474 matches
-
Norocul lor s-a dus de multă vreme. — Păi, nici al tău nu prea a câștigat la loterie. — Foarte adevărat, spuse el râzând. Nu mi-am Închipuit niciodată c-o să mă Îmbolnăvesc. Am crezut că o să scap din gaura asta afurisită. Aveam o slujbă bună la atelierul unui cizmar. — Ghinion, ce mai, am admis eu. — Sunt pe moarte, nu-i așa? — Nu asta e ce a spus doctorul. — Nu e nevoie să-mi vinzi gogoși. Îmi dau seama și singur. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe soclu, dar tot David al lui Michelangelo rămâne, efectul e straniu, auriul stins din nudul femeii într-un contrast fascinant cu albul strălucitor al statuii, am consimțit cu greu să-i vând lui Boris acest al treilea tablou, numai afurisita nevoie de bani, trebuie să ajung la Paris! 21 februarie, Paris, Marius îmi îngăduie să rămân la el, știam încă din țară că este la Paris, stă într-o cameră de doi metri pe trei, eu dorm pe jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
modă, dragă, spuse Lisa dând inocent din gene și arătând cu o mișcare din cap spre bărbia generoasă a lui Dervla. Șocul celor din birou se transformă rapid în hohote de râs, spre bucuria Lisei. Era mândră de limba ei afurisită și inteligentă și de puterea pe care i-o dădea. Dervla rămăsese șocată în timp cei toți colegii din jurul ei râdeau, apoi a încercat să schițeze și ea un zâmbet. — Nu e oare asta cea mai tare chestie? Cu falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se smiorcăia: — Vreau și eu să merg! Plângea cu atâta agonie, încât câțiva vecini au ieșit de urgență la geamuri să vadă cine era omorât. Și eu, chițăi Craig la unison cu sora lui. Vino înapoi, mami, întoarce-te. Șantajiști afurisiți, se gândi Clodagh în timp ce accelera. Își petreceau mai tot timpul spunându-i cât o urăsc, că îl voiau pe tăticul, dar apoi, când încerca să stea și ea singură câteva ore, devenea dintr-odată atracția zilei. Prin urmare, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un cadou de ziua ei și țin mult la asta. Vrei să îi iei tu un ornament sau ceva de genul ăsta, tu știi mai bine ca mine ce îi place, și o să îți mulțumesc eu. Mersi, ești o scumpă. —Afurisitul pământului, spuse ea, smulgându-și din cap pălăria roșie norocoasă. Dacă nu i-ar fi rezolvat ea problemele cu biletele, vizele, pașapoartele și dolarii australieni, Phelim ar încerca și acum să își dea seama cum să plece din țară. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ted începu să se uite prin colecția de CD-uri a lui Dylan cu o invidie admirativă, exclamând când descoperea ceva rar. —Uită-te la asta. Catch a Fire al lui Bob Marley - în ambalaj original. Cum a reușit asta, afurisit norocos ce e? Lui Ashling îi venea greu să îi dea atenție. Bărbații și colecțiile lor muzicale. Și Phelim era exact la fel. —Pentru numele lui Dumnezeu! continuă Ted să explodeze. Primele două albume Burning Spear la Studio One. Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vin. Dă-i înainte, scuipă tot. A, nu, spuse Ashling, ducând o mână prin părul ei care arăta destul de haotic. Doar că e atât de insistentă, încât nu îi pasă că avem și noi o viață în afara prețioasei sale reviste afurisite. Când ar trebui să mai dormim? Sau să mâncăm? Sau să ne spălăm hainele?... În momentul în care Ashling s-a oprit, băuse mai bine de jumătate din sticla de vin și se simțea mult mai bine. —Ascultă-mă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
servindu-se din conținutul dulapurilor, În vreme ce pe foc fâsâia și se clătina ceainicul. — Ai niște cafea ca lumea? Îl Întrebă, trântind un set de uși și trecând la următorul. — Nu. Doar nes. Miller oftă și clătină din cap. — Locul ăsta afurisit e ca o țară din lumea a treia. Nu contează. Mă descurc eu... Reporterul scoase două căni uriașe și puse cu lingurița În ele granule maronii și zahăr. Examină suspicios cutia de lapte semidegresat care zăcea În frigider, dar după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
titlul era scris cu litere de-o șchioapă: „CASA ORORILOR: O FATĂ MOARTĂ GĂSITĂ ÎN MORMANUL DE ANIMALE PUTREZITE!“ și dedesubt: „UCIGAȘUL FUSESE ELIBERAT DIN CUSTODIA POLIȚIEI DOAR CU CÂTEVA ORE ÎNAINTE“. Colin Miller lovise din nou. — Adunătură de clovni afurisiți: exact asta sunt. Îți zic eu: cinci minute singur cu ticălosul ăla bolnav. Mi-ar ajunge. Am nepoți de vârsta aia. Logan plăti ziarul și plecă fără să zică un cuvânt. Începuse din nou să ningă. Fulgi mari cădeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a dat-o dispărută. Mergeau cu mașina spre casă din Banchory, pe South Deeside. Se certaseră. O tot bătea la cap că vrea un ponei. Așa că maică-sa i-a zis: „Dacă nu taci o dată din gură cu poneiul ăla afurisit, n-ai decât să mergi acasă pe jos“. Logan aprobă din cap. Memele tuturor făcuseră așa ceva la un moment dat. Ba chiar mama lui Logan Îi făcuse așa ceva tatălui său o dată. — Doar că Lorna vrea foarte, foarte tare un ponei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Henderson, ați văzut pe cineva pe drum? Vreo mașină? Femeia Își ridică privirea din cană, cu ochii sclipind absenți. — Ce? Nu-mi amintesc... A fost demult și eram așa de supărată pe ea. De ce nu i-am luat poneiul ăla afurisit? — Dar dube sau camioane? Nu. Nu-mi amintesc. Am mai trecut o dată prin toate astea! Un bărbat cu un cărucior? Femeia Îngheță. — Ce Încercați să-mi spuneți? Inspectorul Insch Își ținu gura Închisă. Doamna Henderson se holbă la el pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de o bălmăjeală. Mi-era frică. Voiam să le număr Înainte să mă ocup de casa babei. Ploua cu găleata. Am alunecat și-am căzut până jos pe mal. Cât să fie, douăzeci de picioare? Pe-ntuneric, prin ploaia aia afurisită. Mi-am rupt geaca, blugii, aproape că mi-am spart capul de-o nenorocită de piatră mare. Am ajuns Într-un șanț. Am Încercat să mă trag afară c-o bucată mare de placaj, doar că se clătina. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ajungă la el. dar durerea din stomac Îl depășea, chiar dacă moartea venea Încet pe șine Înspre el. — Nu trebuia să te iei după mine. Vocea lui Doug ieșea cu aburi neregulați. Puteai foar’ bine să-ți vezi de treburile tale afurisite. Acum va treb’i să-ți dau o lecție, domnule Porc. Ridică obiectul lucios: era un cuțit Stanely, cu lama scoasă la maximum. — O, Doamne, nu... Se-ntâmpla din nou. — Io unul, mie chiar Îmi place șunca. Fața lui Doug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nefericiți cu vieți nefericite, prostindu-se Într-o paradă nefericită și fără sens a nefericirii. Doamne, cât se plictisise. Și nu era nici o carte În casă. Deci tot ce aveau era doar un televizor și un șir nesfârșit de telenovele afurisite. O porni Înapoi spre bucătărie și-ndesă În coșul de gunoi cutia ei de tăiței goală, fără să se mai deranjeze să aprindă lumina. Ce pierdere de vreme era totul! — Jackie? Pune și tu ceainicul la fiert, dacă tot ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nevoie de prostiile-astea. Fără dispozitive și pastile și operații. Tu ai nevoie doar de o dietă rezonabilă și de mișcare. Mai puțină mâncare, mai multă mișcare. Simplu! Poate-i simplu pentru tine, prietene, da’ pentru mine-i cel mai afurisit lucru din lume, m-am gândit. Tu crezi c-aș fi aicea-n fața ta, după ce-am așteptat afară pe-un scaun care scârțâia și pârâia sub greutatea mea, cu recepționerele tale alea-nțepate uitându-se la mine de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
niște cereale într-un castron”? Fiindcă, dacă-i pe-așa, prefer un burger. Ah, drăguța de Leigh, încântătoare ca întotdeauna. Ăsta e un mod de a-mi spune “Mersi, Jesse. Mi-ar plăcea o masă gătită, doar că sunt prea afurisită ca s-o spun”? Leigh râse. — Da. — Bănuiam eu. OK, atunci, gătită o să fie. Am să dau o fugă până la Schiavoni să cumpăr ce trebuie. Mai dorești altceva? — Cereale Lucky Charms? Sau Toast Crunch cu scorțișoară? Și lapte cu 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în care să susțină că Hermann van Pels nu e un hoț? Era un bărbat care îl dădea în judecată pe Otto și chiar dăduse și anunț în ziare. Văzusem și eu anunțul și citisem despre proces. Era o treabă afurisită și nu aveam de gând să mă încurc cu asta. Dar mai erau și alte metode. O declarație publică din partea lui Otto. O dezmințire înainte de film. Un paragraf în programele pieselor din toată lumea. Am terminat scrisoarea, am pus-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un scrâșnet ascuțit de frâne. Șoferul unei camionete Îl Înjură pe Fima și țipă: —Ești În toate mințile? Fima medită o clipă la asta, se cutremură cu Întârziere și mormăi prostește: —Scuze. Îmi pare rău. Iartă-mă. Șoferul strigă: Idiot afurisit, ai mai mult noroc decât minte. Fima cugetă și la asta, iar când ajunse pe celălalt trotuar era deja de acord cu șoferul. Și cu Yael, care hotărâse să nu-i nască un fiu. Și cu posibilitatea să fie călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
s-a scurtcircuitat sistemul de Încălzire și ai simțit pe pielea ta răcirea centrală rapidă provocată de heliu. Încă două minute și ai fi fost mort. — S-a Întâmplat atât de repede, spuse Norman. Nu mi-am dat seama... — ...Civili afurisiți, izbucni Barnes. Vreau să vă fie clar: asta nu e o conferință științifică. Nu e nici satul de vacanță subacvatic, unde să puteți face ce vă trece prin cap. Este o operațiune militară și trebuie să vă conformați regulamentelor militare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o văzu pe Beth intrând În câmpul imaginii și oprindu-se În fața sferei. Beth Închise ochii și-și Încleștă pumnii. Șanțurile spiralate ale sferei se separară, dezvăluind Întunericul dinăuntru. Beth păși În sferă. În urma ei, ușa sferei se Închise. — Bărbați afurisiți! șuieră Beth furioasă. Toți sunteți la fel. Nu se poate să nu vă băgați nasul unde nu trebuie! — M-ai mințit, Beth. — De ce te-ai uitat la banda aia? Te-am implorat să nu te uiți la ea. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nisipul de alături. „Ești în stare să asculți?“, a întrebat. „Da, vreau să știu tot.“ „Poate-i mai bine așa... N-aveam de gând să-ți spun, mâine începi examenele, voiam să las pentru după. Dar mintea asta a ta afurisită m-a prins... Da, sunt îndrăgostită. De câteva săptămâni. Mă plimb, merg la teatru, merg la petreceri, trăiesc din plin, mi-e bine... Dacă tot îți spun, îți spun totul odată, nu pe bucățele. Merg pe stradă mână în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plăcea să vin, dar i-am chemat pe câțiva dintre profesorii mai tineri să mergem undeva Împreună mâine seară. M-am gândit că asta ne-ar ajuta să lucrăm mai bine În echipă. Nu pot să lipsesc tocmai eu. — Altruist afurisit. Îi ajuți Întotdeauna pe toți, Împrăștii voie bună oriunde te duci. Zău că te-aș urî dacă nu te-aș iubi așa de mult. M-am aplecat și l-am sărutat de rămas-bun. Am găsit mașinuța Jetta din prima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă considera o idee mai puțin neghioabă decât acele anorexice clone franțuzoaice ale... ei bine, ale propriei mele persoane. — O, mai taci naibii din gură, a cârâit ea printre accesele de tuse devenite de‑acum enervante. Ești persoana cel mai afurisit de norocoasă din lume. Eu aștept de doi ani călătoria asta - de peste de doi ani, de fapt - și acum nu mă pot duce. Ironia soartei e extrem de dureroasă - Îți dai seama de asta, nu‑i așa? — Bineînțeles că da! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gesturi Înainte de a-și scoate pardesiul și, cînd constată că hainele Juliei erau tot acolo, că nici una dintre valize nu lipsea, că peria, bijuteriile și cosmeticele ei erau Împrăștiate pe toaletă, se așeză stînjenită pe pat și răsuflă ușurată. Cretină afurisită, Își zise, aproape izbucnind În rîs. Dar, unde era Julia? Helen se duse Încă o dată la garderob. După un calcul scurt, Își dădu seama că Julia ieșise Îmbrăcată În cea mai elegantă rochie și cel mai frumos pardesiu. Își luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el necontenit. OK? Bravo, fetițo. Apoi, după ce se depărtară o sută de metri, explodă. — Ce căcănar! Cristoase, ce-a dat peste noi! Toată chestia aia cu zece lovele În plus. Știa că ne-a prins la-nghesuială. Cristoase, ce jidan afurisit! Trebuia să mă mențin pe poziție mai cu forță. Pentru două ace... — Taci odată! spuse ea În cele din urmă, nemaiputînd să suporte. — Nu, dar pe bune, Viv. Ce escrocherie. El continuă să bombăne. La Cricklewood Broadway așteptară zece-cincisprezece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]