535 matches
-
mașini mari, roșie cu două dungi albe, cu reflexe violente, care părea nou-nouță și mirosea bine a tehnică avansată, s-ar fi zis că Victor o cumpărase chiar în acea dimineață. Probabil că privirile mele fură traversate de o sclipire admirativă întrucît Victor se văzu obligat să-mi dea detalii. era un Ford Mustang de 305 cai-putere, mai mult decît o mașină - un mit american. singura mașină Ford pe care nu scrie Ford pentru că emblema mustangului în galop, plasată în față
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
invizibil, iar Victor nu făcu altceva decît să pronunțe cifrele din compoziția numărului său, după care în mașină începu să răsune soneria la celălalt capăt al firului. — spune-i și tu hello lui Betty. — Hello, Betty. aștepta, oare, Victor cuvinte admirative din partea mea pentru toate acele gadgeturi pe care mi le etala cu aparentă indiferență, dar de fapt cu un ascuns sentiment de mîndrie ? Voia el să mă testeze într-un fel, să verifice dacă eram „integrat tehnologic” sau un simplu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
comportară precum o muză de salon literar, flatată și anturată de către și curtezanul său. Cocondy, oferindu-i cu ceremonie mâna, el, atent, încordîndu-se s-o ridice. Culmea că o și ridică. Și-a reluat aerul de nătăfleață bătrâna, șuieră muzicianul admirativ. Se gândea ce să cânte și, al naibii de mult, i-ar fi plăcut să trântească înaintea acestor făpturi un "The Great Gig in the Sky". Deși nu-l avea. Nu-i nimic. Va compune, chiar în această noapte, muzica pentru un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rudele/profesorii se arată nemulțumiți, mereu copleșiți de presiunea termenelor și de amploarea problemelor, nemulțumiți de sine și aflați mereu în alergare/în contratimp, încât foarte rar mai știu au mai pot să adreseze/lanseze semne de recunoaștere laudative, încurajatoare, admirative. Climatul relațional se degradează, se încinge, stroke-urile negative se înmulțesc și se diversifică 2. Nevoia de aprobare socială În strânsă legătură cu nevoia de afiliere și cu cea de recunoaștere este și trebuința de aprobare socială. "Niciunul dintre noi nu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fi de folos în controlul democratic și se poate transforma chiar în admirație față de personalitățile remarcabile (Savater, 2008). Altfel spus, pare că invidia malignă se poate transforma în și manifesta în anumite situații ca invidie benignă 62. În forma sa admirativă (și emulativă), invidia nu se manifestă neapărat ca un rău. Ea poate, dimpotrivă, "să ne oblige la autodepășire, iar acest stimulent poate fi o binefacere, nu numai pentru noi, dar și pentru societate ca întreg", precizeză Fr. Lelord și Ch.
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
s-a bucurat de un anumit succes; această formă riscă să degenereze într-o permanentă sursă de nemulțumire. Riscăm să ne înveninăm definitiv relația cu cei apropiați, de acasă, cu prietenii sau cu cei de la locul de muncă; c. invidia admirativă: este forma care, deși implică o doză de suferință, ne îndeamnă spre o emulație sănătoasă: suntem motivați să muncim mai mult și capabili să ne felicităm colegul/a pentru reușita lui/ei. Emulația consideră Ph. Braud (2008) constituie "dimensiunea dinamică
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
reprima impulsul de a recunoaște pe față că însușirea aceasta îl tulbură cel mai mult În mod tipologic, coana Marghioala, sau, cum i se spune de obicei, Mânjoloaia, își datorează faima atributului de ,,vrăjitoare’’, acceptat de toți cu o teamă admirativă. În acest punct se află sursa irezistibilei atracții pe care hanul o exercită asupra călătorilor care băteau drumurile mânați de treburile și afacerile lor. Hanul este locul de întâlnire cu atribute, tipic baladești, în sens adânc originar, având o intensă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de reflexivitate care sânt străine de prostie. Cel prost nu cunoaște oboseala, lehamitea și sațul, cântărirea lucrurilor și tentația renunțării. Instalat în proiect, el nu are simțul relativității, pentru că nu poate compara. Cel prost cade în proiectul propriu în chip admirativ; întrucît atitudinea lui este eminamente in-sistentă, lui îi este refuzată distanța necesară pentru nașterea îndoielii și pentru conștiința eșecului. De aceea prostia nu poate fi sesizată decât din afară; surprinsă dinăuntru, ea se dizolvă de îndată în propria ei recunoaștere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lăsarea pe speteaza scaunului, paralel cu scoaterea lentă a ochelarilor, pentru a-l fixa pe celălalt și a citi pe fața lui admirația în fața geniului propriu. Cel mai frumos este când palma dată peste frunte nu e însoțită de mima admirativă a celuilalt și când gestul cade astfel în gol. Cel care, auto-admirativ, și-a tras o palmă peste frunte începe atunci, enervat, să-i explice celuilalt cât de rafinată e soluția propusă și de ce anume ea trebuie împărtășită pe loc.
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
elaborate și sensibile în avion? ― și mă retrag la locul meu, înfrînt, copleșit, îndreptîndu-mi iarăși trunchiul și coborând în mine pentru a rumega mai bine ceea ce am aflat. Murmur încă o dată "în avion..., hm" și mă zidesc într-o meditație admirativă. Între timp Majestatea Sa Regele s-a ridicat. "E 19 decembrie și, de pe 8 noiembrie, cred că este a cincea oară că sânt sărbătorit pentru aniversarea mea. Mi se pare cam mult. Drept care vă doresc tuturor "Sărbători fericite"." Îmi spun
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trecute, cu destulă acuratețe, alte elemente specifice, de fapt, viziunii vestice asupra lumii: slaba productivitate economică, lipsa produselor de utilitate zilnică, insuficiența și proasta calitate a locuințelor, alcoolismul 104. În contrast cu aceste deficiențe, sistemul de învățământ era înfățișat într-o manieră admirativă, care nu ignora însă mizele politice și propagandistice ale școlarizării masive 105. Până la urmă, descrierea mai amănunțită a distrus scopul inițial al povestirii, acela de a convinge cititorii că Celălalt este dușmanul total, antimodelul lumii libere. Oricât de imposibilă părea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
anume motivat de un grad mai mult sau mai puțin ostil de identificare cu acesta. Înglobând unele idei din psihanaliza freudiană, Jauss extinde apoi sfera identificării la orice participant la lectura respectivului text. Iar identificarea poate fi, după caz, asociativă, admirativă, simpatetică, kathartică și ironică. În acest punct, studiul se leagă de teoria mai apropiată de noi, propusă de Matei Călinescu: cea a recitirii și, implicit, a rescrierii textului literar. "Lectura holistică" nu este un concept străin de parodie, caci și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
discuție la obiect îi aparține exegetului Adrian Marino, care pornește chiar de la comentarea frecventei afirmații că orice artist începe printr-o pastișă, adică "printr-o imitație, voluntară sau nu, cu intenții ironice, critice sau simpatetice. Atitudinea poate fi respectuoasă, chiar admirativă, înainte de a fi parodică (...) între experiența identificării și intenția caricaturală" (în Biografia ideii de literatură, vol. IV, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1997, p. 153). 317 Cf. Sangsue, Daniel, La parodie, Hachette, Paris, 1996, op. cit. 318 Vezi Jankélévitch, Vladimir, Ironia, traducere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
comunicat în cei posteriori sub felurite chipuri: omul are aplecare pentru ritm și cântare..."236 În prefața sa, Baronzi identifică două vârste ale poeziei cea antică și cea modernă. Maniera în care sunt conturate coordonatele primei vârste este una evident admirativă, sugerându-se implicit o anumită nostalgie a Antichității, specifică viziunii clasice: "Poezia antică, naintea cristianis-mului, are meritul de a fi singura neimitatoare, ca întâia născută, neprofană, ca locul în care s-a născut, simplă ca morala poeților de atunci, entuziastă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se ridică de la particular la universal, făcând sforțări inutile de a da semnificație evenimentului, el exemplifică (subl. aut.) doar universalul, când acesta apare întâmplător, aproape formulat într-un eveniment." Disocierea subtilă pe care o face Călinescu se subsumează aceleiași atitudini admirative față de modelul clasic francez. Aspirația către universalitate este considerată aici, în mod implicit, cea mai importantă trăsătură a unui roman. Raportul dintre particular și general trebuie manipulat în așa fel încât primul să servească drept concretizare a celui din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
profesor de filozofie morală, a renunțat să mai frecventeze reuniunile Clubului și s-a explicat spunând că nu mai este dispus să aștepte de fiecare dată, în fumul gros din încăpere, ca Wittgenstein să-și înceapă numărul sub privirile „idiot admirative ale studenților“. (Vezi R. Monk, op. cit., p. 283.) 68 D. Lee, „Wittgenstein 1929-1931“, în Portraits of Wittgenstein, ed. cit., vol. 2, p. 191. 69 Citat după R. Monk, op. cit., p. 299. 69a Vezi D. Lee, op. cit., p. 193 și N.
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Poemele debutează direct cu formulări deschise înțelegerii, pentru ca apoi să se oprească la un "cuvânt" care să-i dea posibilitatea asociațiilor și a divagațiilor; de exemplu, versul "Ce tânăr ești" evocă amintiri legate de femeia iubită, care i-a mărturisit admirativ și afectuos iubirea, și de atunci a început declinul: "am început să mor, și tot ce mi se întâmplă vine să-mi șuiere în auz și mi-a venit vremea zilelor numărate". Versurile continuă într-o lungă meditație asupra actelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
examen de regie. Încă de pe-atunci avea să-și înceapă lucrul la o piesă cu spațiul scenic, acel loc în care gândurile și ideile vor avea volum, vor căpăta viață. Și încă de pe-atunci avea să trezească mirări admirative: Atâta simplitate la un student!? se întreba aproape retoric regizorul Lucian Pintilie pus în fața spațiului de joc: două bănci și o masă și multă singurătate și pereții albi ai clasei... o bardă, semn al crimei... și așteptarea... Ideea acestui decor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în 1973. Mulți dintre noi cunoșteam importanța cercetărilor pe care le făcea în calitate de filosof al științelor. În acea seară, Michel Serres a luat cuvîntul după ce-am schimbat informații despre cărțile recente și ideile noi și am rămas uimiți și admirativi. Timp de două ore, și-a dezvoltat ideile despre problema "militantismu-lui"în care se găsește cuvîntul "militar". A făcut o expunere strălucită, împărtășindu-ne din cultura sa imensă: începînd cu organizarea societății ateniene, a abordat problemele de-a lungul secolelor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ținem o carte în mînă... Dragonul s-a pierdut în reverii. Cînd a fost cît pe ce să-și găsească drumul înapoi, sigur la meditațiile amînate, Alin a încercat o prelungire a magiei, cu o mirare pe care o voia admirativă: Și chiar mai ții minte tot ce-ai citit? Ei, nu-i mai țin minte chiar pe toți, s-a umflat dragonul în solzi. Dar am o cultură generală solidă. Oricînd pot să susțin conversații pe teme diverse. Citind, înveți
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
drumul spre Demiurg, Hyperion străbate spațiul fără limită, neantul, se cufundă în uitare: Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște". Măreția divinității este exprimată într-un ton admirativ: Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un haos amețitor. Spre deosebire de Jupân Dumitrache sau de Chiriac, Leonida nu devine căpitan în garda națională și nu speră la vreo parvenire socială. El este veteranul bătăliilor politice de care își reamintește cu încântare. Leonida pontifică în fața unicului și total admirativului său auditoriu. Postura de atotștiutor pe care și-o asumă obligă: nu poate avea goluri în cunoaștere. Explică tot: politicul, psihologicul, medicalul. Nonsensurile sunt bine compartimentate. Răsturnarea lui Cuza de la 11 februarie 1866 e pentru el revoluție. Republica înseamnă cele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
un Dumnezeu nici mort nu se poate odihni în lume și, că el, orice om ce nu mai este om?"30. În gură lui Cioran, o mărturisire de acest fel este surprinzătoare, spune Nicolae Țurcan, "nu numai fiindcă se arătă admirativa față de Dumnezeu-Om, ci fiindcă (...) admirația se extinde și asupra creștinilor, a acestor neoameni incapabili de odihnă în lume".31 Într-o lume a derizoriului, Dumnezeu, nemulțumit de creația să, și omul părăsit se află față în față, dar fără
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și critica metafizicii speculative Paul Diel, psiholog francez de origine austriacă, a fost un discipol recunoscut al lui S. Freud și A. Adler. A avut șansa de a fi remarcat și apreciat de timpuriu, Einstein însuși scriind în 1935 cuvinte admirative despre gîndirea sa. Gaston Bachelard îl citează în prefața la Symbolisme dans la mythologie grecque pentru arta de a interpreta miturile și a înțelege simbolurile. Deși a fost freudian convins, cu timpul Paul Diel s-a distanțat semnificativ de doctrina
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Hannah Arendt etc. 240 Cf. G. Steiner, op. cit., p. 163 241 Portretul acut vitriolant există în volumul al II -lea al Memoriilor (1932): "ofițerașul" Camil Petrescu este înfățișat ca "șampion irezistibil în toate domeniile activității românești" și cu o "spaimă admirativă de tot ceea ce făcea; ca tuberculoșii ce se complac în propria sudoare, tânărul meu prieten îmi părea menit de a se răsfăța în propria-i personalitate." apud Ion Simuț, Camil Petrescu furios, în România literară, nr. 51-52/2004, p. 13
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]