2,458 matches
-
moi, j'aime/aussi leș fleurs, aussi leș yeux, aussi leș lèvres, aussi leș tombes " (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/Je n'écrase pas la corolle de merveilles du monde) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 47). La répétition de l'adverbe " aussi " est encombrante, tandis que la version n'est pas correcte du point de vue grammatical. " Pe spate ne-am întins în iarbă : tu și eu./ Văzduh topit că ceara-n arșiță de soare/curgea de-a lungul peste miriști
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
un aveugle " (Lucian Blaga, Leagănul (Le berceau), în Pașii profetului, édition trilingue, préface par George Călinescu, traduction en français par Paul Villard, op. cît., p. 43). Le traducteur semble être dérangé par la reprise, dans le texte source, de l'adverbe " încet " (" doucement ") ; par conséquent, îl évite une telle insistance dans la traduction. 1366 L'ajout des vers pour des raisons de compensation au niveau phonique/prosodique est admirablement illustré par la traduction du poème Fum căzut (Fumée penchée). V. Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
par le syntagme " vers en miroir ". 1406 V. l'Annexe 4. 1407 V. Alexandra Indrieș, Corola de minuni a lumii..., op. cît., p. 159: E vorba așa-zicând de false comparații, căci de fapt cele expuse în versurile introduse prin adverbul de comparație "că" sunt termenii proprii, sunt datele realității concrete figurate (designatele), transfigurate prin metaforă "sufletul satului fâlfâie pe lângă noi." " (" Îl s'agit en effet de fausses comparaisons, car leș faits introduits par l'adverbe de comparaison "comme" șont leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
expuse în versurile introduse prin adverbul de comparație "că" sunt termenii proprii, sunt datele realității concrete figurate (designatele), transfigurate prin metaforă "sufletul satului fâlfâie pe lângă noi." " (" Îl s'agit en effet de fausses comparaisons, car leș faits introduits par l'adverbe de comparaison "comme" șont leș termes propres, leș données de la réalité concrète figurée (leș objets désignés), transfigurées par la métaphore "l'âme du village autour de nous papillonne". " Notre traduction.) 1408 Leș suppressions du tiret șont assez nombreuses dans cette
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
du poème Stalactita (La stalactite) : leș vers en miroir " Lin,/lin,/lin picuri de lumină [...] cad necontenit [...]. " șont traduits par " Et une à une,/Tout doucement,/Des gouttes de lumière [...]/Tombent sans arrêt [...]. " La traductrice omet la répétition de l'adverbe " doucement ", recrée le sens source et, par cela, supprime leș vers en miroir. V. Lucian Blaga, Stalactita (La stalactite), în 65 poèmes, traduit par Paula Romanescu, op. cît., p. 26. V. aussi Lucian Blaga, Din părul tău (De țes cheveux
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
nesistematică, unde apar mereu noțiuni noi. Lexicul-în fiecare limbă romanică (inclusiv româna), s-a transmis același număr de cuvinte: 2000, iar dintre acestea, 500, s-au transmis tuturor limbilor romanice-cuvinte panromanice! Din această categorie fac parte instrumentele gramaticale: prepoziții, conjuncții, adverbe, pronume, numerale, verbe. Între cele 2000 de cuvinte moștenite în limba română, unele s-au păstrat numai în această limbănumărul lor este de 100, precum ajutor, cântec, creștin, împărat, a ierta, a legăna ș. a. Ca o concluzie, limba română continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asemene structura 566 Ordine și Haos acestei limbi cu cea a Templului Babel : „în turn, erau numai nouă materiale, și anume lut și apă, lână și sânge, lemn și var, păcură, pânză de in și bitum [...], adică nume, pronume, verb, adverb, participiu, conjuncție, prepoziție și interjecții” (4, p. 20). Nu trebuie să ne surprindă obsesia oamenilor de a recupera (fie și parțial) lingua adamica, limbă vorbită de oameni până la tragicul episod al înălțării Turnului Babel. Nu este întâmplător faptul că cele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o formă de repovestire abreviată în care au fost asimilate elemente narative individuale. Pare să existe o preferință pentru acele elemente narative care, atunci cînd sînt privite separat, nu determină în mod decisiv situația narativă, de pildă timpul prezent și adverbele temporale (excepție făcînd, desigur, cele care indică orientarea temporală a unui personaj-reflector.). Totuși, forma persoanei întîi singular este întotdeauna exclusă din acest gen de rezumat, pentru că folosirea sa ar predispune la un anumit mod de configurare a intermedierii. 2.2
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prezentul narativ al unui narator sau din prezentul experiențial al unui personaj din roman) sau prin folosirea anumitor forme adverbiale temporale precum "ieri", "astăzi", "mîine" sau "alaltăieri", "în această zi" sau "în ziua următoare". De regulă, "astăzi", "mîine" și alte adverbe de același gen care fac referire la experiența temporală a unui personaj ficțional par potrivite într-o repovestire vie, însă nu și într-un rezumat. Weinrich a stabilit că, atunci cînd "și caracteristicile narative ale operei... trebuie rezumate" (ceea ce înseamnă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
repovestire vie, însă nu și într-un rezumat. Weinrich a stabilit că, atunci cînd "și caracteristicile narative ale operei... trebuie rezumate" (ceea ce înseamnă că nu avem de-a face cu un rezumat, ci cu o repovestire la timpul prezent istoric), "adverbele temporale cu funcție narativă reflectă o anumită ambivalență care este împreună cu alte caracteristici o parte componentă a genului "rezumat""86. Modul în care Weinrich clasifică adverbele temporale cu funcție narativă și de relatare ar trebui reanalizat avînd în vedere cele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de-a face cu un rezumat, ci cu o repovestire la timpul prezent istoric), "adverbele temporale cu funcție narativă reflectă o anumită ambivalență care este împreună cu alte caracteristici o parte componentă a genului "rezumat""86. Modul în care Weinrich clasifică adverbele temporale cu funcție narativă și de relatare ar trebui reanalizat avînd în vedere cele două mijloace principale de orientare temporală pe care le-am schițat anterior. Folosirea adverbelor temporale dincolo de descrierea rețelei de conectori (nexus) de tip "și apoi" ar
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o parte componentă a genului "rezumat""86. Modul în care Weinrich clasifică adverbele temporale cu funcție narativă și de relatare ar trebui reanalizat avînd în vedere cele două mijloace principale de orientare temporală pe care le-am schițat anterior. Folosirea adverbelor temporale dincolo de descrierea rețelei de conectori (nexus) de tip "și apoi" ar trebui probabil să fie privită ca o infiltrare a elementelor narative în rezumat. Pentru ca imaginea sa fie completă, ar trebui să menționez practica adoptării în rezumat a unor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
făcută anterior între narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia acoperă și nivelurile de profunzime ale structurii narațiunii. Acest lucru poate fi demonstrat prin analiza deicticelor spațio-temporale, adică a funcției acelor cuvinte, în primul rînd pronume și adverbe, care îl ajută pe cititor să se orienteze în spațiul și timpul lumii ficționale în narațiunea la persoana întîi și în narațiunea la persoana a treia. Acest lucru poate fi ilustrat prin enunțul care deja a fost folosit ca exemplu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Hamburger este contrazisă atunci cînd aceasta folosește exemplul citat pentru a demonstra că ""acolo" nu este decît "aici" în referirea la figura fictivă, fictivul Eu-Origo [orientarea spațio-temporală] al persoanei din roman. Acest lucru devine vizibil imediat, atunci cînd combinăm un adverb deictic temporal cu termenul "acolo": "Astăzi s-a plimbat agale toată ziua" este la fel de acceptabil ca "Astăzi s-a plimbat pe aici [...]""221. "Acolo", un adverb deictic care indică distanța, pare incompatibil cu termenul "astăzi", un adverb deictic ce indică
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
spațio-temporală] al persoanei din roman. Acest lucru devine vizibil imediat, atunci cînd combinăm un adverb deictic temporal cu termenul "acolo": "Astăzi s-a plimbat agale toată ziua" este la fel de acceptabil ca "Astăzi s-a plimbat pe aici [...]""221. "Acolo", un adverb deictic care indică distanța, pare incompatibil cu termenul "astăzi", un adverb deictic ce indică apropierea în contextul unei narațiuni la persoana a treia. Acestea sînt, totuși, compatibile, în contextul unei narațiuni la persoana întîi: "Astăzi m-am plimbat agale toată
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cînd combinăm un adverb deictic temporal cu termenul "acolo": "Astăzi s-a plimbat agale toată ziua" este la fel de acceptabil ca "Astăzi s-a plimbat pe aici [...]""221. "Acolo", un adverb deictic care indică distanța, pare incompatibil cu termenul "astăzi", un adverb deictic ce indică apropierea în contextul unei narațiuni la persoana a treia. Acestea sînt, totuși, compatibile, în contextul unei narațiuni la persoana întîi: "Astăzi m-am plimbat agale toată ziua". Un motiv al acestui lucru este corporalitatea naratorului la persoana
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din spate, se întoarse și se mișcă stînjenit de pe un picior pe altul cîteva secunde. Iar apoi se întîmplă că, la cincisprezece sau douăzeci de pași distanță de ea, îngenunche, se așeză tăcut în genunchi 427. Harweg are dificultăți cu adverbul deictic "acolo în spate" (dort hinten)428. În primul citat acesta indică în mod clar punctul de vedere al lui Spinell. Propoziția care începe cu "Ușa de acolo din spate" este în stilul indirect liber, reflectînd percepțiile lui Spinell. Recurența
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care soarele strălucea fierbinte, toată lumea prefera partea casei care dădea înspre grădină, mai ales stăpîna casei și fiica sa, care și astăzi stăteau pe aleea acoperită cu dale, care era cu totul umbrită 465. Frecvența și consecvența folosirii auctoriale a adverbelor deictice, care, de fapt, sînt potrivite pentru orientarea spațio-temporală a personajului ficțional, pot, pe de altă parte, să aducă o anumită reflectorizare a personajului-narator. O tendință distinctă spre reflectorizare a deicticelor spațiale se poate distinge la începutul narațiunii lui Georg
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
drumul. Ramurile pinilor coborau grele în aerul umed. Pe cer treceau nouri cenușii, însă foarte denși iar apoi se ridică aburul ceții în sus [...]466. Așa cum Anderegg a arătat deja în interpretarea pe care a făcut-o acestui pasaj, atît adverbele deictice, cît și alegerea cuvintelor și a metaforelor din text trimit la experiența personajului principal: Tot ceea ce se întîmplă se referă la Lenz și îl afectează pe acesta"467. Anderegg atrage atenția, de asemenea, asupra faptului că preluarea orientării spațiale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
1968. Zach, Wolfgang, "Richardson und der Leser. Pamela-Shamela-Pamela II", Arbeiten aus Anglistik und Amerikanistik 1, Graz 1976, 65 -105. Zeltner-Neukomm, Gerda, Das Wagnis des französischen Gegenwartsromans. Die neue Welterfahrung in der Literatur, Hamburg 1960. Index de termeni actorial, v. personal adverbe de timp, 57, 60-61, 149-150 alternarea referinței, la persoanele întîi și a treia, 159-162, 166-167, 255, 337 în romanul modern, 167-169, 172 amintire, v. narațiune la persoana întîi analiza trăsăturilor distinctive, 96-98 antipersonală (funcție), 119 aperspectivism-perspectivism, 38, 90, 93, 179
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
4,2) - ’emeÖ we y"š"r (Ps 111,8) - ’emeÖ we-țe:eq (Ps 85,12) - ‘emeÖ ó-țe:"q"h (Zah 8,8). Cel de-al treilea nume, ’ElohQy ’"mQn, este mai frapant, întrucât în această sintagma este substantivizat un adverb 217 folosit de obicei în promisiuni solemne sau în finalul doxologiilor (e.g. Dt 27,15-26; Ps 41,14; 72,19; 89,53; 106,48), cu sensul: „cu adevarat!”, „așa să fie”. Formă ’ElohQy arată că e vorba de o anexiune
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la traducerea Cornilescu este „cumințirea” topicii. Impresia este că a confruntat traducerea cu Revised Standard Version, dar topica engleză are servituți foarte mari, la care română nu trebuie obligată. De asemenea, „aproape”, având valoare și de adjectiv, nu numai de adverb, este mai potrivit pentru a reda conținutul lui Q"rÄ>, care este un adjectiv, decat prepoziția „lângă”. Semnificații de bază: plin de grija iubitoare și oferind ajutor celui aflat în necaz. 3.1.15. Iertător, îngăduitor 3.1.15.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4.), ’Pl neq"mÄÖ (3.1.11.5.), ’Pl gemulÄÖ (3.1.11.6.), ’Pl ’emón"h, ’Pl ’emeÖ (3.1.12.1.), ’Eloah se (3.1.15.1.), YHWH305 Te>"’ÄÖ (3.1.7.6.); - substantiv în anexiune cu adverb substantivizat: ’ElohQy ’"men (3.1.12.1.); - adjectiv substantivizat în anexiune cu nume propriu: / Yiœer"’Ql (3.1.7.4.); - adjectiv în anexiune cu substantiv: ra> ƒese: we-’emeÖ (3.1.14.3.), ’erek ’appayim (3.1.15.3.); - participiu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ktízÄn (3.1.10.1.), themeliÄÎn (3.1.10.3.), diatQrÄÎn, phylássÄn (3.1.12.3.), euilateúÄn (3.1.15.1.), aphairÄÎn (3.1.15.2.); - participii aoriste: themeliÀsas (3.1.10.3.). - numeral: hežs (3.2.1.4.1.) - adverb: eggýs (3.1.14.5.) - expresii alcătuite din: - două substantive legate prin conjuncție: tò Alpha kaì tò Ä méga (3.2.1.3.4. și 3.2.2.6.4.), hQ archg kaì tò télos (3.2.1.3.5
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
filosofiei medievale transpus într-o „dramă epistemologică” (cf. H.-R. Patapievici, „Prefață” la Numele trandafirului, ed.cit., pp. 7-17). E drept că aici e de mers mai departe, și nici nu mai contează dacă prin Ockham sau Holmes. Restul revine adverbelor, măștilor sau lectorului in fabula. „Aici, în această cenzură, se întrevede foarte limpede rolul măștii” (cf. H.-R. Patapievici, loc.cit., p. 16). Cf. Banchetul, 219b-d. Cf. ibidem, 219e-d. Cf. Phaidros, 255e Cf. Léon Robin, Platon, pp. 73-74. Aflu ziceri
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]