444 matches
-
natură! Lăsați‑mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi‑aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40 LEGENDA ADORMIȚILOR ............................................................ 65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86 POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL ....................................... 97 SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE ............................................. 105 CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR ............................................. 110 TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN ............................................ 146 POST‑SCRIPTUM ........................................................................ 157 Coperta: Redactor: . Simon Magul este varianta unei legende
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor - spuziți De dreaptă ziua-aceasta suitoare. - Ei vor sălta, la drum cu Novalis, Prin Șvabii verzi, țipate în castele. Să prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! EDICT Această pontifică lună Cuvânt adormiților e, Din roua caratelor sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domnește pe calul de șah, La Moscova verde de-o mie De turle, ars idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfețe Un secol cefal și apter. - Știu drumul Slăbitelor Fețe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la Atalanta și Milanion, la Daphnis, Iphis, Ceyx și Alcyone, la nedreptățita Medeea, la Ariadna, la Procris și Cephalus, la Hero și Leander, la Phyllis, Piram și Tisbe, la toate Julietele, Ofeliile, Margaretele și Kareninele cu tot neamul lor cel adormit pe scene sau prin cărți, în fine, întreaga cohortă a exemplarelor nefericite, ucise sau sinucise din dragoste. „Mai sunt și alții, cu duiumul, dar le-am uitat numele“, spunea. „Bătrânul susține că în nici unul din cazurile amintite nu e vorba
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ale căror destinație o ghici: păstrarea supleții mușchilor. Dacă vreodată Zeul Adormit se va trezi din lungul său somn, nu va fi anchilozat și slăbit ca Gilbert Gosseyn după o lună de inconștiență la bordul distrugătorului Y 381 907. Pielea adormitului părea sănătoasă. Trupul ferm și puternic. Cei care realizaseră condiționarea sa dispuneau de mai multe mijloace decât putea să găsească Leej la bordul distrugătorului. Gosseyn coborî și examină baza sicriului. După cum se aștepta, treptele erau mobile și panourile soclului puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre ele păreau mai mici; Gosseyn se lumină: erau prevăzute pentru femei. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
identificarea simbolurilor; dar, spre deosebire de analoagele ei în spațiu și timp, ea risca să iște un soi aparte de catastrofă, căci era vorba de un "idol" viu, deși inconștient. Pentru a accepta această religie în permanență, trebuia ca Zeul să rămână adormit... Acceptarea ei temporară de către Secoh, în cazul trezirii, implica admiterea de către Zeu a probității perfecte a seniorului său gardian. Or, acest zeu, se trezi în fața notabililor adunați, întinse un deget acuzator spre Secoh și zise cu o voce lentă: - Secoh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ai să vezi. Eu m-am însurat îndrăgostit nebunește, dar absolut nebunește, cu o femeiușcă rezervată și secretoasă, care vorbea puțin și părea dornică mereu să spună mult mai mult decât spunea, cu ochii albaștri, blânzi, blânzi, blânzi, de păreau adormiți și se trezeau doar când și când, și-atunci ca să arunce văpăi. Și toată era așa. Inima, tot sufletul, tot trupul, de obicei aparent adormite, i se trezeau pe neașteptate, ca într-un zvâcnet, ca să readoarmă însă la scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Alan Dean Foster Alien Al 8lea pasager I Șapte visători. Să știți că nu erau visători profesioniști. Aceștia din urmă sunt bine remunerați și respectați, talentul lor este foarte apreciat. Nu, cei șapte adormiți, ca mai toți dintre noi, visau fără efort și disciplină deosebite. Visul profesionist, care poate fi înregistrat și difuzai pentru distracția celor mai mulți, este o meserie extrem de căutată. E nevoie de capacitatea de regularizare și canalizarea impulsurilor creatoare semiconștiente, de stratificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
atunci când se realizează, face din visătorul profesionist cel mai organizat dintre toți artiștii, dar și cel mai spontan: un fel de țesător subtil de speculații, numai nuanțe, nicidecum împrăștiat și stângace, ca mine sau ca voi. Sau ca acești șapte adormiți. Printre ei, doar Ripley ar putea revendica acest potențial special. Avea darul visării și o flexibilitate imaginativă mai mare decât tovarășii ei. Ce nu avea ea, inspirația profundă a maturității deosebite a gândirii caracteristică visătorului profesionist. Se dovedea neîntrecută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu toate releele și rachetele. Nu înțelegeți nimic, nimic! Iar eu, noi? Fără glas, fără glas, sir! Ne-au luat îngerii glasul, mi l-au luat și mie șefii, i l-au luat și locotenentului Afrodita, cum vezi... Iar ăștialalți, adormiții noștri, așteaptă să veniți voi să-i salvați! Voi, cu fortărețele voastre zburătoare și cu guma voastră de mestecat trufia... Străinul aprobă, pastoral, fără să înțeleagă. Seamănă cu un pastor străinul, dada. Își scoate, dezamăgit, timpanele defecte, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ianuli? Dar el, primejdiosul Ianuli, dar el, eșuatul? Dar tovarășul Ianuli?“ Nu-l auzise, surdina de gemete nu o atingea, zeii o protejau de un astfel de bruiaj mizer. Sublimă, perfectă, surdă la asemenea scâncete. Surdă, surdă ca o ridiche! Adormitul zâmbise, vinovat de meschina comparație. Bucuros, totuși, că nu fusese auzit. Emilia surâdea, în continuare. Chipul părea să se schimbe. Subțiri variații de linii, imperceptibile migrări de culoare. O văzuse de-atâtea ori și auzise atâtea despre fabuloasa ei prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
53. Arăta de optzeci, abia de i se deslușeau vorbeleșoptite. Se așezase pe colțul scaunului, privea în podea. — Mda... tuberculoză, hepatită, bombănea Marga. Electrocardiogramă proastă, degenerări. Câte kilograme și ce înălțime ai? — 44 kile. Un metru șaizeci și șase... șopti adormitul. — Ce-ai lucrat? — Frizer... - Bine, așteaptă afară. Bătrânul se retrase, ținându-se de perete. Marga țopăia, enervat, în scaun. — Ce facem cu nenorocitul ăsta? Total ramolit,abia se ține pe picioare. — Ei, frizer, nu-i așa de greu. Ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În lucrare, metafora lumii ca teatru : Miriam Cuibus, după ce ne reamintește că „este o supremă nebunie să faci realitatea să joace În ficțiunea ta”, continuă exercițiul comparatistic, aducîndui la rampă pe companionii pre și post bovarici ai eroinei lui Flaubert - „adormiții treji” Jacques Melancolicul, Hamlet, Viola (A douăsprezecea noapte), Dromio și Antipholus (Comedia erorilor), Don Quijote (ca și el, crede Miriam Cuibus, Emma circulă prin lume „ca printr o carte uriașă”), Segismundo (La vida es sueno), Jedermann, Lucia de Lammermoor, Cotrone (Uriașii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nimic altceva decât că ea căuta ceva ce nu mai putea să grăiască. Trebuia să fie pe undeva prin oraș, drept pentru care, într-o zi, plecă hotărâtă la drum. Din ciorchinele de îngeri de pe umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
albă mulată de pe crestele valurilor. Un șarpe muzical cu o lungime cât lățimea Dunării. Cântecul se unduia odată cu trupul după formele apei. Valuri de hulă, unde line, vârtejuri. Și câte un plescăit de coadă. Se înfiripară goale în fața celor doi adormiți niște fete cam de vârsta lor, cu plete până la călcâie de culoarea stelelor sau a Dunării. Una singură, pitică, trebuie că abia trecuse într-a V-a în gimnaziul Dunării, avea părul albastru prin care înotau pești. Nouă fete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a unui Pește!). Dacă ar fi știut că în clipa aceea gângania miriapodă va fi martora unui eveniment cosmic cu conotații mistice, la care și ierarhiile zeităților Cerului și ale Pământului, Elfii și Îngerii Deva, Serafimi și Zânele, urdoarea ochilor, adormiții veacurilor ce așteptau să se nască umilul grăunte în care dormea pentru o zbatere de vreme, iute cât o clipire, roata Destinului! Răsărea soarele. Deosebit decât celelalte răsărituri, pentru că era muzical. Și, ca în orice orchestră, în acea zi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am provocat o namilă de om pe jumătate îmbătată, am vrut să mă retrag, dar ceva nu mi-a permis. Era o voință în interiorul meu care nu-mi dădea voie să mă dau mai în spate, să mă retrag. Ceva adormit începea să se trezească înăuntrul meu. Îl simții pe Vladimir tensionat, stând încă pe fotoliul prăfuit, dar gata să-mi vină în ajutor. Cosmeho! zise omul negru lent și amenințător cu dinții încleștați. Ducele Grad'hul Cosmeho! Tatăl lui Orande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
într-un fel miraculos de întunericul de afară și de fulgii groși care până acum au învelit pământul, străzile și orașul într-o minunată plapumă albă de jumătate de metru. Dar acest paradis superficial fuse sfâșiat la câteva minute de la adormitul soarelui de câteva rafale trase în interiorul școlii, o explozie de grenadă la etajul doi și un strigăt de ajutor: CORVIUM!!! Diavolul își arăta colții! Am fugit imediat către etajul respectiv, în aripa C, unde cei care stăteau de gardă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ocrotesc, cu umbra lor ușoară le îmbracă. seninuri impudice dănțuiesc peste creste virile și pofticioase, ochiuri efemere de apă de nebune se sulemenesc. de nuanțe incerte, cloraminoase, aerul se zdrențuie-n pomi ce-și slobod picurat limfă și măduvi în oase, adormiții lor ochi, cu pupila opacizată de urdorile iernii, se desgheață și curg înspre noi hohotind în culorile ierbii. pleata întunericului, scurtată, ne atinge cu vârful ei bont ca o melodie uitată, lumina ne împroașcă cu stropii ei mari, coborând dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
plecau mai departe. După un timp, a apărut și locotenentul. S-a apropiat cu pas grăbit și portharta bătându-i șoldul. Când a ajuns la mijlocul coloanei, s-a oprit. ― Sergenți! Verificați dacă au coborât toți și nu a rămas vreunul adormit prin vreun fund de vagon! Cei din fruntea formațiilor au urcat. După o scurtă inspecție, au coborât și au raportat: ― Sunt prezenți toți. ― Din acest moment, vom mărșălui în cea mai deplină ordine până la cazarmă... Formație, înainteee, marș!!! - a răsunat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ar fi fost să nu le facă și el un hatâr ungurilor. Și ca orice lege din ultima vreme a fost plimbată de la Parlament la Curtea Constituțională cu scurte halte la Guvern, dar până la urmă Bocul a dat lovitura. Ca, adormiții din Opoziție să fie prinși cu pantalonii în vine și cu gândurile aiurea, a luat decizia de asumare a răspunderii și cu asta nourașii trandafirii pe care-i vedea spre dimineață Băsescu, după o noapte de palinka, și gânduri blonde
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
date și spânzurătoarea te aștepta”. Observați deci gagiilor că avem tot dreptul să dăm păste bot Heuropei cu șengănul ei cu tot, fiindcă și așa în fața tuturor națiunilor lumii, oalele sparte de noi le vor plăti milenii de aici încolo adormiții ăia dă români, care după părerea noastră, dobitoci au fost, dobitoci sunt încă... Foaie verde, foaie blondă Cred că singurul efect mai de Doamne ajută, produs de frunza doamnei Udrea pentru promovarea turismului a fost, cu siguranță șederea în mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. 15. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, care vom rămîne pînă la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. 16. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trîmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și întîi vor învia cei morți în Hristos. 17. Apoi, noi cei vii care vom fi rămas, vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
ale căror destinație o ghici: păstrarea supleții mușchilor. Dacă vreodată Zeul Adormit se va trezi din lungul său somn, nu va fi anchilozat și slăbit ca Gilbert Gosseyn după o lună de inconștiență la bordul distrugătorului Y 381 907. Pielea adormitului părea sănătoasă. Trupul ferm și puternic. Cei care realizaseră condiționarea sa dispuneau de mai multe mijloace decât putea să găsească Leej la bordul distrugătorului. Gosseyn coborî și examină baza sicriului. După cum se aștepta, treptele erau mobile și panourile soclului puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre ele păreau mai mici; Gosseyn se lumină: erau prevăzute pentru femei. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]