2,048 matches
-
are, ca sărbătorile fixe, ajun), este, din contră, lauda astâmpărului. Situația la care trimite e una de-nceput de leat, cum ar traduce- o Arghezi, când lumea e doar proiectul unui duh care nu se gră- bește. După acest haos adormit, vine oul, organizat, dar nu încă hotărât pentru moarte sau pentru viață. Așa încât poate fi, la fel de bine, un imbold al Facerii sau un memento mori. O poezie fără pretenț ii din Prisaca lui Arghezi mustră, în altă cheie, neastâmpărul unui
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
Chopiniana reprezintă o epocă, greu de reînviat, atât în forma ei, dar mai ales în spiritul ei. Cu atât mai mult cu cât nu este vorba de același stil clasic din Lacul lebedelor, să spunem, sau din Frumoasa din pădurea adormită, ci de o formă aparte, pe care i-a imprimat-o Fokin, o formă în care brațele, dar mai ales umerii, gâtul și capul au o anumită linie, o anumită înclinare și poziționare aparte, după cum și unele mișcări au o
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
dintre sonete și se opreau cînd Iordache se auzea din nou. Era ca un ritual. Un ritual născut ad-hoc, într-o după-amiază de duminică, la Caracal. Părea că nu vor să deranjeze „spectacolul”. Vocea lui Ștefan Iordache a trezit spirite adormite. Iar marii actori care au jucat la Caracal și pe care cei mai mulți spectatori i-au văzut pentru prima oară în carne și oase au sedus și au demonstrat că fără cultură, nimic nu e. I-am privit, seară de seară
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
la fel de hrănitoare ca și bunătatea, oamenii care triumfă în rău se simt la fel de împliniți ca și cei buni”, „este puternic acela care se învață pe sine însuși”, „Așteptarea e ca un animal mic, nici domestic, nici sălbatic, când cuminte și adormit, când rău și dezlănțuit, care merge înaintea rațiunii și a gândurilor liniștitoare”. Unele afirmații aparțin Alisei, o mică vrăjitoare, sora ei de suflet. Dar și așa, Alisa are 13 ani... În Kinderland, Liliana Corobca adună curiozitățile unui copil dintr-un
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
joc nu-ți bați de el. Cum stam așa, deodată a-nceput Să se ridice-n fală și cu zel. Cum să nu bea drumețul cel pierdut Lângă izvor, dac-a ajuns la țel? Iată-l, se-nclină spre frumoasa adormită: Dar tresărind, se trage înapoi, ezită. XXI. Fiindcă se-ntreabă: cine-i dă tărie? I-a dat-o chipul dragei lui din totdeauna, Cu care se-nsoțise din junie, De-acolo-i focul care-i împreună; Când își pierduse orice vitejie
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
a o face capodoperă, ne zice: „Pictorul pur a sfârșit/ printr-o mare smerenie/ pictează văzduhul gol”. Starea sa va fi o „dureroasă însoțire de moarte, dragoste și viclenie”, cu îndepărtat ecou rilkean. În de sine călătorind va parcurge hărți adormite, cartiere sănătoase ”în care nu e nici iarnă nici vară/ci numai o căldură elastică adaptabilă/ pentru-a ilustra Absolutul”. Va poposi în ograda cu nuci nurlii, pepeni cutezători și galeșe femei, va celebra Lumea, în această existență în care
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
oraș. Dinaintea luxoasei cclădiri, maică- sa îi atrase atenția: - Juanito, dacă ești bucuros nu înseamnă că trebuie să uiți bunele maniere. I-a zis toate astea cu severitate în glas, apoi, întorcându-se către Concha, care o ținea pe Teresa, adormită, în brațe, a adăugat: - Sper să nu întâlnim niciun cunoscut. Nu am chef să schimb amabilități cu doi pepeni la picioare. Un edificiu anacronic, cu acoperișul plin de turnulețe ca un castel din povești, îi întâmpină la intrarea în Paseo
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
fizice a personajului: ,,Un apendice de fată drapată într-o lungă rochie care să-i acopere scurtimea unui picior ce-i dădea un mers scandat; figură, altfel, fină, umbrită de o pălărie lăsată pe dreapta pentru a masca o pleoapă adormită. Totul rămas infantil, membre gracile, gesturi de păpușă japoneză, glas de copil, aproape nearticulat, cu alintări și prelungiri de silabe insuportabile". În Agendele lovinesciene "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" este menționată începând din 1937, cu lecturi în cenaclu ale
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
cifruri limbaje și chiar și filozofări de doi lei conspirația și panda Fără pansamente fără iod cu acizi cu incizii adânc distilate graffiti povestesc alchimiile întunericului lumină putrefactă din tomberoane din care exulta alcoolul îngerilor Sau crimă Sau obielele frumoasei adormite când scriam prin latrine Îmi place de tine Maria și aș vrea să te pierd Pentru că în unii se naște slugă și-n alții răsare stăpânul cărările sunt controlate de câinii electrici Te faci că nu vezi nu auzi născocirile
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
pierde `n alunecare Bucăți de carne și bucăți de aur și bucăți de os transparent și de fildeș Le găsește prințul cu gura uscată și cu ochii febrili Încremenit în neuitare rămas în capsula spațială a caleștii Frumosul din pădure adormit Aflat de demult pe planeta străină De propria-i memorie Devenit carnivor mâncător de carne crudă Se strecoară printre țesuturile mele desprinse de corp Profitând de extazul meu când nu simt decât Otrava trecându-mi prin vene Odată cu moartea cu
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
umbra-mi înjumătățește privirea câinii aleargă bezmetici să alunge fiarele umbrei, pânză de păianjeni leproși cresc în păduri lăstarii fantomelor și doar un inorog singur admiră perlele umbrei privindu-mă-n sângele umilinței. Măceșe Doar atât, niște crengi precum lăstarul adormit leneș pe umerii unei rândunici să rămână sub penele pământ ale ierburilor precum un altar de sâmburi pe care-l ridici. Oare el unde este, de cine te temi doarme-n sâmburele catedralei de maci o lacustă mă sperie, are
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
-l frumos în coloanele unui catastif deschis la o pagină moartă. Vameșii ne priveau în treacăt consemnînd în registrele lor sacii de pămînt cărați cu migală. Coloane de cifre răsăreau în registre, aliniindu-se ca niște soldați înainte de luptă; cîinii adormiți pe fîșia arată își ridicau botul adulmecîndu-ne de departe umbra, lătrau scurt și lugubru, după care se cufundau din nou într-un somn ce nu avea parcă nici început și nici sfîrșit. Odată cu pămîntul căram și firele de iarbă, firele
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
furiș; se bat orbește în bezna chiliei, Gorgonie îl omora pe Varlam, ultimul care apăruse, Gherman, îl sugruma pe Ștefan, Iosofat care se izbise cu ceafa de ușă, trăgea să moară și tot da spasmodic din picioare. Estimp, copila, părând adormită, zăcea în pat dezvelită. Ușa chiliei se deschide deodată. Scena se luminează. Apare bătrânul stareț, Gherontie. Cât de teribilă fusese ispita, dacă nici el nu-și face cruce... O fărâmă, o mică fărâmă de dorință, bine ascunsă, zace și în
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
întâiele ceasloave și multe călimări rămân secate, începe neamul a ,,căta” la slove și-a scrie-n cronici întâmplări uitate... Un veac de aur și de înflorire, Cultură, arte, călători vestiți, Crestează pe răboj, spre nemurire și scoală iar voevozii adormiți... Ce multă bogăție-n slove strânsă ! Ce manuscrise, probe și sigilii ! Poporu’ își șterge grabnic fața plânsă, Alcătuind noi pravile - concilii... PLAI șI GRAI CÂNTAT DIN LEAGĂN Când doinește mama puiul, Zboară-n văile albastre, Cerne-n creste înzăpezite Gândul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de plimbări răbdătoare printre oameni și cărți: Subiect și predicat, de Virgil Ierunca. Ediție din '93, amintind de Humanitasul anilor de început, cu coperți simple și siglă verde. Scrierea unor texte vorbite, măcar în parte, la Europa Liberă. "Exorcizarea vremurilor adormite", frumoasa metaforă sub care așază Virgil Ierunca o și mai frumoasă nebunie, donquijotescul turnir cu uitarea, cu iertarea leneșă, cu inconștiența, se face în Trepte, Priviri, Exil. Între ele, părți ale unei elegii sub arme, și sub timp, nu mai
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
puțin mai plictisită/ totuși nu mă spăl azi pe dinți/ aproape că am și uitat cum/ primele două mișcări vreau să zic" (Hic rhodos hic salta); ,Crucea întoarsă e semnul generației mele.// Pixelii care luminează,/ noapte de noapte,/ fesele ei adormite/ sunt tot atâtea mici cruci întoarse. / Din când în când/ mă ridic/ de lângă ea, clătinându-mă,/ ciocnesc păhărele/ cu ecranul televizorului./ Din când în când mă ridic de lângă ea -/ dormi liniștită, sunt proprietarul știrilor,/ tatăl lor, -/ și vărs câte un
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
satura privind-o. Are o costumație cam ciudată, ceva în genul actrițelor din perioada antebelica. Totul alb și o pălărie cu boruri imense. Ochii îi iradiază că doi cărbuni aprinși. Pare învăluita într-o lumină siderala. Ne plimbăm prin orașul adormit. Tăcem amândoi. Conversația noastră se rezumă la simple atingeri și tandre mângâieri. Ne oprim în fața unui imobil. Mă strânge în brațe trăgându-mă lângă perete. „Stai!” îmi spune, trecea cineva. Cine ne urmărește?! și de ce?! și, de fapt, unde mergem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
dumnezeiască”. Sunt file de toate soiurile, bătute, cale de jumătate de veac, de vântul lui martie. Lui, iernatic încă și promițând adieri calde, nestatornic și năbădăios, îi dedică Arghezi, în ‘36, o carte, numită chiar . Iată, blând descântec al copilăriei adormite, un sfârșit de poem: „Umblă-ncet, ia-i măna-ncet,/ Mută-i-o încet,/ Să nu se deștepte.../ Și-n cuprinsul pălmii drepte,/ De zântii de marte,/ Pune-i mărțișor o carte”. Adică ceea ce, sărind de la una la alta, pe
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
era!” Astăzi mă dor oasele pe ici, pe colo. De la o vârstă, nu e bine să te mai avânți... Frânt, după isprăvile de azi-noapte, îi spun lui T: „Mă duc să mă întind puțin.” Când recobor, mă întreabă: „-Ai și adormit? - Cred că da, că venise Ceaușescu la noi, în șlapi.” Se comentează uituceala mea: „E adevărat, când ai de bătut pe cineva la cap, nu uiți.” E după-amiază, stăm de vorbă. Vremea s-a mai răcorit. Telefon: Holi. „- Ești la
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4194_a_5519]
-
cele mai cunoscute cărți ale lui Kawabata se numără O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2010), Maestrul de go (Meijin, 1954; Humanitas Fiction, 2007), Lacul (Mizuumi, povestiri; Humanitas Fiction, 2012), Sunetul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2010), Frumoasele adormite (Nemureru bijo, 1961; Humanitas, 2006; 2009), Vechiul oraș imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009) și Frumusețe și întristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2009). Valsul florilor (Hana no warutsu) este o culegere de nouă povestiri, adevărate bijuterii literare, în
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
sufletul în cană, Moale-amestecat cu apa rece, Către-amurgul mare cît o rană De după amiază grea ce trece. Și-ți voi fi, și-n iad și-n rai, blînd oaspăt Ce nici o dorință nu-ți înfrînă, Lăudîndu-ți vecinic trupul proaspăt Și-adormit, în norii calzi, pe-o rînă. Căci te-aș cam strivi, trist, într-o doară: Omiduță-omidă-omijoară ...
Sonet Laic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10155_a_11480]
-
povești tot mai discret bătrânețe - timp lepădat oală spartă lângă ciob care râde, gând vânător lângă sărăcie cu duhul și duh prin care să-ți câștigi sărăcia * timp în răspăr noian de clipe pieritoare/ și-o clipă de ambră chihlimbar adormit în care-și așteaptă sărutul cel care știe că flacăra este de nelocuit * moarte după moarte și scris după scris stau în suflet cu lira și în mână cu aburul - demiurgie a plânsului lângă plâns demiurgic apă care trece și
Mircea Cau by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/10214_a_11539]
-
mea?" Totuși, din când în când, se strecoară și câte un pic de poezie: , Se aude o șoaptă turburătoare: Marine! apoi, spus de două ori, ca o picătură melodioasă, ca un clipocit, ca și când picături de ploaie ar cădea pe frunzele adormite ale unui pom, dimineața". în plin elan erotic, scriitorul declară că e ,fascinat" de prezența Aurorei, o adoră: ,Lasă-mă să stau înaintea ta și să-ți simt genunchii, să mă îmbăt de aburul sufletului tău." îndrăgostitul ajunge să considere
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
Domodossola, priveliștea e parcă mai redusă la scară, mai umană. Alpii mai puțin orgolioși și ofensivi aduc a Colții Morarului. Slavă Domnului, mai o hârtie pe jos, mai un păhăruț azvârlit, gură-cască, puști cerșind, te simți acasă. Lago Maggiore, vile adormite, ușoară ceață albăstrie le învăluie, ei încă visează, iar eu nu știu ce mă așteaptă. Și cine. Și unde. Și dacă. Arona, un zmeu multicolor cu o coadă uriașă se zbenguie. Băieți și fete de 14-15 ani cu ghiozdane, serviete, genți se
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
tratament ” Ioana: “Știm cu toții cum sunt spitalele noastre, când ai nevoie de ele. Coadă mare, activitate redusă... Mergând la controlul de ochi pentru dosarul aferent obținerii permisului de conducere, în jurul orei 7-8 dimineață, prietenul meu bate la ușă cabinetului încă adormit. Intra inautru și vede alți pacienți care stăteau la coadă. Merge la ghișeu, își spune numele și ce dorește, la care asistență îi răspunde: “Ultimul scaun va rog... Prietenul meu, ușor rușinat, mai mult bulversat de întrebare, exclama: “Aaa, acum
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]