489 matches
-
a fost denumită Suhoi Șu-11. Variantele de "Șu-9" și "Șu-11" au fost construite într-un număr mai mare de 1200 de exemplare, din care nu a fost exportat nici unul. Configurația era asemănătoare cu a avionului Șu-7 că de exemplu frânele aerodinamice din spatele fuzelajului, conul de admisie a aerului și motorul turboreactor Liulka AL-7 al avionului Șu-7. Fuzelajul și suprafețele din coadă ale avionului Șu-9 se aseamănă cu cele ale avionului Șu-7, dar, spre deosebire de aripă în săgeată cu anvergură extinsă a acelui
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
Șu-9 se aseamănă cu cele ale avionului Șu-7, dar, spre deosebire de aripă în săgeată cu anvergură extinsă a acelui avion, avionul „Fishpot” folosea aripa delta de 53°. Ampenajele erau convenționale. Configurația era asemănătoare cu a avionului Șu-7, ca de exemplu frânele aerodinamice din spatele fuzelajului că și dispozitivul de admisie și motorul turboreactor Liulka AL-7 al avionului Șu-7. Aripa delta a avionului Șu-9 a fost adoptată din cauza rezistenței sale la înaintare reduse în regimul de zbor supersonic. Volumul sau mai mare permitea în comparație cu
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
eliberarea unei unități dozate de 1 și 3 mg , deoarece , având o cantitate mai mică de pulbere într- un blister , inhalatorul riz acționează mai eficient în descompunerea sau de- aglomerarea acesteia , având drept rezultat o proporție mai mare de particule aerodinamice , de dimensiuni mai mici , pentru blisterul de 1 mg ( vezi pct . 2 și 4. 4 ) . În urma inhalării orale a unei doze unice de insulină umană , aproximativ 30 % din conținutul total al te blisterului rămâne în acesta sau în dispozitiv , 20
Ro_344 () [Corola-website/Science/291103_a_292432]
-
eliberarea unei unități dozate de 1 și 3 mg , deoarece , având o cantitate mai mică de pulbere într- un blister , inhalatorul acționează mai eficient în descompunerea sau de- aglomerarea acesteia , având drept rezultat o at proporție mai mare de particule aerodinamice , de dimensiuni mai mici , pentru blisterul de 1 mg ( vezi pct . 2 și 4. 4 ) . riz Distribuția to În urma inhalării orale a unei doze unice de insulină umană , aproximativ 30 % din conținutul total al te Studiile la animale nu au
Ro_344 () [Corola-website/Science/291103_a_292432]
-
831 m/s; la o elevație de 13,5°, cu proiectile perforante, aceasta oferea o distanță de tragere de până la 16.450 m. La o elevație de 16°, bătaia tunurilor a fost extinsă până la 18.686 m folosind proiectile mai aerodinamice, dar puțin mai grele. Cadența acestor tunuri era de două lovituri pe minut. Fiecare tun avea câte 80 de lovituri (proiectile). Armamentul secundar a constat în 27 tunuri de 76 mm (3 țoli) plasate în suprastructură și pe turele. Aceste
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
h. Sunt utilizate pentru linia dificila Omaha - Ogden, pentru care se folosesc și trei locomotive pentru o garnitură. În perioada interbelică, cele mai multe automotoare Diesel pentru viteze mari s-au construit în SUA, Germania, Franța, Olanda. In Germania, primul tren automotor aerodinamic a fost construit în perioada 1931 - 1932 ca rezultat al colaborării firmelor "Wumag", "Maybach" și SSW ("Siemens - Schuckert - Werke"), astfel că pe 15 mai 1933 automotorul cu tracțiune Diesel-electrică, denumit "Der Fliegende Hamburger" ("Hamburghezul zburător"), a fost dat în exploatare
Istoria tranSportului feroviar () [Corola-website/Science/313702_a_315031]
-
de undele de șoc care le însoțesc (conform teoriei elaborate încă din 1860 de către matematicianul Bernhard Riemann). El a inventat o metodă pentru vizualizarea oscilațiilor straturilor de aer la ieșirea dintr-un ajutaj, iar în 1908 a construit primul tunel aerodinamic din Germania. Lucrările sale teoretice și experimentale efectuate cu ajutorul acelui tunel au dus la elaborarea teoriei sale a aripii portante și au influențat considerabil dezvoltarea ulterioară a aerodinamicii pe plan mondial. După Primul Război Mondial, Ludwig Prandtl a dezvoltat o
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
transporta până la 10 rachete aer-aer, Șu-27 era unul dintre cele mai bune avioane rusești de vânătoare la vremea respectivă. Primul prototip Flanker-A a zburat la 20 mai 1977, intrând în serviciu că Flanker-B în 1984. Flanker-ul a suferit câteva modificări aerodinamice de atunci încoace, astăzi numărul modelelor fiind de 5. Șu-27IB, numit Șu-34, este un avion de atac la mare distanță, prevăzut cu 2 locuri unul lângă altul. Șu-27UB Flanker-C, numit Șu-30, este un aparat de interceptare și antrenament cu 2
Suhoi Su-27 () [Corola-website/Science/307944_a_309273]
-
revizuirea normelor în vigoare. În cadrul unui contract cu Institutul Național de Standardizare, Andrei Filotti a elaborat o nouă metodologie de calcul care ținea seama de forțele de sucțiune create de vârtejurile de aer, determinate prin încercări pe modele în tuneluri aerodinamice. La sfârșitul anului 1983 Andrei Filotti a fost angajat consilier tehnic șef al Organizației Națiunilor Unite. În această calitate i-a revenit responsabilitatea coordonării diferitor proiecte în Asia de Sud-Est. Proiectul acorda asistență guvernului Indiei pentru înființarea unei unități specializate în elaborarea
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
folosirea a 6 scaune pe un rând (3+3) față de 5 la modelele concurente (3+2). În plus, tot pentru simplificare, motoarele au fost așezate pe piloni, sub aripi (ca la Boeing 707), permițând astfel acces ușor, simplificând design-ul aerodinamic, distanțând astfel modelul de concurența din acea vreme (atât Caravelle cât și DC-9 aveau motoarele plasate pe fuselaj, în spatele avionului). La ceremonia de lansare din 17 ianuarie 1967, au fost prezenți reprezentanții celor 17 companii aeriene care comandaseră nou avion
Boeing 737 () [Corola-website/Science/306796_a_308125]
-
de urgență, avionul trebuie să aterizeze cu tot combustibilul sau să facă cercuri în jurul aeroportului pentru a arde combustibilul în exces, în funcție de natura acesteia. În plus, trenul de aterizare nu este acoperit de o ușă, ci doar de niste sigilii aerodinamice, care, împreună cu roțile trenului de aterizare retractat, asigură forma aerodinamică dorită, simplificând designul avionului. Modelele recente sunt oferite cu dispozitive winglet, de aproape 2.5 m înălțime. În plus, aceste dispozitive pot fi instalate și pe aripile avioanelor mai vechi
Boeing 737 () [Corola-website/Science/306796_a_308125]
-
să facă cercuri în jurul aeroportului pentru a arde combustibilul în exces, în funcție de natura acesteia. În plus, trenul de aterizare nu este acoperit de o ușă, ci doar de niste sigilii aerodinamice, care, împreună cu roțile trenului de aterizare retractat, asigură forma aerodinamică dorită, simplificând designul avionului. Modelele recente sunt oferite cu dispozitive winglet, de aproape 2.5 m înălțime. În plus, aceste dispozitive pot fi instalate și pe aripile avioanelor mai vechi. O altă caracteristică (care arată vechimea designului inițial) sunt două
Boeing 737 () [Corola-website/Science/306796_a_308125]
-
aer și trebuie înțeleasă în raport cu celelalte trei. Ea poate fi generată de orice parte a aeronavei, dar la un avion obișnuit portanța este datorată în special aripii și în particular formei specifice în secțiune a aripii. Portanța este o forță aerodinamică datorată "trecerii" unui obiect printr-un fluid. Ea acționează asupra centrului de presiune și este definită ca fiind perpendiculară pe direcția de curgere a fluidului. Teoriile despre generarea forței portante au devenit surse de controverse și subiect de discuții aprinse
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
apare în direcția opusă, în concordanță cu principiul acțiunii și reacțiunii al lui Newton. Dat fiind că aerul este un fluid, moleculele sunt libere în mișcare și orice suprafață solidă poate devia curgerea. Pentru o secțiune de aripă - numită "profil aerodinamic" - ambele sale suprafețe, de sus - "extrados" și respectiv de jos - "intrados" contribuie la întoarcerea curgerii. Luând în considerare doar una dintre suprafețe, ajungem la o teorie incorectă a portanței, de aceea ele se abordează împreună. Când două obiecte solide interacționează
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
pe direcția de curgere a fluidului este numită "forța portantă", iar componenta de-a lungul direcției de curgere se numește "rezistența la înaintare". În realitate există o singură forță, cauzată de variația presiunii în jurul suprafeței corpului sau - vorbind de profile aerodinamice - este cauzată de diferența dintre presiunile de pe intradosul și respectiv extradosul profilului. Forța aerodinamică acționează într-un punct determinat de distribuția presiunilor, punct numit "centrul de presiune". Portanța este o forță mecanică, generată de interacțiunea și contactul dintre un solid
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
lungul direcției de curgere se numește "rezistența la înaintare". În realitate există o singură forță, cauzată de variația presiunii în jurul suprafeței corpului sau - vorbind de profile aerodinamice - este cauzată de diferența dintre presiunile de pe intradosul și respectiv extradosul profilului. Forța aerodinamică acționează într-un punct determinat de distribuția presiunilor, punct numit "centrul de presiune". Portanța este o forță mecanică, generată de interacțiunea și contactul dintre un solid și un fluid. Nu este generată de un câmp de forțe precum greutatea, care
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
până în 1940.În 1948 a fost exclus din Academia Republicii Populare Române, fiind repus în drepturi abia în 1955. A murit în 2 martie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani. Și-a desfășurat activitatea de cercetare în domeniile: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton. A făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice. În anul 1909, a propus
Nicolae Vasilescu-Karpen () [Corola-website/Science/304860_a_306189]
-
eficiente la viteze de zbor medii, cu numărul Mach cuprins între 0,5 și 1,0 (cca. 600 - 1200 km/h la nivelul solului, respectiv cca. 500 - 1000 km/h la nivelul zborului de croazieră). La viteze mai mari, performanțele aerodinamice ale elicii scad, datorită apariției regimului de curgere transsonic (sau chiar supersonic) a aerului la vârfurile palelor elicii. Din acest motiv, la avioanele de viteze mai mari (avioane supersonice) sunt utilizate alte tipuri de motoare (turboreactoare). Turbopropulsoarele sunt foarte eficiente
Turbopropulsor () [Corola-website/Science/319412_a_320741]
-
copilot pe Petre Cristea, a participat in 1934 la prima (și ultima) ediție a turului Italiei (6000 km), intitulat "Coppa d'oro del Littorio". Ulterior Berlescu a participat cu acest automobil la Raliul Monte Carlo, întreaga presă internațională remarcând caroseria aerodinamică.
Societatea pentru exploatări tehnice () [Corola-website/Science/313594_a_314923]
-
compusă din două lonjeroane, nervuri și lise, iar parțial învelișul este frezat. Pe bordul de atac se află amplasați voleți acționați hidraulic, iar pe bordul de fugă flapsuri de tip Fowler modificat. Fiecare aripă are pe extrados câte un cuțit aerodinamic, iar pe intrados câte doi piloni de acroșare. Fuselajul este de tip semimonococă, alcătuit din trei segmente: fuselajul anterior, fuselajul central și fuselajul posterior. Fuselajul anterior conține echipamente de navigație și control, jamba de bot și cabina pilotului amplasată între
IAR 93 () [Corola-website/Science/303456_a_304785]
-
semimonococă, alcătuit din trei segmente: fuselajul anterior, fuselajul central și fuselajul posterior. Fuselajul anterior conține echipamente de navigație și control, jamba de bot și cabina pilotului amplasată între cele două prize de aer. Fuselajul central prezintă pe intrados două frâne aerodinamice perforate, pilonul central de acroșare și trenul principal de aterizare. Pe extrados, între cabina pilotului și ampenajul vertical, se găseste o coamă profilată aerodinamic care adăpostește trasee ale circuitelor hidraulice și comenzi de zbor. Fuselajul posterior conține cele două motoare
IAR 93 () [Corola-website/Science/303456_a_304785]
-
cabina pilotului amplasată între cele două prize de aer. Fuselajul central prezintă pe intrados două frâne aerodinamice perforate, pilonul central de acroșare și trenul principal de aterizare. Pe extrados, între cabina pilotului și ampenajul vertical, se găseste o coamă profilată aerodinamic care adăpostește trasee ale circuitelor hidraulice și comenzi de zbor. Fuselajul posterior conține cele două motoare ale avionului, ampenajul vertical și orizontal, iar pe extrados două derive. Ampenajul vertical este tip clasic, compus din derivă si direcție, iar cel orizontal
IAR 93 () [Corola-website/Science/303456_a_304785]
-
Pe avion se află montat un sistem de control al presurizării cabinei, aerului condiționat și degivrării parbrizului. Sunt prevăzute, deasemenea, două sisteme hidraulice independente pentru acționarea dispozitivelor de hipersustentație și a suprafețelor de comandă. Tot aceste două sisteme acționează frânele aerodinamice, escamotarea trenului, frânele trenului principal, parașuta de frânare și orientarea jambei de bot. Instalația electrică principală, de 28 V, este alimentată de două generatoare de 9 kW acționate de motoare. De asemenea, instalația cuprinde două baterii de 36 Ah și
IAR 93 () [Corola-website/Science/303456_a_304785]
-
devenit riscantă. Odată cu dezvoltarea de către compania Northrop a tehnicii de software numită "continuous curvature" (curbură continuă) pentru măsurarea reflexiei undelor radar pe suprafețe rotunde (vezi Tacit Blue), s-a putut proiecta un avion greu detectabil care să aibă un coeficient aerodinamic mult mai redus decât la F-117. Conceptul unui bombardier strategic capabil să penetreze nedectat spațiul aerian sovietic a apărut la sfârșitul anilor 1970. Ideea era ca avionul să poată pătrunde în primele ore ale unui război nuclear în spațiul aerian
Northrop Grumman B-2 Spirit () [Corola-website/Science/304211_a_305540]
-
și nucleare. Este primul avion proiectat integral pe calculator. A fost nevoie de inventarea a sute de materiale noi, noi procese de proiectare, testare și fabricație asistate de calculator. A fost nevoie de testarea extensivă pe calculator a tuturor caracteristicilor aerodinamice și de semnătură radar. Detectabilitatea foarte scăzută prin radar a necesitat alegerea unei configurații de tip aripă zburătoare (vezi Northrop YB-49). Însă instabilitatea aerodinamică a acestei configurații trebuie compensată permanent de un sistem computerizat de control al zborului „"fly-by-wire"”. Pentru ca
Northrop Grumman B-2 Spirit () [Corola-website/Science/304211_a_305540]