1,156 matches
-
mediul rural, din viața funcționărimii și a activiștilor de partid), de neocolit de către eventualul istoric al formelor teatrale în ceaușism. Din această perspectivă, este obligatoriu de semnalat evoluția autorului către panoramarea socio-satirizantă a României anilor 2000: Titircă, Inimă-Bună (palavre și adulter la domeniile Marvila) este un „pamflet antioligarhic” (2002), pe tiparele proiectatei piese caragialiene Titircă, Sotirescu & Co., și care plasează în contemporaneitate tema ciocoilor vechi și noi, pe N. Filimon, I.L. Caragiale și Teodor Mazilu, într-o șarjă cu zece episoade
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
prin verandă, Iași, 1984; Doi pentru un tangou, pref. Ileana Berlogea, București, 1986; Subiecte teatrale. Motive. Procedee, București, 1987; Conversație în oglindă, București, 1989; O lume captivă, București, 1996; Teatru, București, 1997; Dramele decăderii, București, 2000; Titircă, Inimă-Bună (palavre și adulter la domeniile Marvila), București, 2002; Teatru. Domeniile Marvila, București, 2003. Repere bibliografice: Costin Tuchilă, „Însoțitorul nevăzut”, LCF, 1983, 27; Nicolae Turtureanu, Poeme rapide, CRC, 1983, 47; Zaharia Sângeorzan, „Însoțitorul nevăzut”, CRC, 1983, 47; Eugen Simion, „Însoțitorul nevăzut”, RL, 1983, 47
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
București). Localizate în spațiul rustic al Țării de Jos, în preajma Prutului, cele mai izbutite nuvele din Minunea au în centrul lor coagularea unei obsesii în jurul unui fapt real - „păcatul” unei fete ce se lasă sedusă de fiul arendașului (Copilul buruienilor), adulterul unui telegrafist (Hoțul) etc. - ori al unor credințe străvechi - locul rău (Calul alb), soarta (Ceasul din zid), blestemul (Hoțul), femeia fatală (Profesoara de dragoste), împăratul peștilor (Împăratul), comoara revelată de flăcări (Comoara din cetate) etc. -, anticipând întrucâtva Rusoaica lui Gib
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
câteva remarce: sondajele de opinie publică și inserția rezultatelor lor în rândul marelui public au proliferat nu numai cu privire la temele politice (electorale, în special), ci și relativ la alte aspecte ale vieții sociale, printre care cele legate de viața sexuală, căsătorie, adulter și divorț, comportamentul excentric al tinerilor etc., foarte „gustate” de consumatorii de informație mass-media. Or, și în discursul de până acum am adus argumente în favoarea nevoii unei metodologii complexe ce ar trebui să depășească substanțial simplul sondaj (întrebări puține și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de o instanță civilă. Tipul de divorț are implicații psihosociale semnificative, cu deosebire dacă există copii. La nivel planetar, dar cu deosebire în țările occidentale, s-a produs o facilitare a divorțului, relaxându-se motivele desfacerii căsătoriei, de la cauze „obiective” (adulter, boală psihică, închisoare pe viață etc.), apoi „din vina unuia”, dar „pe motive mai ușoare” („nu se ocupă de gospodărie”, „lipsește mult de acasă”, „nu aduce nici un ban în casă” și altele), urmând „din vina ambelor părți” (unde poate intra
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
din stresul legat de „lupta” dintre cele două părți pentru a-și dovedi reciproc vinovăția. Nu doar ca aspect juridic, ci și din punct de vedere psihosocial, faptul că nimeni nu mai este acuzat de neglijarea familiei, de impotență, de adulter sau de alte vicii sau deficiențe este un mare câștig pe linia libertății individuale și a dreptului la intimitate. Cei doi parteneri nu sunt obligați nici măcar să invoce neînțelegerile, deci să le facă publice, ci pur și simplu declară că
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de fapt sau de drept) are în spate o istorie. Ar trebui reținut însă că nu puține sunt și despărțirile bruște. Nici unuia dintre soți nu-i trece prin gând să divorțeze, dar în urma constatării unei situații de „neiertat” (de regulă, adulter), hotărârea de a divorța este uneori rapidă și irevocabilă. Totuși, așa cum a reieșit și din studiile întreprinse de D. Vaughan (1986), ceea ce autoarea numește de-cuplare (uncoupling) are un inițiator, și anume unul dintre parteneri, care înainte de a ajunge la
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
noțională relațiile adulților celibatari, divorțați și văduvi și, desigur, coabitanți. Mai mult, și a celor căsătoriți, adică sexualitatea extramaritală. Societatea și-a sporit permisivitatea pentru sexualitatea nonmaritală în general, chiar pentru cea extramaritală, deși aici în mult mai mică măsură (adulterul fiind sancționat și legal). Menționăm „și-a sporit” fiindcă și înainte de a doua jumătate a secolului XX, atitudinea față de comportamentul sexual al adulților necăsătoriți era mai tolerant decât cea față de adolescenți și tineri. Coabitarea apare așadar ca o formă oarecum
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Când soțul petrece mai multe nopți cu una dintre consoarte, celelalte se revoltă și se pot chiar solidariza în nemulțumirea lor. Dar inclusiv în căsătoriile monogamice femeile au motive să fie geloase. Aceasta deoarece bărbații sunt înclinați mai mult spre adulter. Explicația devenită comună în sociobiologie (vezi și Iluț, 2000) este că masculii, datorită numărului mare de spermatozoizi, sunt interesați să aibă cât mai mulți copii, în cantitatea lor, și nu în calitate. Contrar, femeile, producând un ovul o dată pe lună
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cea mai aplaudată piesă a lui R., drama Papagalii (reprezentată la Teatrul Național din București, în 1928), o investigare psihologică a tragediei unei femei care se sinucide din cauza unui ușor de înțeles păcat. Șocată de infidelitatea soțului, aceasta comite un adulter, dar împrejurările îi permit să își continue viața normal. Soarta decide însă ca accidentalul său amant să devină soțul surorii ei, ceea ce face din pasagera eroare o mare și ireparabilă vină, deoarece, ca niște „papagali” infernali, cei din preajmă îi
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
a Început să argumenteze că proprietatea comună nu este naturală, fiind, În același timp, o violare a legii divine. Comunitatea lui Platon, care adoră proprietatea comunală, scrie Bodin, este „Împotriva legilor lui Dumnezeu și ale naturii, detestând nu numai incestul, adulterul și omorurile inevitabile, dacă toate femeile ar fi comune, dar care ne interzic În mod expres să furăm sau chiar numai să dorim bunul altcuiva”8. Bodin le reamintea cititorilor săi că furtul este interzis de Dumnezeu. De ce ar include
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Îndepărtate, cu rază mare de acțiune și sistemice. Moralitatea occidentală derivă dintre cele Zece Porunci. Iudaismul, creștinismul și islamismul toate subscriu la ce am putea numi o moralitate bazată pe prejudicii intime, verificabile și cauzale. Omorul, tâlhăria, mărturia falsă și adulterul sunt acte ușor de identificat, comise de o persoană sau de un grup, Împotriva altei persoane sau altui grup. Responsabilitatea pentru aceste acte este relativ ușor de atribuit. Acestea sunt exemple de ceea ce am putea numi „hot evil” (rău fierbinte
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
relație care a durat nu mai puțin de trei ani potrivit d-nei doctor? În acești trei ani au existat la Cotroceni iscoade care au informat opoziția de fiecare mișcare a președintelui Constantinescu. În această perioadă au existat două acuzații de adulter împotriva sa - cea cu Rona Hartner și cu Luminița cu cip-ul plantat în picior. Dacă președintele Constantinescu ar fi alergat după d-na Roșca, așa cum ne dă de înțeles dumneaei, greu de crezut că acest lucru nu s-ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14963_a_16288]
-
îndrepta atenția asupra figurii tiranului stăpânit de Beliar. După cum am spus, regele Manase este exact opusul tatălui său. „Și‑a întors inima sa de la Dumnezeu, slujind lui Beliar.” (2, 4) În timpul domniei sale, „s‑au înmulțit magia, vrăjitoriile, prezicerile, ghicitul, desfrânarea, adulterul, prigoana celor drepți” (2, 5). Politica regelui este susținută la curte de o întreagă ceată de profeți lingușitori și mincinoși. Nemaiputând îndura o atare situație, Isaia părăsește Ierusalimul, retrăgându‑se mai întâi în Betleem, iar apoi „în munți” (2, 9
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ϑ4:ΤΔ4™攀<, ⎮< ƒΒΞνγΔ≅<) și, în fine, pe de altă parte, învățându‑i să le aducă jertfe și tămâieri și libațiuni, de care au simțit nevoia după ce au fost robiți de poftele patimilor. Și au semănat printre oameni ucideri, războaie, adultere, desfrânări și tot felul de răutăți (ν<≅ΛΗ, Β≅8Ξ:≅ΛΗ, :≅ 4Πγ∴∀Η, 6≅8∀Φ∴∀Η 6∀ℜ ΒΦ∀< 6∀6∴∀<). În concepția lui Iustin, demonii nu sunt zei: „Nu numai că [...] nu sunt drepți, ci sunt niște demoni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
el se va arăta bun, milostiv, blajin, pios, iubitor de pace, dușman al nedreptății. Va respinge darurile ce‑i vor fi făcute, idolatria, va pretinde că iubește Scripturile, va arăta respect preoților, va cinsti pe bătrâni, nu va accepta depravarea, adulterul, nu va ține seama de calomnii și nu va crede în jurăminte. Va fi iubitor spre cei străini și spre cei săraci și milos. Apoi, va săvârși minuni: va curăți leproși, va face să meargă pe paralitici, va alunga demoni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
posibilă sursă de înrâuriri în privința convingerilor religioase ce vor fi afișate treptat de fiul ei, viitorul împărat Constantin cel Mare, soție frumoasă ori, poate, doar concubină (participantă la o uniune așezată pe mai mulți ani - fără a intra sub incidența adulterului sau a desfrâului -, dar care nu avea dreptul la „honor matrimonii” și nici nu lua parte, în calitate de soție [deși i se zicea coniux] la actele prestate de bărbatul ei pe plan social) a lui Constans Chlorus (acesta a repudiat-o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vezi Joëlle Beaucamp, Le statut de la femme à Byzance (IV-e - VII-e siècle), vol. II, Paris, 1992, p. 172-175. 160. Alice-Mary Talbot, în Omul bizantin, [vers. rom.], p. 151. Comițând - zisese Fericitul Augustin în tratatul De bono viduitatis - un soi de adulter, căci văduvelor „primite în Biserică” Hristos le devenea - prin intermediul Bisericii ale cărei membre deveneau - un fel de soț spiritual. în I Timotei 5, 9-10, Sfântul Apostol Pavel precizează: „Văduva care are mai puțin de șaizeci de ani să nu fie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nunții, să le stăpânească cu desăvârșită stăpânire”, care urmau să facă parte integrantă din patrimoniul dotal (femeia își pierdea zestrea și „darurile cele denaîntea nuntei” doar dacă se despărțea de soț din vina ei - și pricina cea mai gravă era adulterul). însurându-l pe Ștefan, al doilea băiat al său, Constantin Brâncoveanu îi dădea felurite „scule” (atent evaluate), care, prin intermediul mirelui, erau daruri făcute miresei: inele („1 inel iar diamant roza, za taleri 1600”; actul nu uita nici giuvaerurile „date mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sărăcie, atunce nu să va pedepsi așa rău, de vréme ce se va milostivi și judecătorul văzând sărăcia și nevoia ei”382. Invocarea sărăciei (care putea duce chiar la vagabondaj și la cerșetorie, căci pe o văduvă, dacă comisese un adulter descoperit, o pândea pauperitatea totală - zestrea și averea ei trecând în posesia copiilor și a rudelor fostului soț - și o viață de slugă 383) drept motiv al „vânzării” (bănuiesc că mai sus legea se referea la o mamă văduvă) atenua
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lungi, fragile nimfete evoluând ingenuu către carnalități lirico-livrești, cu o pudoare etanșă, dar și cazuri maladive (o tuberculoză, o surzenie temporară ș.a.) iute recuperate pedagogic, prin solidarizarea spontană a forțelor binelui, în redimensionări moralizante, cu prietenii trădate, copii din flori, adultere, bunici înțelepți și ultracomprehensivi, orfani, pațachine pe post de mamă vitregă, virginități pierdute mai mult sau mai puțin fericit, delațiuni absurde (acuzații de spionaj) dar nu mai puțin periculoase, totul împodobit metaforic (Lucian Blaga este adesea citat aici), fără agresivitate
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
explică și campania antisămănătoristă începută la „Curentul nou” și în declanșarea căreia S. are meritul priorității. Polemistul atacă direcția sămănătoristă ca fiind ruralistă, paseistă și imorală, deci opusă valorilor burgheze, liberalismului. Literatura promovată de această direcție „idealizează pe față beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar, și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”. Acuzațiile sunt ilustrate de polemist îndeosebi cu proza lui C. Sandu-Aldea și Mihail Sadoveanu. Povestirile de început
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
ilustrate de polemist îndeosebi cu proza lui C. Sandu-Aldea și Mihail Sadoveanu. Povestirile de început ale lui Sadoveanu sunt catalogate, într-un articol din 1905 care va deveni celebru, Morala domnului Sadoveanu, în funcție de păcatele lor capitale, care ar fi „beția”, „adulterul”, „omorul”, „prostituția”, „bestialitatea”, „sexul” și „bătaia”, tânărul prozator fiind denunțat ca o „primejdie pentru morala publică”. G. Ibrăileanu pune lucrurile la punct într-o nu mai puțin notorie replică, publicată tot în paginile revistei „Curentul nou”, iar E. Lovinescu arată
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iașului de pe la 1910. Din această perspectivă, Concina prădată se înrudește cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui Mateiu I. Caragiale, sondând zonele de promiscuitate ale adulterului oficializat, ale celor care reduc scopul și plăcerea vieții la iubirea fizică. Bunăoară, un magistrat strânge în locuința sa toate femeile de moravuri ușoare. Narațiunea se compune dintr-o suită de secvențe cinematografice, populate cu o serie de indivizi cu
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
românească de la începutul secolului al XX-lea (dar inferioare stilistic), prozatorul investighează, în medii diferite - (mic-)burghez, mai degrabă al mărunților funcționari ori salariați cu „gulere albe”, al micilor mahalagii decăzuți moral ș.a. -, drame banale ori aventuri, mai ales erotice (adultere, triunghiuri amoroase, incertitudini și indecizii afective), explicate ori complicate - industrios, neîndemânatic - cu obsesii, pulsiuni, procese de conștiință, fatalități obscur motivate etc. Nuvela care se poate, la rigoare, reține, este Alexe, omul lui Dumnezeu, posibil vag reflex al faimoasei Cănuță, om
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]