, speciile sunt cele care informează puterea cognitivă, făcând-o să intre într-o anumită stare cognitivă. Spre deosebire de modelul adjectival, în acest model speciile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Robert Pasnau. Concluzionând, modelul adjectival nu-i poate fi aplicat lui Toma din Aquino decât forțând textele sale. (B) Conform modelului actualizator, speciile sunt cele care informează puterea cognitivă, făcând-o să intre într-o anumită stare cognitivă. Spre deosebire de modelul adjectival, în acest model speciile sunt mai îndepărtate de puteri le cognitive, fiind așadar diferite, si nu identice, cu pu terile. Relația de tipul actualizatoraactualizat, spune Pasnau, poate lua mai multe forme, printre care și forma unei relații de cauzalitate eficientă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
prin specializarea unor morfeme cu funcție de articol. Se admite, în general, că, începînd cu secolul al IV-lea, demonstrativele ille și ipse au început a fi folosite cu valoare de articol hotărît, atunci cînd determinau un substantiv și aveau valoare adjectivală. Ca atare, în majoritatea limbilor romanice, articolul hotărît s-a dezvoltat din ille, iar, în sardă, în graiurile din insula Mallorca (arhipelagul Baleare) și într-o parte a dialectului gascon din sud-vestul Franței, din ipse. În afară de română, unde este enclitic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fiecare dintre cele trei genuri (bonus, -a, -um sau miser, -a, -um), 2) adjective cu două terminații, una pentru masculin și feminin și alta pentru neutru (tristis, -e) și 3) adjective cu o singură terminație pentru toate genurile (prudens). Tipul adjectival bonus a devenit însă treptat atractiv și pentru adjectivele de tipul miser și tristis, care au ajuns la conformația paradigmatică miserus, -a, -um, tristus, -a, -um. Formele adjectivale aveau o repartizare proprie în raport cu cele trei declinări ale substantivelor din latina
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și 3) adjective cu o singură terminație pentru toate genurile (prudens). Tipul adjectival bonus a devenit însă treptat atractiv și pentru adjectivele de tipul miser și tristis, care au ajuns la conformația paradigmatică miserus, -a, -um, tristus, -a, -um. Formele adjectivale aveau o repartizare proprie în raport cu cele trei declinări ale substantivelor din latina populară tîrzie, încît femininul bona urma declinarea întîi (la fel cu casa), masculinul bonus și neutrul bonum urmau declinarea a doua (precum annus și pomum), iar adjectivele cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
română una pentru masculin și neutru (bunu) și alta pentru feminin (bună). La fel ca la substantive, româna conservă o formă specială pentru genitiv-dativ singular feminin, iar în unele cazuri cunoaște și unele alternanțe fonetice (la fel ca la declinarea adjectivală tare din limbile germanice): des-deasă-deși-dese, frumos-frumoși-frumoasă-frumoase. În mod similar, spaniola și portugheza au unele adjective cu două terminații, cîte una pentru fiecare din genuri, și altele cu o singură terminație. Adjectivele din franceză și din provensală au cîte o formă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în comunicarea între parteneri egali și, de aceea, franceza, vechea italiană, vechea spaniolă și vechea portugheză au recurs la descendenții latinescului vos pentru adresarea reverențială. Folosirea pronumelui posesiv în aceleași circumstanțe a făcut posibilă apariția unor formule cu valoarea lui adjectivală, ca în formulele italiene vostra Eccelenza, Vostra Signoria etc., în care se uza de denumirea rangului sau demnității interlocutorului. În spaniolă, în portugheză și în română, din asemenea formule s-au realizat treptat formele pronumelor de politețe uzuale astăzi (proces
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]