422 matches
-
familială”, „pietatea personală” și „pluralismul religios intern”. Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și „religii populare” din Israelul antic . Într-o carte descrisă de William G. Dever drept „studiu magistral”, Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o realitate fixă și imuabilă în religia Israelului antic). Conform ipotezei documentare
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
de la redactorul istoriei deuteronomiste (cărțile lui Iosua, Samuel, Judecătorilor și Regilor), redactor numit D sau Deuteronomistul, fiind întotdeauna exprimate în context ostil: Deuteronomistul judecă regii lui Israel și ai lui Iuda conform de cât de riguros au susținut Iahvismul, combătând adorarea Așerei și a altor zeități. Despre regele Manase, el afirmă de exemplu că a așezat un stâlp al Așerei în Templul din Ierusalim, el fiind prin urmare cineva care "„a făcut ce era rău în ochii DOMNULUI”" (), în timp ce regele Ezechia
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
comuniune cu Biserica Ortodoxă dar îi e similară ei din punct de vedere liturgic), toată Cartea Apocalipsei este citită în Noaptea Apocalipsei sau Sâmbăta Luminată (ajunul Învierii). Această viziune, exprimată atât de teologi protestanți cât și de teologi catolici, consideră adorarea liturgică, în special ritualurile de Paști ale creștinătății timpurii ca fundalul și contextul înțelegerii structurii și semnificației Cărții Apocalipsei. Această perspectivă este explicată în "The Paschal Liturgy and the Apocalypse" (ediție nouă, 2004) de Massey H. Shepherd, un cercetător episcopal
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
afirmă că distrugerea Templului (70 e.n.) a avut un efect profund asupra poporului evreu, nu doar în Ierusalim ci și printre evreii din jurul Mediteranei, care vorbeau grecește. Ei consideră că Apocalipsa ne prezintă euharistia timpurie, afirmând că ea este noua adorare din Templul unui Pământul Nou și Cer Nou. Ideea că euharistia este o prefigurare a ospățului ceresc este de asemenea cercetată de metodistul britanic Geoffrey Wainwright în cartea sa "Eucharist and Eschatology" (Oxford University Press, 1980). Viziunile esoterice asupra Apocalipsei
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
trei secțiuni: deșertăciunea idolească (cap 40-43), se tratează despre robul lui Dumnezeu și despre viitorul fericit a lui Israel, despre chipul lui Mesia în suferință și opera sa mântuitoare (cap 49-57), tratează despre înfăptuirea împărăției mesianice, despre convertirea popoarelor și adorarea lui Dumnezeu în Ierusalim. El ar fi prezis conform interpretărilor creștinilor (interpretări care nu îi conving pe evrei, deoarece Isaia vorbește de o personificare a poporului Israel, nu discută despre Mesia) pe Mesia și împărăția mesianică cu atâtea amănunte încât
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
iar Mahomed și adepții lui s-au folosit de înșelăciune pentru a se apropia de caravana mecană : s-au ras în cap și s-au îmbrăcat în pelerini aflați în drum spre locul sacru de pelerinaj de la Kaaba (pelerinajul și adorarea pietrei de la Kaaba este la origine un ritual păgân (politeist) arab, adoptat și de noua religie islamică). Strategema a provocat fără îndoială discuții în comunitatea islamică a acelui timp, căci ea ridica semne de întrebare de natură morală, mărturie ne
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
va avea drept consecințe reîncarnarea într-un animal inferior. Acest ciclu continuu al nașterii și morții este încheiat doar atunci când sufletul atinge o stare de perfecțiune, printr-o viață ideală. Hinduismul este una dintre puținele religii ce divinizează animalele, deși adorarea animalelor are o importanță mai mică decât proslăvirea divinității ce călărește animalul respectiv. Uciderea vacilor și a păunilor este strict interzisă de către hindușii credincioși. Această religie a fost modificată în ultimul secol prin adoptarea unor elemente creștine. În prezent numărul
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
Mare și de teologii săi. În plus, traducerea latină a actelor sale (a canoanelor), făcută din porunca lui Adrian I, a fost foarte defectuoasă. Astfel cuvântul grecesc προσκύνήσις, care înseamnă "venerație", fost tradus cu "adorație", ca și cum conciliul ar fi definit adorarea icoanelor. Din inițiativa și sub controlul regelui Carol cel Mare, un grup de teologi a compus o detaliată și polemică "refutatio" a tot ceea ce îl atingea mai puțin favorabil din actele conciliare; această refutatio a fost publicată și este cunoscută
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
remarcabilă - (cf. PL. 98, coll. 1247 - 1292; cf. și Mansi, XIII, 759-810). Se pare însă că aceste explicații au ajuns prea târziu să împiedice Sinodul de la Frankfurt (794), în care a fost condamnat Conciliul Niceea II, ca și cum ar fi învățat adorarea icoanelor. Biograful papei Adrian I spune că a fost un mare îndrăgostit de biserici „"amator ecclesiarum"” și că a insistat pentru restructurarea și înfrumusețarea lor; privilegiate au fost bazilicile și bisericile romane (Romei) pe tot timpul pontificatului său. Adrian s-
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
emporii. Etruria, Campania și Latium sunt "elenizate", atestată de artefactele de stil orientalizat și grecesc, precum și de stilul de organizare socială, că banchetul aristocratic-symposion și religia. De asemenea, vechiul panteon indo-european este elenizat din epoca regală: oracolul-cărțile sybiline de la Cumae, adorarea zeilor Heracles și Atena, heroon-ul din Forum-Lapis Niger, zeul local Vulcanus elenizat sub domnia Tarquinilor, prezența Herei că partener de cuplu a lui Zeus din palatul Murlo din Etruria, templul Triadei Capitoline sau sărbătoarea Matraliei din 11 iunie, dedicată zeiței
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
cretană, incluzând moluște comestibile, pește și chiar caracatițe. Cretanii vânau căprioare sălbatice și mistreți. Se organizau "festivaluri de recoltare", sau alte ceremonii, pentru a onora fertilitatea continuă a solului. Cretanii antici venerau aproape exclusiv zeițe. Deși există unele dovezi ai adorarii unor zei de sex masculin, reprezentările minoice ale zeițelor sunt mai frecvente decât cele dedicate zeilor masculini. Deși unele dintre aceste reprezentari ale femeilor sunt speculate a fi imagini de adoratoare și preotese care oficiază ceremonii religioase, și nu divinitatea
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
de formă graduală s-a întors la forma lui originală monoteistă, fără elemente politeiste. Religia care a urmat după zoroastrism în Persia a fost influențată de acesta. Când preoții iranieni au încercat să combată învățăturile lui Zoroastru, au readus vechea adorare a lui Mitra, mitrarismul s-a întins în lungul și latul răsăritului și în alte regiuni mediteraneene, fiind pentru un timp contemporan cu iudaismul cât și cu creștinismul Numărul de zoroaștrii s-a redus mult în ultimele secole, dar această
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
tehnică a permis artiștilor o mai mare libertate în compozițiile lor. Unul dintre maeștri locali ai secolului al XVI-lea era Marçal de Matos, căruia îi sunt atribuite lucrările "Susanna și strămoșii" (1565) din Quinta da Bacalhoa, Azeităo, cât și "Adorarea Magilor" (în „Muzeul Național de Azulejos” din Lisabona). "Miracolul Sfanțului Roque" (din biserică Sf. Roque, Lisabona) este prima compoziție portugheză de azulejo(1584). Această lucrare este opera lui Francisco de Matos, probabil nepotul și discipolul lui Marçal de Matos. Ambii
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Idolatria este un termen folosit mai ales în religia creștină pentru a desemna cultul idolilor. El provine din traducerea în limba greacă a Vechiului Testament ("Septuaginta") și este conceput în mod peiorativ; denumirea se referă la cei care își arată adorarea ("latreia") pentru imaginile false, amăgitoare ("eidola"). În latină "eidola" corespunde termenului generic de "simulacra", dat umbrelor, imaginilor înșelătoare. În contextul Vechiului Testament termenul critică practica rituală a triburilor străine Israelului, în care sunt venerate imagini de cult fabricate din "materie
Idolatrie () [Corola-website/Science/312293_a_313622]
-
Ieșirii (Exodului) și suferințele îndurate de popor în deșert (de unde interdicția pâinii dospite în mesele festive), ca și de întâlnirea lui cu Dumnezeu. Istoric vorbind, sărbătoarea repetă o practică sacrificială uzuală în vechiul Orient, sacrificiu care era modul comun de adorare al unui zeu pentru religiile tribale pre-mozaice și contemporane lui Moise. Paștele evreiesc este o sărbătoare anuală fixă din calendarul iudaic, care începe în ziua de 14 Nisan. Spre deosebire de Paștile creștine, care începe obligatoriu într-o duminică, data de început
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
luptător eroic și învățător. Principalele scripturi care consemnează amănunte legate de viață, spiritualitatea și minunile lui Krishna sunt Mahabharata, , și . Există dovezi ale cultului lui Krishna sub diferite forme cum ar fi , sau , ce datează încă din secolul 4 îen. Adorarea lui Krishna că sau Ființă Supremă, numit și , apare în perioada Evului Mediu în contextul . Din secolul 10 en, Krishna devine o figură centrală în cadrul artei și tradiției religioase unde regăsim devoțiunea față de diferite forme ale lui Krishna cum ar
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
Indra inundă Govardhan, dar dealul pe care Krishna îl ridică deasupra tuturor îi protejează pe locuitori și astfel Indra recunoaște în Krishna Ființă Supremă. În viziunea unora, mișcarea spirituală începută de Krishna avea ceva care mergea împotriva formelor tradiționale de adorare ale ortodoxiei Vedice, care includea adorarea zeilor cum ar fi Indra. În Bhagavata Purana, Domnul Krishna spune locuitorilor că ploaia vine din apropierea dealului Govardhana și îi sfătuiește că mai bine să se închine dealului decât lui Indra. Asta îl face
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
care Krishna îl ridică deasupra tuturor îi protejează pe locuitori și astfel Indra recunoaște în Krishna Ființă Supremă. În viziunea unora, mișcarea spirituală începută de Krishna avea ceva care mergea împotriva formelor tradiționale de adorare ale ortodoxiei Vedice, care includea adorarea zeilor cum ar fi Indra. În Bhagavata Purana, Domnul Krishna spune locuitorilor că ploaia vine din apropierea dealului Govardhana și îi sfătuiește că mai bine să se închine dealului decât lui Indra. Asta îl face furios pe Indra, care îi pedepsește
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
în mod special cu Radha( fiica lui Vrishbhanu, unul din primii locuitori din Vrindavan) au devenit cunoscute că și au fost în mod liric descrise în poezia lui , autorul cărții . Acesta a devenit un aspect important al dezvoltării mișcării de adorare() a lui Krishna, care include adorarea cuplului . La întoarcerea sa în Mathura ca tânăr, Krishna îndepărtează și ucide pe unchiul sau după mama, Kansa, după ce evitase mai multe tentative de a fi omorât de către slujitorii acestuia. Krishna îl repune pe
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
lui Vrishbhanu, unul din primii locuitori din Vrindavan) au devenit cunoscute că și au fost în mod liric descrise în poezia lui , autorul cărții . Acesta a devenit un aspect important al dezvoltării mișcării de adorare() a lui Krishna, care include adorarea cuplului . La întoarcerea sa în Mathura ca tânăr, Krishna îndepărtează și ucide pe unchiul sau după mama, Kansa, după ce evitase mai multe tentative de a fi omorât de către slujitorii acestuia. Krishna îl repune pe tron pe tatăl lui Kansa, , ca
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
a motivului pentru înlăturarea icoanelor pare să fi fost înfrângerile militare suferite în luptele împotriva musulmanilor și o erupție vulcanică pe insula Thera. Este posibil ca Leon să fi considerat această erupție ca o dovadă a mâniei lui Dumnezeu împotriva adorării icoanelor de către Biserică. În timpul luptelor contra arabilor, Leon a observat valorile puritane arabe care socoteau arta religioasă drept idolatrie și a crezut că imperiul său va câștiga războiul dacă va proceda la fel. În cadrul celui de-al doilea conciliu de la
Iconoclasm () [Corola-website/Science/305657_a_306986]
-
fecundată de Zeus, deghizat în șarpe și că ea i-ar fi povestit fiului Alexandru Macedon că tatăl său nu fusese regele Filip al II-lea al Macedoniei, ci însuși Zeus-Amon. Cel puțin la început, cultul nu era legat de adorarea unei abstracții sau a unui spirit al șarpelui, ci a unui șarpe real, în care se credea că s-a reîncarnat divinitatea. Potrivit mitologiei cultului, șarpele-zeu a apărut după ce profetul Alexandru a prezis venirea pe pământ a unei noi reîncarnări
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
ul (; ; latină creștină: "altare") este un loc destinat închinării zeităților sau lui Dumnezeu în diferite religii. Pe altar se aduceau sacrificii zeilor, împodobirea cu diferite sculpturi a altarului arată adorarea Divinității de către credincioși. Cele mai vechi altare prezintă de obicei o platformă relativ netedă, pe margine având pietre de forme neregulate. Acest tip este urmat de altare cu un stâlp unde era legată victima sacrificării. În unele religii, în afară de animale
Altar () [Corola-website/Science/306445_a_307774]
-
Sfântul Ieronim afirmă că Papa Damas I a murit la vârsta de aproape optzeci de ani. A fost înmormântat în mormântul pe care singur și l-a pregătit, într-un loc mai departe de criptele martirilor, ca o dovadă a adorării acordate martirilor așa cum precizează în epitaful său din cripta Papilor din catacombele Sfântului Calist: "Aici, eu, Damas, aș dori să fie înmormântate rămășițele mele, dar îmi este teamă să nu tulbur osemintele sfinte ale martirilor". Mai târziu, rămășițele sale pământești
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
și autoritare. În secolul al XVIII-lea, a avut loc o nouă schismă, de data aceasta în sânul sectei Svetambar, datorită intruziunii unor forme de venerare a templelor și de ritualism. Călugărul jainist Viraji inițiază o nouă mișcare care denunță adorarea imaginilor tirthankarașilor și construcția templelor care să le adăpostească. Noua sectă se va numi Sthanakavasis, numele ei provenind de la "sthanakas", niște lăcașuri de cult neornamentate aflate în opoziție cu somptuasele și elaboratele temple jainiste. Procesul de sectarizare va continua mult
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]