476 matches
-
osoase. Probabil ca să-și stăpânească agitația. Tremura. Faptul că rămăsese singur l-a speriat. Am așteptat să-i crească panica, să-și scoată din buzunar punga de tutun și să-și umple, cu degetele tremurătoare, pipa. Abia atunci l-am admonestat: "Unde crezi că te afli aici? La un bar?" încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Eram convins că adulmecau starea mea, vrând să nu piardă nici un amănunt din spectacol, și mă vâram sub pătură prefăcîndu-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic "dragul nostru idiot"? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l asculte, ca și cum n-ar fi fost suficient că se deșirase în spatele mesei învelite în pluș roșu, nu impunător, ci atrăgând pur și simplu privirea cu hainele lui portocalii și cravata țipătoare, a ridicat din prima clipă glasul să ne admonesteze și să ne înspăimânte, probabil, dând din mâini fără oprire, iar la răstimpuri aplecându-se ușor de spate, pentru că era prea lung, ca să poată bate cu pumnul în masă: însă spiritul deschis, revoluționar, muncitoresc de a dezvălui lipsurile indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ajutat la timp. Pentru un comunist care trebuie să aplice normele de partid, nu există scuză, tovarăși! Ajutorul trebuie să-l găsiți în dumneavoastră. Nu este permisă, tovarăși, abdicarea de la norme! Și a continuat încă multă vreme, pe același ton, admonestându-ne când părintește, când aspru-moale, cu unduiri, suișuri și coborâșuri ale vocii exact în ritmul în care-și bălăbănea mâinile lungi, mijindu-și ochii mici, dar bulbucați, cu pleoape înroșite și umflate, străduindu-se să-și îmbrace gândurile în vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
succesul ce trebuia negreșit să urmeze. — O, Cerule! strigă Ignatius, incapabil să se mai abțină. Floricelele de porumb îi lunecară pe cămașă și se adunară în faldurile pantalonilor. Ce degenerat a putut să producă acest avorton? — Taci din gură, îl admonestă cineva din spatele lui. — Ia privește numai la cretinii aceștia zâmbăreți! Ce bine ar fi să se rupă toate sârmele pe care se bâțâie! Ignatius zornăi boabele de porumb rămase în ultima pungă. — Mulțumescu-ți ție, Doamne, că scena aceasta a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
altoiască puțin înainte de a-i elibera. Era evident că exageraseră cu improvizația, loviturile și bușitul în rigolă fiind adăugiri provocate de faptul că Danny îl bumbăcise pe unul de-al lor. Acum întrebarea era cât de dur urma să-l admonesteze „Spune-mi Mal” pentru stricăciunile pe care le provocase. Doar era și el fost polițist în LAPD. În bar trebui să facă față unui noian de întrebări. Reintră în pielea lui Ted Krugman și nu mai avu vreme să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ureche, mustăcioara blondă, cu ochii săi jucăuși cărora nu le scăpa nimic, radia un aer de voioșie tinereasca. Totuși, el nu agreă glumele, nu fredona vreun crampei de melodie când Îi mergea bine operația (cum fac unii chirurgi), nici nu admonesta pe cel care, eventual, greșea cu ceva. În general, ne ținea la o distanță amabila și demnă. La sfarsit "fapt neobișnuit" ne-a invitat la cabinetul său, unde intrăm numai dimineață, la raportul de gardă. Când am intrat ne-a
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
ei continuară. Chiar și așa îi putea auzi prin ușa închisă. Se cățără pe acoperiș. Cât își ura viața! Era un șir neîntrerupt de mistere. Se născuse într-o mică închisoare. Singura dată când se distrase și el puțin fusese admonestat și pedepsit. Se născuse fără noroc, asta era explicația. În jurul lui în cartier, casele păreau a se ridica asemeni unei capcane, o rețea de scări și pereți cu ferestre care se deschideau una înspre cealaltă. Își simțea inima grea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pas. M-a trimis Bin Laden să te găsesc, i-a spus Charlie. Danny a făcut un pas înainte și-a fost surprins când l-a văzut pe Charlie trăgându-se în spate. Nu-i mai zice-așa, l-a admonestat el. Danny i-a întors spatele lui Charlie, dar sentimentul familiar pe care-l avusese cu câteva clipe înainte se disipase. Cine era, până la urmă, familia Lymond ? Semnul de pe copac putea să fi fost făcut de orice: de la un topor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
gestului putea să anihileze orice viitoare acte de bravadă. De parcă n-ar fi văzut ce pățise Mary din cauza unei existențe lipsite de riscuri, de parcă n-ar fi fost atentă la exemplul ăsta. Of, las-o naibii, suntem în regulă, a admonestat-o Mary. Chiar dacă ne-am fi răsturnat, tot n-am fi murit. Ne-ar fi ținut vestele de salvare. Asta e ceea ce trebuie tu să înțelegi, Jina. În majoritatea cazurilor, totul se termină cu bine. Preț de-o clipă, Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ființe de acest fel ar împânzi spațiul. În realitate, însă, noi știm că în galaxia noastră nu există o astfel de specie. Iată un paradox asupra căruia merita să reflectăm. - Nu înțeleg prea bine ce vrei să spui, Kellie, îl admonestă Morton. - Vreau să spun pur și simplu ca o specie care ar fi dezlegat tainele ultime ale biologiei ar fi cu multe milenii înaintea omenirii. Ea ar avea capacitatea de a se adapta la orice mediu. Potrivit legilor biodinamice, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
teapa lui... Și să-i mai aud pe cei care trăncănesc împotriva petroliștilor precum că ne-au mințit, că îi mănâncă ocna fără nicio milă, măi tovarăși! * * * Mă Gheo, măi! De ce l-ai omorât pe Roibu, mă prostane?! l-a admonestat conductorul Țambal pe casapul cailor. I-ai dat cu ranga în cap, nenorocitule! Mai bine îl preda la brigada de serviciu și îl foloseam la căratul furajelor pentru vacile mulgătoare. Șefu' aproape că înclina să aprobe propunerea, dar până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au nici un Dumnezeu, Romică! Transparență transfrontalieră Noi, oamenii sovietici, suntem superlativii mapamondului, cei mai... și cei mai... va vsiom mire! îi atenționa Natașa Semenova pe cei 25 de pionieri ai grupului ei, veniți în vacanță pe meleaguri străine... Și îl admonesta, și îl critica, și îl înfiera, și îl batjocorea cu cea mai aspră mânie din lume pe unul Vova, un copil ce a dosit cutia cu bomboane încredințată spre a fi oferite celor veniți în întâmpinare cu flori și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
II Ca sa vă legitimăm, Câte un talon vă luăm, Fiindcă vă vedem adesea Tot pe drum ca citiți presa, Astfel legea o-ncălcați Puteți fi accidentați! Toți Zilnic, zilnic Citiți pe stradă Mergeți grămadă Nepăsători, Geaba, Geaba, Va claxonează, V-admonestează, Șoferii toți. Voi, voi, voi, Luați seama bine Cum se cuvine, Să circulați! Niște fete vorbărețe care altfel par istețe, lată s-au gândit acum Sa încingă taina-n drum Elev VI Ce zici dragă, chiar așa? Elev VII Chiar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cărare ca să-și scurteze drumul, îi iese în cale un băiat cu care se lovește fără voia niciunuia din ei, îi cade geanta care se deschide împrăștiindu-i-se lucrurile. Grăbită să și le adune, mai are timp să-l admonesteze: —Of! doamne! Doamne! ce neatent umblați! Vă rog să mă iertați, nu e vina mea, așa s-a întâmplat. Ridicându-se deodată amândoi, după ce adunaseră lucrurile împrăștiate, se privesc pentru o clipă. Fața vinovată a băiatului îi stârnește râsul spulberându
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Profesorul renunță la alte detalii despre escapada sa din banala contemporaneitate și, răsucindu-și pipa stinsă în direcția luminișului unde poposeau ceilalți și unde toți se plictisiseră de moarte, porni să înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele surescitării unanime. În vatra stinsă a pipei, Profesorul păru să geamă de deziluzie, pentru primirea iritată pe care i-o rezervase ignoranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și mai rău; treptat, frica a ajuns să acționeze și în absența lor, sporind singură. Și pe măsură ce ne temeam mai mult, îmblînzitorii deveneau din ce în ce mai aroganți. Uneori scuipau pe urmele celor care dădeau un tribut prea mic. Înjurau în gura mare, admonestau pe trecători acum. Femeilor le strigau vorbe grosolane, care le făceau să roșească. Pe copii îi speriau. Pe bătrâni îi loveau peste mână. Pe ceilalți îi jigneau sau îi amenințau. Aproape nimeni nu mai putea trece acum prin dreptul unui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dispus să plătească a professional thinker, adicătelea un filosof cu carte de muncă. Ei nu au intellectuals, sunt cum nu se poate mai empirici și mai pragmatici. Acum nu vreau să pic în nici o apologie. Îmi amintesc ce simpatic mă admonesta bunica de câte ori lăudam în exces anumite medii: „Ei, maică, după capul tău, la ăia și rahatu’ pute mai frumos”. Ba chiar Bill s-a plâns intens de luptele interne de la Oxford și de faptul că tabăra conservatoare este self-sufficent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noi.Să vopsești gardurile și bordurile.Să repari pompele de apă... Și să promiți alegătorilor că așa vei face în tot orașul...Să te ții de cuvânt !”... Se îndepărtă ușor pe alee.Se opri.Se întoarse spre el și-l admonestă peste umăr:” Și să nu mai torni apă-n băutură !”. Apoi se pierdu printre morminte.Luna se ascunse-nori.Dl.Voiosu rămase perplex... Se frecă la ochi.Se crăpa de ziuă.Strada arăta jalnic.Mașina era boțita.Mobilul suna insistent.” Unde
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ea! FABULA URSULUI Primăvara mai devreme, Ursu-abia ieșit din iarnă, Face-n sat o mare larmă, Că de nimeni nu se teme! Leneș și foarte flămând, (N-a mâncat de patru luni!) A fost prins un porc furând, Și-l admonestau doi câini: -Suntem puși să apărăm ! Ai tupeu venind să furi! Noi legal te acuzăm, Că ești hoț și că înjuri ! De ce nu furi din păduri? Și-ți mai spunem doar atât: Amândoi am hotărât, Iute să te arestăm, Cinstit
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Mihnea a Întrebat câte camere sunt de acolo până la fete, deși el era cel mai În măsură s-o știe, nu și-a explicat Însă intențiile decât tot deschizând ușa de la balcon, fapt pentru care colegul lui Cătălin l-a admonestat, să nu mai facă și el frig În plus, că și așa se dă insuficientă căldură, abia s-a dat căldură. Iar cum foarte puțini dintre cei care au locuit Complexul În istorica lui existență au Încercat să treacă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o să se îndrăgostească unul de altul, a sugerat Don mai târziu cu degetele împletite și cu ochii strălucitori. N-ar fi minunat? Și apoi o să aibă o mulțime de copilași drăguți și grăsuți. Nu poți să spui așa ceva, l-a admonestat Vincent. —De ce nu? a vrut să știe Don. Liz Taylor și Larry Foreskinsky nu s-au întâlnit într-un centru de tratament? Povești de dragoste pot să existe, iar visele pot deveni realitate. Mă întrebam dacă homosexualitatea lui Don era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
faza terminală. Mama, cu un spirit al datoriei care frizează patologicul, o ajută, o îngrijește, îi plimbă nepoțica, face cumpărături pentru nora ei, care este foarte ocupată. În același timp, cu o religiozitate demnă de o cauză mai bună, o admonestează zilnic, nu tocmai creștinește... Cum poți crede ce scrie în ziarul ăla? E Scânteia rebotezată! — Eu nu-s așa deșteaptă ca tine, zice mătușa. Tu ești intelectuală... — A, ești complexată!... conchide mama. 1995 Am întrebat medicul cât mai durează. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
întrebă: ― Ce ai de ești așa de bine dispus? ― Azi e ziua de naștere a Mihaelei. ― Da? Atunci, mulți ani înainte! Mă felicitară toți colegii; chiar doamna Rozina, dactilografa, nu se lăsă mai prejos, cu toate că era supărată pe mine. (O admonestasem o dată cam aspru din pricina unor erori la mașina de scris.) Mă gândeam ce cadou să fac nevesti-mi. O brățară, un inel, cercei? Nu mă hotăram deloc, nu mă satisfăcea nimic. Dactilografa propuse: ― Cumpără-i o poșetă. Poșetă? Haida-de! Voiam ceva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
morminte, da, două... Ajunge.... Bineînțeles, pe frontispiciu gravezi numele meu... Ne-am înțeles? Foarte bine... Mulțumesc. Când am depus receptorul în furcă, secretarul meu izbucni într-un elan de admirație: ― Sînteți formidabil, pe onoarea mea!... ― Nu vorbi prostii, l-am admonestat cu o asprime prea excesivă. Hai, șterge-o acum și vezi-ți de treburi. Înainte de a pleca rămase câteva clipe locului, încurcat: ― Vă rog să mă iertați: pentru ce e nevoie de două morminte? ― Am spus două morminte? ― Da, v-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]