482 matches
-
să spun... făcu un mare efort să se adune... vreau să spun... cifrele alea de deasupra, adică... În ce an suntem? Fata păru surprinsă. Începu să bâiguie ceva, apoi se opri și se trase înapoi. În cele din urmă îl admonestă: - Nu te mai uita așa! Nu-i nimic greșit. Suntem în anul 84 al celui de-al patruzecilea secol al Casei Imperiale Isher. II McAllister se așeză foarte hotărât, când, deodată, avu o revelație uimitoare. Evenimentele petrecute începeau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mână Începea să i se topească. Strigă iarăși și de data aceasta Îi răspunse o șoaptă. Tresări - era atât de aproape de ea - și, pipăind Într-o parte, mâna ei atinse imediat baricada de saci. Coral Începu să râdă, dar se admonestă singură: Nu-i momentul să fii isterică. Totul depinde de tine. Încercă să se consoleze spunându-și că de data aceasta, pentru prima oară, avea un rol principal. Dar era greu să joci cu toată Încrederea pe Întuneric și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fie cacofonia - îi lungă cât o zi de post” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Aveam de toate, doar tu îmi lipseai, nechematule” - i-am răspuns eu în răspăr. “Să știi, prietene, că nu-i frumos să-l admonestezi pe cel care îți dă un sfat nevinovat”. “Dar dacă eu am să-ți spun că întrebarea <ce a fost mai întâi, oul sau găina> nu funcționează în cazul nostru, ce ai să-mi spui, cumetre?” “Fii mai explicit, prietene
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
faza terminală. Mama, cu un spirit al datoriei care frizează patologicul, o ajută, o îngrijește, îi plimbă nepoțica, face cumpărături pentru nora ei, care este foarte ocupată. În același timp, cu o religiozitate demnă de o cauză mai bună, o admonestează zilnic, nu tocmai creștinește... Cum poți crede ce scrie în ziarul ăla? E Scânteia rebotezată! — Eu nu-s așa deșteaptă ca tine, zice mătușa. Tu ești intelectuală... — A, ești complexată!... conchide mama. 1995 Am întrebat medicul cât mai durează. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
întrebă: ― Ce ai de ești așa de bine dispus? ― Azi e ziua de naștere a Mihaelei. ― Da? Atunci, mulți ani înainte! Mă felicitară toți colegii; chiar doamna Rozina, dactilografa, nu se lăsă mai prejos, cu toate că era supărată pe mine. (O admonestasem o dată cam aspru din pricina unor erori la mașina de scris.) Mă gândeam ce cadou să fac nevesti-mi. O brățară, un inel, cercei? Nu mă hotăram deloc, nu mă satisfăcea nimic. Dactilografa propuse: ― Cumpără-i o poșetă. Poșetă? Haida-de! Voiam ceva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
morminte, da, două... Ajunge.... Bineînțeles, pe frontispiciu gravezi numele meu... Ne-am înțeles? Foarte bine... Mulțumesc. Când am depus receptorul în furcă, secretarul meu izbucni într-un elan de admirație: ― Sînteți formidabil, pe onoarea mea!... ― Nu vorbi prostii, l-am admonestat cu o asprime prea excesivă. Hai, șterge-o acum și vezi-ți de treburi. Înainte de a pleca rămase câteva clipe locului, încurcat: ― Vă rog să mă iertați: pentru ce e nevoie de două morminte? ― Am spus două morminte? ― Da, v-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Dieu, et la distinction de l'âme et du corps, mă rog, e doar începutul denumirii. Bart clătină ușor din cap și își trecu palmele peste față. Desigur, intervine și aici corpul energetic... Nu râde, doctor Rațiune ce ești, îl admonestă Arm, încruntându-se ușor. Corpul energetic este un lucru serios, nu o glumă. Bart se grăbi să schițeze un gest de conciliere: A, ferit-a sfântul, sunt convins că este ceva cât se poate de serios! Să nu crezi că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
culcați prin paturi liliputane, prin cutii de botine ori de tutun, iar cei mai oropsiți de soartă, prin locuri mai puțin confortabile. Firește, unii copii plângeau, alții nu voiau să adoarmă, fiindcă erau obraznici, alții erau bolnavi - și ea îi admonesta, le făcea morală, îi consola... pe fiecare după starea în care îi găsea. Când îi venea și ei rândul să se culce, rolul meu devenea mai important. După ce o dezbrăca dădaca, trebuia să mă duc în odaia ei și să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
adus pardesiul, mi-a dat pălăria și bastonul, m-a însoțit până la poartă, mi-a întins mâna să i-o sărut, mi-a cerut făgăduiala că am să mă culc imediat, mi-a acordat o amânare de o oră, a admonestat încă o dată "steaua nebună" și a fugit spre casă cu un "bru!" de frigul care devenise simțitor. N-am ținut pas cu vioiciunea spiritului ei. Un fel de paralizie a inteligenței și mai cu seamă a imaginației. Am început să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dispus să plătească a professional thinker, adicătelea un filosof cu carte de muncă. Ei nu au intellectuals, sunt cum nu se poate mai empirici și mai pragmatici. Acum nu vreau să pic în nici o apologie. Îmi amintesc ce simpatic mă admonesta bunica de câte ori lăudam în exces anumite medii: „Ei, maică, după capul tău, la ăia și rahatu’ pute mai frumos”. Ba chiar Bill s-a plâns intens de luptele interne de la Oxford și de faptul că tabăra conservatoare este self-sufficent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
glumă, cât în serios: mă, dacă afacerea vă va merge, ne angajați și pe noi? De ce nu. Sau ivit, mai apoi, mulți clienți, care veneau și ofereau ei singuri molozul cu care nu aveau ce face, și pentru care erau admonestați, de către primărie, și nu numai. De la alții îl preluau ei, cu puținele mijloace încropite de la început. Sortau tot ce le cădea în mână. Din urma sortajului rămânea o imagine care încânta multă lume. A apărut, de îndată, și clientela, care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
A trecut prin momente dificile. Profesorul scutură amabil capul. ― Nu-i nimic, nici n-am băgat de seamă. " Așa, fetițo. Ca să nu te simți prost, Ioniță nici măcar nu-și va trage scaunul. Ar avea aerul că într-un fel te admonestează, or e prea bine crescut pentru asta, înțelegi? În schimb, tu ai nevoie să simtă că i se umblă la haină fără ca manevra să-i atragă atenția în mod deosebit. Își va închipui că Mir-ciu-li-că e cel care umblă." Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușa se închise. ― O să hrănească pești! bombăni Popa. Mulți, zglobii și tinerei! Campioni la înot, cu coada pe moațe și Trabant. Râse răutăcios: O să le cumpere și un acvariu confortabil ca un cavou de lux. O să vedeți! ― Vai, copii! îi admonestă dulce bătrâna. De ce vorbiți așa? * Vâlcu își frecă mâinile înghețate. Prin ușa deschisă se vedeau valiza pregătită și un sac mic de voiaj. Se adresă bătrânului zîmbind: ― Mi-ați promis niște cărți pentru concediu. Grigore Popa tresări: ― A, da... Păru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
simt tot mai acut cu trecerea anilor, poate la fel de mult cât îmi amintesc că o percepeam în copilărie. Pe vremea aceea, mă aresta preț de minute întregi, timp în care alții încercau în zadar să ia contact cu mine. Mă admonestau, mă scuturau și, în absența mea, se pare că se petreceau chiar lângă mine lucruri de care nu eram pe deplin conștient. Da, pe-atunci mă acapara total, ca într-un fel de autism ce mă stăpânea preț de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dinspre un șir de pruni se auzi, pe neașteptate, un glas: — Sunteți acolo, stăpâne? Am vești importante. Chipul vasalului păli. — Adună-te. Un samurai trebuie să vorbească stăpânit despre problemele importante, îl mustră Shoyoken. Shoyoken nu făcea numai să-l admonesteze pe tânăr, ci încerca și să-și liniștească nepotul. Spre deosebire de obișnuita sa manieră decisă, Katsuyori pălise, fiind surprins. — Nu e un fleac. Credeți-mă că e ceva foarte important, stăpâne, replică Genshiro, în timp ce se prosterna. Kiso Yoshimasa din Fukushima a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le legă de șei. Nu se va pune la socoteală ca infidelitate dacă nu muriți aici. De veți scăpa cu viață, creșteți-vă copiii și aveți grijă să țină slujbe de comemorare pentru jalnicul clan al fostului nostru stăpân. Astfel, admonestându-le pe mamele care plângeau atât de tare împreună cu copii lor, Sozo lovi fără milă, cu coada lăncii, cei trei cai pe care le urcase. Caii porniră la galop, în timp ce mamele și copiii plângeau și se tânguiau. Apoi, Sozo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
majoritate de voturi, ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei doi tutori ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar în ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea cu glas scăzut, dar fierbând de indignare. — Scuză-mă, te rog, îi spuse Nobuo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și îmbrăcă armura care fusese pusă lângă patul lui. În timp ce termina, cineva bătu la ușa colibei, după care se împinse în ea cu tot trupul. Ușa căzu înăuntru, cu trei-patru vasali rostogolindu-se peste ea. — Shibata! strigară. — Liniștiți-vă! îi admonestă Sebei. Din relatările incoerente ale grăjdarilor scăpați cu viață, Sebei nu putu afla pe unde răzbătuse inamicul, nici cine era în frunte. Ar fi o ispravă extraordinară, chiar și pentru un dușman îndrăzneț, să pătrundă atât de departe în spatele liniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că un soldat profită de prilejurile care i se ivesc. Cum putem ședea aici, lăsând această ocazie căzută din cer să ne scape printre degete? Vă rog, dați-mi mie în seamă urmărirea, insista Nobuo, cu vehemență crescândă. Ieyasu îl admonestă în două-trei vorbe, dar Nobuo făcea paradă de curaj mai mult decât oricând înainte. Contrazicându-l pe Ieyasu, se purta ca un copil răzgâiat, care nu ascultă de nimeni. — Ei bine, atunci nu mai e nimic de făcut. Fă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ea cracul de la pantaloni, doctore... Vocea lui Bull își recăpătase nuanța interogativă. Numai că Margoulies nu auzi. Era aplecat, făcându-și de lucru cu vaginul. Chiar era cea mai drăgălașă fofoloancă pe care o văzuse vreodată... Cum adică? Margoulies se admonestă în gând pentru această lipsă de profesionalism. La naiba, doar văzuse mai mult decât suficiente în anii de muncă și niciodată, absolut niciodată nu făcuse greșeala de a le confunda cu suratele cu care avea de-a face în timpul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ia peste picior, fac pariu că n-ai văzut filmul Din nimic tot nimic iese, din puțin s-ar putea să iasă foarte mult, dac-ai fi avut măcar puțină curiozitate n-ai mai fi fost atît de obraznic, îl admonestează pregătindu-se să-și completeze alt talon, gîndindu-se la o nouă combinație de numere. — Nu există nici un film cu numele ăsta, i-o trîntește Patru Ace în față vizibil iritat, întinzîndu-și gîtul peste masă, iar dumneavoastră nu numai că vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
discuție, domnule comisar, impresia cu care am plecat de acolo este că soția medicului trebuie să fie un fel de eroină, un suflet mare. Comisarul se prefăcu că nu pricepuse ultimele cuvinte. Simulând că nu înțelesese, nu trebuia să-l admonesteze pe agent pentru că apreciase ca eroină și suflet mare o femeie care se afla sub suspiciunea de a fi implicată în cea mai mare dintre crimele care, în împrejurările actuale, puteau fi comise împotriva patriei. Se simțea obosit. Și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În stilul Talitha Getty 1? —Foarte Talitha. Îi ador stilul. Dacă vrei să mori, să o faci luând o supradoză de heroină și toată lumea Îți va adula simțul modei pentru totdeauna, a afirmat ea. —E groaznic să spui așa ceva, o admonestă Lauren. Apoi, părând ușor nostalgică, reveni la discuția despre căsătoria ei, adăugând: — În cele din urmă, Într-o zi am plecat de acasă și... ei, adevărul e că nu m-am mai dus Înapoi. Toată lumea a Înnebunit. Când Îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dolofană, harnică, balanța săptămânii, s-o dea mai repede de-a dura. Lucian Vornicu se izolează, imediat după ce apare. Nu vede pe nimeni, oricât de aproape, nici în scurta pauză de la ora unsprezece. Reacționează cu violență la câteva mărunte incidente, admonestează furios colega cu părul alb de lângă cuier, pentru o greșeală de amănunt, și când aceasta ripostează, smulge foaia de calc de pe planșetă și rupe desenul. Țipă apoi la ciufulita din spatele său că și-a tras planșeta prea în mijlocul sălii, împiedicând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iți Vasile. Dacă zic „atacul cerebral al Ceahlăului“, e fiindcă ăsta-i munte, iar muntele are creieri: „creierii muntelui“, parcă așa se spune... Oricum, vă mulțumesc, scumpele mele, că vă țineți gaie după mine; sau, mai degrabă, după ce vă spun, admonestându-mă metodic. Ne ținem... gaya scienza, dom profesor, nietzscheiză Nora Aron. — Ne tot ținem... gaya scienza nuova, vicoiză, voioasă, Carmen Carpen. — Ca Gaia de Gaius, în bătrâna Romă, arhaiză Nora Aron. — Ubi tu Gaius, ego Gaia, i se adresă, matrimonial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]