1,935 matches
-
Gheorghe Grigurcu Lapidaritate și iar lapidaritate pare deviza poetului-actor George Drăghescu. Așezat în marginea haikuului și a aforismului, d-sa se străduiește a face economie de cuvinte într-o vreme în care cuvintele se risipesc prea adesea într- o vînturare sterilă, într-un zadarnic simulacru al plăsmuirii poetice. Se află implicat în pasiunea lui George Drăghescu pentru concentrare
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
care nu-l aud râzând de cele ce ne citea din eroicele aventuri ale lui Kuru era tocmai cititorul acelor pagini. Cornel zâmbea și avea un anume râs ascuns, insonor, ocult, un râs malițios. Acest râs ascuns îl regăsesc în aforismele sale ca și în atâtea pagini ale criticelor sale. Mai mult decât alte, numeroase calități, aș spune chiar virtuți ale acestor texte, râsul acesta mi le face delectabile. Maliția sa se exercita nu arareori în registrul unui umor negru, de
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
le-a completat printr-un al treilea preainteligibil pe românește ca și pe nemțește. Iată ce e viața omului, în trei cuvinte : Einfahrt (intrare), Infarct și Ausfahrt (ieșire). Jocurile de cuvinte ale lui Cornel Regman au devenit cu timpul adevărate aforisme, apoftegme, dar și-au păstrat caracterul jucăuș, în pofida fondului amar din care răsăreau, ca o expresie a unui fel de râsu-plânsu al copiilor ce râd continuând încă să plângă. Odată, într-un târziu, întorcându-ne din străinătățile noastre, căutându-i
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
în primul rând e discrepanța dintre "fundalul apocaliptic" al viziunii filozofului și aparența sa cotidiană, de o cuceritoare cordialitate. La un moment dat, în 1976, Kraus crede că are revelația codului în care trebuie citit paradoxalul său prieten: "Cioran spune: aforismele pot să sune așa sau cu totul altfel, conținutul lor e lipsit cu totul de importanță. Nuanța lingvistică, poanta, witzul, punctul culminant reprezintă esențialul. Iată cum trebuie să-i înțelegem întreaga operă." (s.m.) Afirmație temerară, deoarece, în timp, pe măsură ce cunoaște
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
nesigură, ci totodată sursa perturbărilor adesea majore și, în orice caz, a destabilizării valorizării. În Istoria critică..., N. Manolescu se îndepărtează semnificativ de această capcană. Comentînd romanul lui Garabet Ibrăileanu, criticul menționează că apropieri autobiografice sînt posibile doar prin invocarea aforismelor din Privind viața și prin "ecoul" captat din realitate în personajul "Mama"; dar ar fi o eroare a-l citi prin prisma "confuziei dintre narator și autor" (p. 463), Adela fiind în ultimă instanță "un roman de analize psihologice microscopice
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
Moș Crăciun. Prima narațiune din istoria literaturii noastre este despre Sfântul Nicolae și apare în Jitiile, adică, Viețile, așezate de Varlaam la sfârșitul Cazaniei lui de la mijlocul secolului XVII. Sfântul Nicolae este și la mitropolitul român cel care face daruri. Aforismele lui Karl Kraus Cunoscut la noi doar germaniștilor sau specialiștilor în filosofia culturii, vienezul Karl Kraus (1874-1936) a fost un scriitor și jurnalist ale cărui judecăți fulgurante pe tema spiritului filistin făceau legea morală în Austria din la belle époque
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
din la belle époque. În revista „Torța”, pe care la un moment dat o va scrie aproape singur, Kraus lua în derâdere viața intelectuală a vremii, fără menajamente. Toată lumea îl ura pentru limba lui drăcească, toată lumea îl citea cu sfințenie. Aforismele, o dată adunate în volum, în 1909, sub titlul Ziceri și Contra- Ziceri, și rareori reeditate după aceea, erau teribile în laconismul lor expresiv. Vienezii au avut o anumită predilecție pentru gen, de vreme ce și Ludwig Wittgenstein, mai tânăr cu un sfert
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
prin cultul expiator al unor „Materii/ ce se-ncheagă încet, se desfac umile,/ aproape neștiute, în penumbre de vorbe/ timide, temătoare nădejdi,/ rostiri sfioase,/ pîlpîiri de păreri în părere./ Retrase cu-un fel de scuze, ascunzîndu-se/ ca apan nisipul plajei” (Aforismele). E o irizare a unui minimalism plasat între ființă și neființă, „ce se destramă-n amiază”. O sacrificare a ambiției de-a fi, suprimată de candoarea fastuosului peisaj marin, a cărei nostalgie stăruie însă, imperisabilă: „Simt cum, încet-încet,/ marea mă
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
text sanscrit al capitolului XXV, lucru pe care îl și mărturisește, iar cititorii traducerii sale cu atât mai puțin. Motivul e simplu: ea apare în mod explicit în altă parte, în capitolul II din Mahăparinirvăna Sūtra. Este binecunoscuta Chiggala Sutta (Aforismul Găurii) din canonul păli al tradiției Theravăda. Această parabolă nu a impresionat pe nimeni atât de mult precum pe Culianu, care o redă - în mod evident, după o sursă secundară - astfel: „probabilitatea salvării unui om din oceanul existenței este egală
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
sau un grafitti, precum acestea: „Eroarea a constat/ în a fi crezut că pământul este al nostru/ Când adevărul lucrurilor/ este că noi suntem ai pământului”. Sau „SUA, unde libertatea este o statuie”. Nu lipsesc glumele ce recontextualizează și reelaborează aforisme, titluri de ziare, slogane etc. pe cărți poștale ilustrate de diverși artiști, din volumul Chistes par(r)a desorientar a la (policía) poesía, Glumele (lui Parra) pentru a dezorienta poezia, 1983) și ecopoemele (Ecopoemas, 1982), prin care condamnă crimele ecologice
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
gravității cotidiene, în fapt a oboselii care se instalează în expresia ei finală. Într-un alt loc, din informațiile pe care le-am cules din site-ul său, îl găsim jucându-se pe lângă celebra afirmație a lui Brâncuși dintr-un aforism în care acesta spunea că începi să mori atunci când ți-ai pierdut copilăria. Cinstit vorbind, spațiul expozițional nu i-a adus un avantaj prea mare artistului și am să detaliez puțin mai încolo această afirmație. Și pentru că tot l-am
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
lor adîncire identitară. Antiteza, chiar și ea, poate arunca punți între maluri opuse, mai degrabă decît să le înstrăineze unul de altul: ca în faimosul enunț hippocratic, despre scurtimea vieții, față cu destinul prelung care e arta. Sentința, deschizînd cartea Aforismele , rămase de la străvechiul tămăduitor, ne îndeamnă să întreținem, peste disimetrii, perseverența unor nostalgice apropieri, cum istoria ne-a dăruit și în veacurile de mai tîrziu. Nu i se datorează unui medic, Giulio Cesare Scaligero, la vremea Renașterii, într-o oe
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
ea i le-a sugerat. Că schemele acestea ajunge să le exprime în concepte abstracte sau în tropi eseistici e un lucru secundar, important e altceva: ca ele, reprezentîndu-l, să nu-l schilodească. Nu forma expresiei la care ajunge contează (aforism, tratat, jurnal, epistole etc.), ci fundalul de viață din care ea s-a inspirat. De aceea, ori îți trăiești viața în cadrul unor scheme care sunt expresia eului tău, ori rămîi confiscat de schemele altora. Împlinirea cere prima variantă, ca în
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
articol din numărul din 1-7 decembrie al DILEMEI VECHI, Dan C. Mihăilescu se întreabă de ce autori precum Schopenhauer sau Spengler nu sînt traduși la noi în ediții serioase. În cazul lui Schopenhauer limba română se mulțumește cu o antologie de aforisme traduse de Maiorescu și cu o discutabilă ediție basarabeană, în timp ce Oswald Spengler e ca și inexistent. „Oswald Spengler, Amurgul Occidentului. Unde este versiunea românească a acestei cărți care l-a format pe Cioran și a tulburat gîndirea etnopolitică europeană mai
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
și moral. Reține bunăoară un aspect capital al convertirii la ortodoxie și, implicit, la românitate a lui N. Steinhardt: „Adevărul răstignirii lui Iisus e unul din argumentele esențiale ce l-au îndemnat să treacă la creștinism, (...) nu doar pilde și aforisme ne oferă Mîntuitorul, ci carne și sînge, chin și deznădejde”. Nu mai puțin admirativ se arată față de Virgil Ierunca, cel nu o dată hărțuit, minimalizat în posteritate, poate tocmai pentru condiția intens exemplară a figurii sale: „A fost și rămîne un
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
limbii franceze de rangul lui Cioran. „A avut o cultură enciclopedică și o lectură imensă [...]. Brâncuși mânuia verbul cu îndemînare de mare artist, filosof și războinic. Mînuia săgeta înmuiată în venin a pamfletarului ideologic, sabia dialogului cu interlocutorul prezent, petarda aforismului, harfa șoaptei melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției mascate, pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
în toți”. Ea însăși este greu de definit, pentru că, mai mult decât un gen, este un stil și un mod de a vedea lumea. Încercând o identificare generică, criticii o includ în literatura paremiologică sau gnomică, fiind un fel de aforism sau o structură aforistică, alții o consideră gen liric, poem în proză. Foarte numeroase sunt definițiile metaforice date gregueriei de însuși inventatorul ei, în formulări diverse ca întindere, de la cele concise, cum este binecunoscuta ecuație Metaforă + Umor = Greguería sau Gregueriile
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
Nicolae Coan La Editura „Vremea” a apărut, spre sfârșitul anului trecut, o culegere de versuri și aforisme, Melancolie, din opera poetului german Gottfried Benn. Mircea Barnaure (medic de profesie, locuiește în Germania, este membru al Asociației Scriitorilor Germani) a tradus versurile și a făcut ilustrațiile, iar Ioana Orleanu (autoare ea însăși, membră a aceleiași asociații) este traducătoarea
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
Melancolie, din opera poetului german Gottfried Benn. Mircea Barnaure (medic de profesie, locuiește în Germania, este membru al Asociației Scriitorilor Germani) a tradus versurile și a făcut ilustrațiile, iar Ioana Orleanu (autoare ea însăși, membră a aceleiași asociații) este traducătoarea aforismelor și cea care a alcătuit un dosar introductiv al vieții și operei autorului. Avem, în sfârșit, o primă culegere mai amplă - 60 de poezii și 240 de aforisme - din scrierile celui considerat de mulți specialiști drept cel mai important poet
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
iar Ioana Orleanu (autoare ea însăși, membră a aceleiași asociații) este traducătoarea aforismelor și cea care a alcătuit un dosar introductiv al vieții și operei autorului. Avem, în sfârșit, o primă culegere mai amplă - 60 de poezii și 240 de aforisme - din scrierile celui considerat de mulți specialiști drept cel mai important poet german al secolului XX. Unii cred, dimpotrivă, că este supraestimat, dar Walter Kaufmann, traducătorul impecabil al operei lui Nietzsche în engleză, a scris că „puterea sa șocantă”, care
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
T.S. Eliot, presupune acumulări de cunoștințe și rafinări întreaga viață, care să nu impieteze, însă, „asupra receptivității și lenei lui, ambele necesare.” Splendid - și exact spus. În zbuciumata lui viață - Benn a primit o recunoaștere târzie, dar binemeritată - scrisorile și aforismele au întregit profilul spiritual al unui gânditor de prim rang care a intuit măreția, ca și tragedia unicității: „Întreaga omenire trăiește din câteva autoîntâlniri, dar cine se întâlnește cu sine însuși? Numai câțiva, și aceia în singurătate.” Iubitorii de poezie
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
puțin. Către sfârșit, ele se adună totuși într-un mănunchi, cu prilejul unei înmormântări. Autoare și de teatru, Yasmina Reza stăpânește dialogul viu, natural, uneori ironic, alteori cinic, mai adesea trist și resemnat. Se folosește și de monologul interior. Paradoxul, aforismul, replica memorabilă abundă. Succesul de public are acoperire. Credem că nu va fi unul efemer. Yasmina Reza, Heureux les heureux, Editura Flammarion, 2013, 192 pag.
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
pentru dreptate și umanitate. Și orice speranțe de lovituri repezi și decisive se va sfărâma de rezistența de care sunt capabile numai popoarele care au cultul onoarei și deprinderea, de atâtea ori seculară, a jertfei". Este urmat acest verdict de aforismul său: " Cine predică războiul ca o dovadă de vitalitate, face un mare păcat înveninând sufletele cu o doctrină atât de răufăcătoare pe cât de falsă". Știrile și comentariile dureroase de pe front sau intervențiile și veștile transmise de agențiile de presă de la
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
înseamnă să fi inautentic - să nu te cunoști. Prin urmare, cea mai puțin autentică idee a lui Cioran este tocmai aceea de care se face atâta caz. „...nu-i ceva serios, n-ai putea să fii profesor la facultate cu aforisme”, scrie Cioran. La noi, s-ar putea, chiar și cu fragmente dintr-astea. Că nu mai sunt, totuși, că am scăpat de corvoadă, e încă unul din beneficiile împrejurării de a fi bătrân, surd, uscat și fără dinți. „...cu cât
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
și cu adversarii lui Fănuș Neagu. Luându-se cu încondeierile, acesta ajunge să le uite chipul și să se refugieze în propriile fraze. Și cam așa se petrec lucrurile și cu învățăturile morale (ce unora li se vor părea veritabile aforisme) din acest Jurnal cu fața ascunsă. Ele nu sunt de luat în serios, căci nici în fața morții autorul nu-și abandonează hedonismul. Proverbele pe care și le notează la răstimpuri sunt din categoria celor care făceau deliciul lui Iordache Golescu
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]