583,813 matches
-
ultimii ani, și în cultura română. Decalajul față de debutul european din anii '80 al acestui fenomen - al "vienomaniei", cum a mai fost numit - este, prin publicarea recentă a unor titluri de prestigiu, tot mai rapid recuperat. Le Rider însuși se află la cea de-a treia carte tradusă, după monumentala sinteză intitulată Modernitatea vieneză și crizele identității (1990 și 1994, edițiile franțuzești - 1995 la noi) și Mitteleuropa (1994, respectiv 1997). în cazul Jurnalelor intime vieneze, traduse și prefațate de aceeași Magda
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
vor reține atenția "ego-documentele" - jurnalul intim și jurnalele fictive din romanele și nuvelele sale. Vom ști cum să trecem, în cazul lui Theodor Herzl, de la jurnalul intim la "jurnalul sionist", ne vom întâlni cu "albumul poetic" al împărătesei Elisabeta, vom afla cum se scrie un jurnal intim feminist (Rosa Mayreder), vom oscila între adevăratele false și falsele adevărate jurnale intime ale adolescentelor și tinerelor vieneze, ori între autoportret și autografie, la un nivel mai teoretic al discursului etc. Ca impresie de
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
care, i se pare dlui Grigurcu, nu și-a epuizat resursele după 1989, așa cum afirmă unii și alții. "A condamna cronica literară în principiu, susține dl Grigurcu, e un semn de suficiență morală și miopie intelectuală". Sînt citați cîțiva cronicari aflați la "zenitul maturității" (precum Alex. Ștefănescu, Al. Cistelecan, O. Soviany) și cîțiva tineri pe cale de consacrare, precum Daniel Cristea-Enache, Luminița Marcu, C. Rogozanu, Paul Cernat, Mihaela Ursa și Horia Poenar. Al doilea lucru relevabil este o personală clasificare morală a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
lucrările Consiliului, "Spre Normalitate", de fapt "prin felul în care au fost evitate dezbaterile despre necazurile scandaloase, prin exprimarea solidarității față de principalii acuzați, putem spune că PSD s-a distanțat și mai mult de o prestație politică firească." Încercînd să afle motivele liniștii, editorialistul lansează mai multe întrebări, care mai de care mai explozive " Nu cumva tăcerea din Consiliul PSD servită opiniei publice ca fiind un pas "spre normalitate" ascunde complicități, polițe și posibile șantaje? Oare politețea cu care Adrian Năstase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
aduse de acasă, senatorii s-au răsculat împotriva desființării bufetului de serviciu. Tot ADEVĂRUL anunță, în același număr, că Doar președintele mai poate opri escrocheria de partid "sedii de 2 lei": "Camera Deputaților a adoptat raportul de mediere a textelor aflate în divergență între Cameră și Senat. Adoptarea acestui raport s-a făcut pe șest, în circa un minut fără ca vreun parlamentar să-și manifestte opoziția, deși anterior unele partide s-au prefăcut că se dezic de acest proiect, pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
cartea aceasta nu se lasă rezumată. Titlul ei preia o formulare a lui Nicolaus Cusanus, o formidabilă trecere în cuvinte a realizării paradoxului topologic: "Călătorul în mers, acela ce se mișcă pe o cale infinită, dacă e întrebat unde se află, răspunde: "pe cale", iar dacă e întrebat de unde vine, răspunde "de pe cale"; dacă, în sfîrșit, i se pune întrebarea încotro merge, răspunde: "spre cale, venind de pe cale". De aceea, o asemenea Cale nesfîrșită se numește locul călătorului și ea este Dumnezeu
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
aduceau la cunoștință cine sunt adevărații tartori ai Puterii, adică nu d-nii Iliescu, Năstase, Hrebenciuc, Cosmâncă, Gușe, ci deasupra tuturor, dumnealui dl Ion Popescu... O dată desființat OTV-ul nu vom mai ști adevăratul nume al conducătorului nostru, deloc nu vom afla din ce tainice motive iubea cu fierbințeală un alt mușteriu, Irakul, pe unde se tot perinda. Dar, mi se va atrage atenția, este limpede că postul a fost suspendat pentru obrăzniciile fără seamă emise, ore de-a rândul, de către senatorul
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
amorțeală? Deoarece membrii audiovizualului au simțit dintr-odată că așa nu mai merge? Câte puțin din toate la un loc, deopotrivă cu ceasul nefast astrologic - planetele în scrâșnetul lor astral, decizând? Strâmb stând, dar drept judecând, la mijloc s-ar afla simpla aplicație a hipercunoscutei teorii a saltului - când se strânge prea multă cantitate. Caz în care cel vizat a urmat soarta seculară a săltăreților - după ce a adunat între tălpi un gard mai înalt. Numai că problema se pune pe terenul
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
Mira-m-aș. Am întrebat în dreapta și în stânga, dar nimeni nu mi-a putut lămuri secretul succesului fulminant al dlui Treptow în relația cu serviciul de informații externe al României. Oare ce calități paranormale (altele decât cele relevate de misterioasele aflate momentan în custodia IGP-ului!) o fi posedând, încât să farmece pe bătrânii și prudenții șacali ai serviciilor de informații? Ce rețetă o fi folosind pentru a adormi bănuielile unor indivizi de-o suspiciune maladivă? De aici începe zona misterelor
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
fetițele și băieții nației. Al doilea, pentru a se spăla pe sine, îl acuză fățiș că Treptow e atât agent CIA, cât și SIE! Deocamdată, nu se știe ce-a spus CIA despre această chestiune. Dar SIE știu că se află rău de tot în bucluc. Dacă înalții specialiști în informații recrutează oameni de factura lui Treptow, atunci mitul "profesionismului" acestor ofițeri e o cacialma de cea mai joasă speță. Deocamdată, pentru a mușamaliza perversiunile amicului draculean s-au coalizat, în
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
fi intenționat să-l pună în fața faptului împlinit, ba c-ar fi vrut să știe cum stau lucrurile, ca să-și lanseze propria campanie. Oricare-ar fi fost mobilurile lui Adrian Năstase, nădușeala îi trădează neliniștea. Cu toate că, deocamdată, "prințul moștenitor" se află într-o poziție ideală: șef de partid, șef de guvern, el ar avea, în principiu, toate ușile deschise. Și atunci? De ce se sfiește să atace frontal? Cristian Preda pune mișcările de învăluire ale șefului de cabinet pe seama tinereții acestuia. O
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
ar ajunge la 58, iar dacă nu cădem în dictatură, s-ar putea retrage frumușel la pensie în 2012, când, la 62 de ani, va avea timp suficient să-și admire colecția de tablouri. În opinia mea, Năstase voia să afle în ce măsură se poate baza pe sprijinul lui Iliescu. Popor îmbătrânit, conservator, inamic al experimentelor, românii acceptă cu greu schimbarea. Iar când o acceptă, vor rezultate fulgerătoare. Dacă ele nu vin, se întâmplă ceea ce s-a întâmplat cu Emil Constantinescu: prințul
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
portarii birourilor parlamentare ale reședințelor de județ. Oricât ar fi de obedienți față de omul care i-a pus în funcție, chiar și prefecții se gândesc de două ori pe cine e mai primejdios să supere: pe șeful cel mare, dar aflat departe, la București, sau pe viguroșii rechini locali, aflați la doi pași. Dacă luăm în considerare că serviciile secrete și sferele superioare ale armatei sunt în continuare împânzite de oameni credincioși lui Ion Iliescu, avem tabloul unui cabinet care baletează
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
fi de obedienți față de omul care i-a pus în funcție, chiar și prefecții se gândesc de două ori pe cine e mai primejdios să supere: pe șeful cel mare, dar aflat departe, la București, sau pe viguroșii rechini locali, aflați la doi pași. Dacă luăm în considerare că serviciile secrete și sferele superioare ale armatei sunt în continuare împânzite de oameni credincioși lui Ion Iliescu, avem tabloul unui cabinet care baletează în vid. Singura bază de sprijin a premierului e
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
distincția de "Autorul Anului", iar în 1999, guvernul francez i-a acordat înalta distincție de "Comandor al Ordinului Artelor și Literelor". Cărțile sale au fost traduse în treizeci de limbi. Romanul Pămîntul de sub tălpile ei, apărut în anul 2000 și aflat în traducere la Editura Polirom, este țesut, ca și celelalte romane ale sale, pe fundalul fascinant al filozofiei și mitologiei orientale, hinduse, cu largi incursiuni în magia folclorului indian, în vraja Orientului. Pe acest fundal de O mie și una
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
e negresă; copiii erau indieni, din India, și, deci, nu trebuie să sufere discriminări, puteau să călătorească în același autobuz ca și copiii albi. Școala a acceptat argumentarea, dar s-au stîrnit alte probleme. Cînd Nissy a mai crescut, a aflat că ceilalți copii, cei albi, o porecliseră Indianca Picior Negru și fata-capră. Și pe urmă, mai erau cei trei puști din vecini care arătau a negri și vorbeau spaniolă - mamă, ce pocitanii erau! - și care își băteau joc de Nissy
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
obținut? Drame diverse și o comedie rătăcită încă de astă vară. Lansat acum cîteva luni, Puicuțe bune este, după cum o sugerează și versiunea autohtonă a titlului, un film ușor, ușor, o comedioară ieftină la propriu și la figurat. Ba chiar aflăm din materialul de presă că scenariul propriu-zis a avut o existență de sine stătătoare pînă a deveni film, cunoscut la vremea aceea ca "scenariu fără titlu momentan". Regizorul Roger Kumble (cunoscut publicului nostru pentru Tentația seducției - versiunea modernizată, banalizată, vulgarizată
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
adolescentină; începutul filmului, precum și al relației celor doi, se situează sub semnul forțelor naturii (o furtună ce-i face să se întîlnească, de altfel într-un mod cam forțat și livresc) și al mottoului "trăiește clipa". Prin contrast finalul se află sub semnul responsabilității adulte însă în egală măsură forțat, dacă nu chiar frizînd incredibilul cu iz demonstrativ-didactic. între furtună și plata pentru greșelile înfăptuite se derulează însă o poveste oarecare, cu episoade previzibile lipsite de orice tensiune psihologică potrivită altminteri
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
amintim și că încheierea se desfășoară (parcă spre a confirma cele de mai sus) la un semafor unde, în mașină, cei doi soți visează pentru o clipă cum ar putea dispărea fără a suporta consecințele legii. Cadru lărgit - semaforul se află chiar lîngă secția de poliție. Mai explicit de atît nici că se putea. De notat noua ipostază a lui Richard Gere în rolul soțului înșelat, un om normal, șters, liniștit și monoton - partitură despre care actorul mărturisește: "E atît de
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
Richard! Nu-l vreau pe cel care ar putea să fie mijlocaș. îl vreau pe cel care privește meciul!". Deci, însușirea omului de rînd este cea de care avem nevoie în acest caz". în rolul seducătorului de această dată se află francezul Oliver Martinez care afirmă despre personajul său că este "ca un copil; este liber" prea liber. Nu este un manipulator, îi place doar să se joace". Să mai amintim că Richard Gere și Diane Lane (soții Sumner din film
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
vorbește anapoda, se isterizează, creează din proprie inițiativă situații absurde (absurde în acest context dar reale pe vremea comunismului mioritic, cum ar fi interogatoriile de la miliție). Autorul-personaj, sau autorul implicat, cum l-ar numi W.C. Booth, uită mereu unde se află, cu cine vorbește, amintindu-i deseori pe comuniști pentru ca odată să exclame: Ei, dar cred că iar am încurcat treburile: de unde naiba am făcut eu rost de comuniști la Londra? Concubina acestuia, Claustrina, are un cazier destul de bogat, excursii în
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
pe ea n-am mai Întâlnit-o după aceea. Ei, și am plecat de la Skopje, cu numai câteva ore Înainte de un cutremur devastator, care a preschimbat o bună parte din oraș Într-un morman de ruine... De la Atena, unde am aflat vestea, mam Întors cu primul avion. Dar bineînțeles că n-am mai găsit nici hotelul, nici Centrul de conferințe, nici... Iar În toată nebunia acelor ore nimeni nu mi-a putut spune nimic despre misterioasa făptură Înmiresmată... Așa că m-am
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
Era atât de simplu! De unde putea să izvorască o mireasmă, dacă nu din adâncul unei făpturi cu nume de floare? Am telefonat la redacție. Da, mi s-a spus, realizatoarea anchetei era vie și nevătămată. La ora seismului nu se afla la Skopje, ci la Struga, unde se dusese să vadă catedrala În care se Încoronau poeții. Era o mare iubitoare de poezie... Nu, din păcate nu se afla În redacție, ci În Africa de Sud, pentru un reportaj de la Capul Bunei Speranțe
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
spus, realizatoarea anchetei era vie și nevătămată. La ora seismului nu se afla la Skopje, ci la Struga, unde se dusese să vadă catedrala În care se Încoronau poeții. Era o mare iubitoare de poezie... Nu, din păcate nu se afla În redacție, ci În Africa de Sud, pentru un reportaj de la Capul Bunei Speranțe... Nu, din păcate redacția nu este autorizată să comunice adresa ei privată, sau numărul de telefon. Sigur, mai pot suna, dar ea stă foarte puțin În redacție. Totuși
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
inocenții" mișcării. Mai mult, Theodor Cazaban neagă - e drept fără a oferi prea multe argumente că evreii uciși în timpul rebeliunii legionare și agățați, ulterior, în căngi la abator ar fi fost, de fapt, victimele unor echipe formate din scursorile Bucureștiului, aflate sub comanda celebrului comisar Eugen Cristescu (vezi p. 66). Chiar dacă Theodor Cazaban își asumă cu plăcere identitatea de "legionar cochet" aprecierile făcute la adresa mișcării legionare nu au, neapărat, aerul unei pledoarii pro domo. Este mai degrabă confesiunea unui om care
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]