2,087 matches
-
cel mai tare la ora acestui Început de mileniu atât de promițător pentru omenire... Adevăr grăia doamna Sonia Anderson: nu numai cel chinezesc, ci oricare alt miracol mă lăsa complet rece. - Spuneți-mi, vă rog, după ce informațiile pe care le adunați pleacă din departamentul dumneavoastră spre laboratorul de analize, se pierde orice legătură cu ele? Nu există nici un fel de feed-back Între monitori și etajele ierarhice superioare ale Centrului? Nu mai vine nimic Înapoi? - În principiu, nu. Câteodată Însă ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
printre umbre și ți se pare că respiră. Poate sînt emanații ale ființei tale din alți ani, ies din mobilele pe care le-ai atins și respiră alături de tine. El tace și Încearcă să-mi recompună forma În Întuneric. Tinerii adunați afară, În spatele blocului, lîngă pubelele Încărcate cu resturi menajere, scot urlete orgiastice. Dionisos trece cu alaiul lui de bacante și se aprinde lumina. Babord și tribord. Teză și antiteză. Cenușă și diamante. Mai de mult Îmi plăcea Boris Vian, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru tot grupul, după care dispăru din nou dincolo de perdeaua de mărgele. Toma se lăsă pe spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița de scrum adunată acolo. Vecinii lui din celălalt capăt al terasei șușoteau între ei, adunați toți cu capetele aplecate peste masă. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Trecuseră minute bune de când Maricel le ceruse să facă liniște și, lucru neobișnuit pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma se lăsă pe spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița de scrum adunată acolo. Vecinii lui din celălalt capăt al terasei șușoteau între ei, adunați toți cu capetele aplecate peste masă. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Trecuseră minute bune de când Maricel le ceruse să facă liniște și, lucru neobișnuit pentru un grup de țigani, liniștea era păstrată în continuare. Toma îi știa bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la nici un metru deasupra fundului bolovănos al râpei, care cobora ușor spre dreapta. Mai departe, nu putea străbate cu privirea, canionul arcuindu-se ușor. Pășind prudent pe pietroaiele adunate acolo, porni la vale. Pe măsură ce înainta, studia atent pereții, căutând un loc pe unde s-ar fi putut cățăra. Dacă voia să afle ce fac oamenii lui Boris Godunov la peștera vâlvei, trebuia să urce până sus, pe platou. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a mai apucat s-o scrie; în schimb, a fost conștientă de importanța muncii pe care a depus-o zeci de ani la rând, cu mare cheltuială de timp și bani, spunând că cineva, un urmaș, va putea valorifica documentele adunate. Multe dintre fapte, întâmplări, acțiuni și atitudini, oameni și instituții, le-am tiut de la tatăl meu, învățătorul Virgil Cernat, de la oamenii satului: mama Boghioaia, Vasile Vasilaș (Costănoiu), Emil Boghiu, de la Iordache Nănescu și Nicolai Vasilaș, de la profesorul Vasile Totolea și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
risipite (în lunca împădurită a Dunavățului), apoi devine un sat răsfirat, cu gospodării distanțate una 52 de alta, despărțite de grădini, imașuri, ogoare. în unele locuri ale vetrei de sat, Lunca se înfățișa și se mai înfățișează ca un sat adunat, cu gospodării la stradă, cu micile grădini în spatele caselor și acareturilor. Aceste caracteristici le aveau și celelalte sate de pe Valea Dunavățului și din Colinele Tutovei, la care se adaugă factorul esențial care polarizează viața umană: apa. „Ca umbra de corp
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oameni bătrâni din satul Lunca, comuna Filipeni, județul Bacău. Iar întâmplările de după primul război mondial le-am spus după cum mi-am adus aminte. Gavril Bădălu 14 ianuarie 1971 * Documente din fondul „Vasile Rosetti” aflate la Arhivele Statului București - Academia Românș, adunate transcrise, traduse și analizate de Olimpia Bșdșlu 1565 (7073 Aprilie 25), Hîrlșu Alexandru Voedod, din mila lui Dumnezeu, domn al țării Moldovei. Iată a venit înaintea noastră popa Onică din Fruntești și cu alte rude din Obârșie și au pârât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
În acest scop, s-a format o comisie comunală, la inițiativa judecătorului O. Cernea, care s-a prezentat la primăria comunei în 6 martie 1921, după ce trimisese o citație proprietarei și o citație colectivă pentru săteni. Judecătorul a cerut sătenilor adunați să aleagă un delegat care să facă parte din comisia de expropriere. A fost desemnat Vasile Roman Pușcuță. Comisia a stabilit suprafața totală a moșiei pe baza declarației Virginiei Lambrino și a lucrărilor de expropriere din 1919. Moșia avea 1012
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
va fi neînsemnat. Cu acest prilej, s-au înmânat dlui învățător Postoiu și dlui Tițariu - care de asemenea era prezent, brevetele de medaliere cu „Răsplata muncii pentru învățământ”. Decernarea acestei distincțiuni harnicilor învățători a făcut o frumoasă impresie în lumea adunată să sărbătorească pe acești apostoli ai neamului. S-au ținut instructive cuvântări de către subscrisul, învățătorii medaliați și învățătorul Gh. Iacobeanu de la școala din Buhaciu-Bijghir. Interesândumă de situația lucrărilor de adăugire a două săli de clasă, am constatat că s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
confort superioare celor de la oraș (liniște, aer curat, verdeață), cu mobil, internet, calculator, este o garanție că cel puțin unele sate se vor menține, vor supraviețui, dar satul tradițional, regretat de unii, cu obiceiuri, cu legăturile de rudenie, cu familia adunată măcar la sărbători, va rămâne o amintire de care se vorbește în cărți. Evident, pentru construirea acestor case noi, este nevoie de meșteri noi, specializați pe șantierele din Spania și Italia, care lucrează cu alte scule, cu alte materiale, încorporând
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o invitație la masă. Ieșeam, destul de rar în lume așa că am acceptat-o cu bucurie. Când am sosit - puțin mai târziu pentru că de teamă să nu ajung prea devreme am făcut de trei ori înconjurul catedralei - am găsit societatea deja adunată. Erau acolo dra Waterford și dna Jay, Richard Twining și George Road. Ne adunaserăm numai scriitori. Era o zi frumoasă de la începutul primăverii și toți eram plini de bună dispoziție. Am flecărit despre o sută de lucruri. Dra Waterford, sfâșiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
țară, iar căldurile, după puhoaiele venite peste case și oameni, crescuseră totul în grădina celor doi actori. Femeii i s-a uscat gura de atâta vorbit și ar bea apa aia din pahar, dar se abține; acum, voința îi este adunată toată în mâna care stinge apăsat milimetrul de țigară rămasă, mirosul tutunului bun se amestecă neașteptat cu cel al trifoiului și al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă la poale, o rochie dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
minți... (Pauză, e neliniștită...) Ei, fleoșc, ai descoperit tu acuma America, asta, despre cuvinte, o știe toată lumea. Cuvintele sunt niște curve, iubito, și curva cea mai bătrână e cuvântul IUBIRE! Ai văzut vreodată cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, adunată ca un cur de găină, cât machiaj întins pe fața ei, ce privire obosită? Ești cinic, iubirea există. Pe dracu’, iubirea, doamna mea, e pentru căței! Dar cățeii sunt fideli. Cățeii sunt fideli oamenilor, nu sunt fideli cățeilor, nu suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plânge că e frig, mereu îi e frig, zice el, fă-i... și m-am tuflit toată. Dar i-am plătit... * Maestrul are pe el un halat de mătase, albastru, de la genunchi în jos se văd picioarele păroase, cu porii adunați și ieșiți în relief din cauza frigului și, mai ales, a vântului de primăvară, labele goale în papucii făcuți din niște sandale mai vechi, părul îi vine în ochi mereu, nasul genial ajunge în pământ, se apleacă spre straturi, vorbește mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Anita se ridică de pe scaun, îi întoarce spatele, trece printre mese, iese târâind sandalele ușoare. Tânărul actor întoarce repede capul și se uită după ea, o privește o clipă de o sută de ani, fata mergea greu, capul plecat, umerii adunați, sandalele făceau un zgomot infernal. Nu-i vede decât spatele încovoiat. * Seara, am aflat că s-a aruncat de pe clădirea fostului ei liceu și că maică-sa, o arhitectă foarte cunoscută pe atunci, ți-am mai spus asta, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cum pleca ea de pe terasa de la Hades, în ziua aia nefericită, când el mânca alături de Rita, fata care devenise prima lui nevastă, mereu o vede pe Ani cu spatele, plecând, îi vede sandalele alea ușoare, picioarele lungi, stă cu umerii adunați și capul plecat. În alt pom e tot ea, Ani a lui, așezată pe scaun, tot pe terasa de la Hades, plânge tăcut, în liniște, fără un suspin, doar șiruri de lacrimi se scurg continuu. Acolo am murit amândoi... Au înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nassau Literary Magazine. Dar geniul lui Tanaduke absorbea multiplele culori ale epocii, așa că, spre marea dezamăgire a celor doi, el s-a lăsat cucerit de viața boemă. Acum vorbea despre Greenwich Village În loc de „luni Învârtejite“ și cunoștea „muze hibernale“, neacademice, adunate ciopor la intersecția lui Broadway cu 42nd Street, În loc de pruncii shelleyeni de vis cu care le hrănise așteptările apreciative. Așa că l-au lăsat pe Tanaduke În mâinile futuriștilor, considerând că astfel el și cravatele lui extravagante vor cunoaște o soartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acum este să mergeți acasă și să așteptați vești de la poliție. — Da, desigur, l-am aprobat și, ocolind masa, am luat-o pe Hildegard de mână și am îndepărtat-o din îmbrățișarea Reichsführer-ului. Apoi, ne-am strâns mâinile cu cei adunați acolo, le-am primit condoleanțele și l-am lăsat pe Rahn să ne conducă la ușă. Ce se poate spune? zise el cu adâncă gravitate. Desigur, îmi pare foarte rău că Emmeline a trecut pe lumea cealaltă, dar, așa cum însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe sine dacă-i îndeajuns de chibzuit. Cine îl cunoaște mai adânc în conștiință are ca certă impresia că da. E un om trecut prin multe în viață și de aceea nu are o inimă închisă, dar are o minte adunată perfect în jurul unor idei cu perspectivă practică. Din acest punct de vedere este, cu alte cuvinte, un om harnic și gospodar (de ce am ocoli ultimul termen doar pentru că are răsunet în vocabularul sovietic?! Omul harnic și cu aptitudini practice nu
MĂRIN CORNEA. TRĂSĂTURI ALE CONDIŢIEI DE BIRUITOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364449_a_365778]
-
TOAMNA ȚI-A ADUS ÎN OCHI TOT CERUL Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului N-am îndrăgit toamna niciodată. Ba mint, când eram copil, mi-a plăcut; În rochiță, la brâu adunată, Strângeai mere, într-un râs prefăcut. Mai târziu, când începusem școala, Că n-o să-ți placă mărul m-am temut; Toamna mă-ndemna să-ți umplu poala, Iar gura mea tânjea să te sărut. Pe buze, sărutu-l simt arsură. Din
TOAMNA ŢI-A ADUS ÎN OCHI TOT CERUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364511_a_365840]
-
în fel și chip; După moarte oamenii au considerat că a sosit timpul ca el să ocupe un loc mai mare în recunoștința lor Drept pentru care s-a zidit în grabă un muzeu impunător și toate obiectele sale mărunte adunate acolo Și chiar inima cioplitorului trebuia expusă într-un recipient ca privitorii să-l simtă măcar de acum înainte mai aproape de ei O inimă bătrână și plină de cicatrici Înaintea vernisajului însă, cineva grijuliu a înlocuit-o cu una tânără
INIMA CIOPLITORULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364507_a_365836]
-
fiecare) Că feciori-și cereau soața La soroc de-nsurătoare, Când veneau cu tot alaiul Cu drușcuțe, lăutari, Cu vinars, să omenească Cei părinți, mari gospodari. Era chiot, veselie Cât încape-n lumea toată Și sunau tilinci voioase Pentru lumea adunată. Că țineau aste petreceri Cu brazi puși în vârf de porți Vreo trei zile încheiate, Ba și încă vreo trei nopți, Și erau atunci ospețe Și-n petreceri danțavai, Că-ți era mai mare pofta De trăit pe acest plai
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
acestei privegheri, a chemat preoții în veșmântar și le-a spus: "De acum nu voi mai săvârși nici o priveghere împreună cu voi în acest trup, deoarece Dumnezeu m-a chemat la El. Mergeți deci și trimiteți pe Domițian la mine, și adunați toți părinții și aduceți-i dimineață la mine". Când toți erau adunați în jurul lui, le-a spus: "Iubiții mei frați, eu însumi pornesc la drum pe calea părinților mei; voi înșivă, dacă mă iubiți, trebuie să țineți aceste porunci. În
SF. EFTIMIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361392_a_362721]
-
în spatele dricului doar un câine șchiop Locul II - Virginia Popescu aversă de mai - rămase pe o bancă doar două nume Locul III - Ion Rășinaru vulturul pe stâncă cu păstrăvu-n gheare - râul tulburat Mențiune - Corneliu Beldiman parcul plin cu flori - scriitori adunați la masa tăcerii Mențiune - Virginia Popescu zori de zi în parc - câte limbi străine se aud pe ramuri! Mențiune - Corneliu Traian Atanasiu nu mă sperie anii - doar că nu mai știu ...și câte luni? Mențiune - Valeria Tamaș șipotul apei - de sub
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]