429 matches
-
ce atârna în dezordine. Locuiam în aceeași casă cu târfa asta, verișoara mea. Din ziua în care am avut un licăr de rațiune, am prețuit-o pe mătușa mea ca pe o mamă. Am început s-o iubesc cu atâta adorare, că, mai târziu, m-am căsătorit cu fiica ei, sora mea de lapte, pentru simplul motiv că-i semăna. Mai bine zis, m-am trezit constrâns s-o iau de nevastă: ea nu mi-a cedat decât o dată - n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trecut prin asta la Colegiul de Arte. Pentru unele era natural, dar pentru majoritatea, probabil și cazul Juliei, era vorba de același tipar, eleva care se îndrăgostește de o minunată ființă superioară - probabil nu sexual, cât admirativ, un fel de adorare a unei eroine. Am recunoscut imediat semnele, aflându-mă odată în cea de-a doua categorie pentru o perioadă. Și totuși, informația asta nu-l va înveseli pe Tom. Mă întreb dacă el își dădea seama în ce direcție se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
om în vârstă și se plimbă cu el în străinătate e suspectă de aspirații comune, de obtuzitate pentru marile sacrificii bărbătești. Ar fi vrut-o pe Otilia călugăriță, refuzîndu-se tuturor. Atunci ar fi rămas și el ascet în onoarea și adorarea ei. Pe Georgeta, Felix n-o disprețuia. Își mărturisea chiar că-i place și că o dorește. Îl supăra însă că, fiind mai redusă intelectualicește decât Otilia, nu căzuse în capătul de jos al valorilor feminine. Ar fi dorit o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiziologie a propriei mele memorii despre viață. Acum, târziu, îmi dau seama că am fost tot timpul însoțit de pornirea instinctivă - adică organică - de a refuza orice formă de autoritate, de supunere la o „valoare“ acreditată public și oferită spre adorare situației publice. Pentru mine, nici un fel de situație publică nu poate adjudeca realitatea unei valori. Dacă există, orice valoare, orice reper memorabil și orice coordonată fertilă a spiritului - denumită, pe scurt, cultură - trebuie mereu refăcută, pusă în joc, și deci
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
apărare a textului biblic, care adoră „litera scripturii“ și care comentează pe marginea ei, practicând doar acel mod de gândire care rămâne mereu în marginea comentariului, dependent constant de un text adulat și cu referință apăsată la această obligație de adorare servilă, adică de idolatrie - nu în înțelesul adorării unei imagini, ci în înțelesul, și mai obscur, al adorării literei ca literă, al unui text care, oricât ar fi de inspirat, devine lozincă prin repetiție, bătaie din palme și scoatere pe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și care comentează pe marginea ei, practicând doar acel mod de gândire care rămâne mereu în marginea comentariului, dependent constant de un text adulat și cu referință apăsată la această obligație de adorare servilă, adică de idolatrie - nu în înțelesul adorării unei imagini, ci în înțelesul, și mai obscur, al adorării literei ca literă, al unui text care, oricât ar fi de inspirat, devine lozincă prin repetiție, bătaie din palme și scoatere pe scenă. Nu cred că sunt singurul care crede
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de gândire care rămâne mereu în marginea comentariului, dependent constant de un text adulat și cu referință apăsată la această obligație de adorare servilă, adică de idolatrie - nu în înțelesul adorării unei imagini, ci în înțelesul, și mai obscur, al adorării literei ca literă, al unui text care, oricât ar fi de inspirat, devine lozincă prin repetiție, bătaie din palme și scoatere pe scenă. Nu cred că sunt singurul care crede că teologia zisă a „Sfinților Părinți“ nu este o teologie
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
III 1). Declarația de dragoste a artistului care resimte cu acuitate sporită pasiunile omenești (Poet sunt, și poetul nu e scutit de chin./ De tot ce-i omenire nimic nu e străin) rămâne fără ecou din partea celei incapabile să pună adorării masca iubirii (III 7). O dată ce Getta regăsește manuscrisul Artei poetice, temporar pierdut, Horațiu se poate însă consola cu arta sa nepieritoare pentru eșecul lui sentimental : O ! Carte/ Mă redeștepți din visuri târzie și deșarte.../ Din bunurile vieții cu tine mă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lor. Cruță oștirile noastre. Dă-ne sănătate și putere, apără Cetatea ce-ți înalță rugi. Își duc toți trei palma dreaptă la gură, apoi se rotesc cu tot corpul spre dreapta. Tiberius Nero răsuflă ușurat. Acesta este gestul final de adorare. Augustus cere cu un gest scurt ca ofrandele să fie așezate pe altar, alături de vin. Aerul a devenit parcă și mai înmiresmat. Să fi stropit cumva tămâia cu vin? se întreabă Nero. Dacă da, au folosit mai mult ca sigur
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În galerie, idoli asirieni, caldeeni, cartaginezi, Baali uriași cu pântecele altădată Încins, fecioare din Nürnberg cu inimile lor țintuite-n cuie și pusă la vedere, cele ce fuseseră odată motoare de aeroplan - o nemaiântâlnită cunună de simulacre care zac În adorarea Pendulului, ca și cum fiii Rațiunii și ai Luminilor ar fi fost condamnați să păzească Întru eternitate Însuși simbolul Tradiției și al Sapienței. Iar turiștii plictisiți, care-și plătesc cei nouă franci ai lor la casă și duminica intră gratis, pot oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sări de pe scaun. „Dar e absolut indispensabil. Cine ar Înțelege aceste secrete, fără pregătirea prealabilă necesară, s-ar prăbuși În Abis! Chiar și făcându-le publice Într-un mod Învăluit eu Înfrunt niște riscuri, credeți-mă. Eu evoluez În domeniul adorării Fiarei, dar Într-un mod mai radical decât Crowley, o să vedeți paginile mele despre congressus cum daemone, prescripțiile pentru obiectele de cult ale templului și Împreunarea carnală cu Femeia de Purpură și Fiara pe care Ea o Călărește. Crowley se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de la Chichén Itzá, care seamănă cu un legionar roman. Ca două picături de apă...” Toate coifurile din lume au ori pene, ori coamă de cal”, zise Diotallevi. „Nu-i o dovadă”. „Pentru tine, dar nu și pentru el. El găsește adorări ale șarpelui În toate civilizațiile și deduce de aici că există o origine comună...” „Cine nu a adorat șarpele”! zise Diotallevi. „Cu excepția, firește, a Poporului Ales”. „A, da, ăia adorau vițeii”. „A fost un moment de slăbiciune. Eu l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Începeau să-și prezinte nota de plată. Eram și eu o albină și alergam către o floare, dar Încă nu știam acest lucru. 46 În timpul zilei te vei apropia de mai multe ori de broască și vei rosti cuvinte de adorare. Și vei cere să săvârșească minunile pe care le dorești... În timpul acesta vei ciopli o cruce pe care să o jertfești. (Dintr-un Ritual al lui Aleister Crowley) Agliè locuia pe lângă Piazzale Susa: o străduță dosnică, o mică vilă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de viață. Sufletul ei plin de credință în Dumnezeu a avut chiar momente de îndoială: oare nu-și iubește odrasla mai mult decât pe Atotputernicul? Ca să-și împace conștiința, și-a dat mare osteneală să sădească în inima micului Apostol adorarea Domnului. Astfel întîile amintiri ale copilului au fost stăpânite de un Dumnezeu bun, blând și iertător care, în schimbul rugăciunilor de toate zilele, dăruiește oamenilor bucurii pe pământ și veșnică fericire în cer. În închipuirea lui săltăreață, înfățișarea acestui Dumnezeu se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
minori să fie duși la cules și la ridicat (în camioane) coșuri și lăzi 60 de 15-20 de kg? Oare nu-i puteau opri să plece spre stadioane în zile cu călduri toride de august, pentru a face exerciții de adorare a monstrului cu două capete? Frații lor mai mari (studenți, absolvenți, muncitori, ingineri etc.) nu au reușit să-i influențeze în nici un fel? Le-a lipsit puterea de convingere, sau curajul?... Prea multe întrebări și mai multe (posibile) răspunsuri pentru
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
minori să fie duși la cules și la ridicat (în camioane) coșuri și lăzi 60 de 15-20 de kg? Oare nu-i puteau opri să plece spre stadioane în zile cu călduri toride de august, pentru a face exerciții de adorare a monstrului cu două capete? Frații lor mai mari (studenți, absolvenți, muncitori, ingineri etc.) nu au reușit să-i influențeze în nici un fel? Le-a lipsit puterea de convingere, sau curajul?... Prea multe întrebări și mai multe (posibile) răspunsuri pentru
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
-l Îmbărbăteze, contele Isidoro Fosco. Spun și repet fără urmă de șovăială: don Commendatore era În pragul nebuniei. Cuptorul crematoriu Îi masticase carnea soției; rămânea produsul ei, amprenta sa: unicul fiișor. Adevărat monolit moral, tatăl s-a devotat educării și adorării sale. Subliniez contrastul: acest Commendatore - dur și dictatorial Între mașinile lui, precum presa hidraulică - a fost at home cel mai plăcut dintre micii polichinelles ai fiului său. Abordez moștenitorul: pălărie cenușie, ochi de la mamă-sa, mustață circumflexă, mișcări dictate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
îi reveneau intacte versetele despre femeia păcătoasă. Le recitea în gând ca pe o veritabilă lecție de iubire. Acolo, în acel pasaj, îi apărea întotdeauna un alt Iisus. Nu mai era învățătorul, profetul, nici Mesia, ci un bărbat coparticipant la adorare, unind cele de sus cu cele de jos prin intermediul celei mai păcătoase dintre femei. Iisus se lăsa îndelung atins și sărutat de buzele ei, se lăsa spălat și șters cu părul ei, se lăsa miruit de mâinile ei. Iisus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Învăța vechile credințe În reveria zilelor și nopților lungi; o generație sortită să intre până la urmă În vârtejul acela gri-murdar, ca să-și urmeze iubirea și mândria; o generație nouă, dedicată În mai mare măsură decât precedenta fricii de sărăcie și adorării succesului; crescută ca să constate că toți zeii muriseră, toate războaiele fuseseră duse la capăt, că toate credințele În om se cutremuraseră... Amory se Întristă pentru ei, dar nu era Încă trist pentru sine: oricare ar fi fost domeniul destinat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
3, 5 ; cf. 106, p. 389). Dacă aserțiunile de mai sus sunt corecte, atunci din pasajul lui Strabon se pot desprinde câteva caracteristici specifice tagmei de preoți-anahoreți geto-misieni, adepți probabil ai doctrinei zalmo xiene : erau vegetarieni și caști, trăiau în adorarea zeilor, departe de colectivitate și de plăcerile lumești, erau onorați și socotiți sfinți etc. După aproape două mii de ani, „portretul” solomonarilor - așa cum reiese acesta din credințele și legendele populare - nu este foarte diferit. Ei trăiesc în afara colectivităților, „în apropierea iezerelor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mâini parcă nedezlegate bine încercau semnul crucei cu mănuși negre sau cenușii- Moșica Mari se închina cu mătănii și Lenora făcea crucea plină. Elena avu și ea un gest al mâinilor din care își trăsese mănușile lungi. Un gest de adorare vagă. Și ea recunoscuse dumnezeirea armoniei. Așadar, Marcian se urcase și el... în unitatea aceea perfectă se recunoștea stăpânirea mâinilor lui de animator ... Se urcase acolo, într-un amvon de biserică cu niște coriști. . . pentru . . . pentru că! Elena ridică in sus
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Pornind de la acest din urmă sens mă întreb: Cărui zeu îi închinăm terapiile? Cred că am păstrat doar forma de îngrijiri medicale ce are drept corelativ îngrijirea "zeului" corp; un corp care tinde să capete valoarea de sine. Către o adorare a propriului corp ne îndreaptă orientarea consumistă contemporană, pornind de la faptul că, în definitiv, corpul vrea cele ce țin de consum. O centrare pe corp ce riscă să ne facă a uita întrebările despre sine. Conform unui loc comun contemporan
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Lange se mai adunase un pic, am zis: — Ce casă frumoasă. Poate că nu pe gustul meu, căci eu sunt un pic de modă veche. Știi, unul dintre acei oameni ciudați cu locuințe împrejmuite, genul care pune confortul personal înaintea adorării geometriei. Dar pariez că tu te simți foarte confortabil aici. Becker, cum crezi că o să-i placă pușcăria de la Alex? — Ce? Mititica? Foarte geometrică, domnule. Cu toate barele alea de fier. — Ca să nu uităm de toți tipii ăia boemi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ieremia în primul rând. (Și ecouri în timp obsesia pansexualismului universal la Siegmund Freud, Sodoma și Gomora lui Marcel Proust, mărturia licențioasă, într-o frază unică pe zeci de pagini, la sfârșitul cărții Ulise a lui James Joyce ș.a.). Iar adorarea lui Iahve, zeu exclusiv al unui singur popor, va culmina cu răstignirea lui Iisus, cel care avea să proclame iubirea universală, replică la otrăvirea de către Greci a lui Socrate, cel ce instaurase rațiunea universală. Simbolul imposibilității de a evita jertfirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prinde” - cu luciditate - ceva din atmosfera de misticism fanatic, prerevoluționar a momentului: „Azi, sîntem mult mai mistici ca părinții noștri, cari se închinau mult, mergeau la biserică, fără să fie însă pasionați și fanatici. Doar că idolii s-au schimbat (...) Adorarea a rămas și s-a intensificat. Avem acum spirite moderne și cultivate, obsedate de utopii... Socialismul — fie el utopie ori nu — nu e un adevărat cult care-și are preoții săi, oratorii săi și mulțimea credincioasă a lucrătorilor și proletarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]