393 matches
-
Citește tu, Cocondy... Mă mir că n-ai tradus probabilul "Dear Sir", în dialect de apaș, prin "Barosane". 250 DANIEL BĂNULESCU Camera, lungă și strâmtă, semăna c-un năvod cufundat în viața lui Robin. Tras afară, de ochiurile lui rămăseseră agățate alge, șosete, poze de buletin, rufărie. La o primă vedere, prăvălia avea, pe jumătate, deltoizi de muzeu. Pe trei sferturi, pectorali de cavou. Pe peretele opus ușii, un șemineu fusese distribuit în rolul unui altar, suspendând pe pervazul său, marmoreean
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
când își încheie citatul și termină și străbătutul camerei în lungime... Intră în zidăria peretelui din față. Și, făcând stânga împrejur, trăsăturile sale translucide se amestecară două-trei secunde cu penajul cu infinite nuanțe coniac, al unor fazani dintr-un tablou agățat și decorând peretele respectiv. Intră și ieși și de-acolo. - Arasel! Acum m-am prins de ce v-ați îmbîrligat atâta despre Adânc, răpănoșilor!...Vreți pentru ca, dezgropîndu-l pe orășelul ăla mic, elvețian, să le încălăriți nițel pe elvețience și să-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spus. Aș vrea să rămân. Să rămân... și să muncesc. Iocasta a privit-o pierdută. De-acum totul era posibil. Fiindcă tot avem un loc vacant, a zis ea, ești angajată. Cele două femei îndurerate au rămas acolo un moment, agățate una de alta. Apoi Iocasta, cu ochii înroșiți, s-a dus la ușa din față. Peckenpaw era acolo când a deschis-o. — Casa Fiului Răsare își reia activitatea, a anunțat madame Iocasta. Era dimineață. CINCIZECI ȘI DOI Nicholas Deggle era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
jur, imobilizate pe vecie în scene tipice vieții lor: păsări mâncând, păsări curtându-se, păsări împerechindu-se și clocind, păsări în zbor, păsări murind, păsări atacând alte păsări, toate într-o serie șocantă de peisaje nemuritoare. Iar pe pereți stăteau agățate portrete de păsări, un dezmăț naturalist păsărilor, o bogăție uluitoare de capete de zburătoare, altele reale, unele imaginare, așezate pe ranguri în jurul unei picturi centrale ce ocupa aproape tot peretele din dreapta lui Vultur-în-Zbor. O singură privire către creatura pictată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În materialul acela neobișnuit. Simt duritatea pânzei și ceva cleios care-mi atinge pielea. Piciorul Îmi rămâne agățat. Trebuie să fac ceva. Nimic prin preajmă cu care să mă eliberez din plasa ciudată. Descopăr cu stupoare că piciorul Îmi este afundat, de fapt, În oglindă. Până mai sus de gleznă mi-a fost Înghițit de apele ei argintii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
visase să scrie trei cărți. Prima ar fi fost despre soare și n-ar fi citit-o aproape nimeni. Oamenii, în general, nu gândesc că bietului Soare, care le dă lor lumina, nu îi e tocmai simplu să lucească așa, agățat, cât e ziua de lungă. A doua ar fi fost despre masă și despre obiceiurile de a mânca. Un tom gros, ba chiar catastif, în care mulți anonimi s-ar fi oferit să îi spună cât, ce și în ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
abia scotîndu-și picioarele din zăpadă. Bătrinul gurist avea ochii plini de lacrimi. Se mai uita la lupi și-i da ghes armonistului: Aseară ți-am luat cercei, Astăzi te văd fără ei, Cine ți-o mai lua cercei Să stea agățat ca ei... Pe Neacșu îl trecuseră apele. Își aduse aminte de curva lui și-l podidi plânsul. - Cântă, mă, cântă, strigă la el Anghel. - Cântă, Anghele, că n-o să mai văd lumea asta... Anghel se ținea mai bine. In sânge
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că dandy-ul are, cel mai adesea, nevoie de privitori, totul e un spectacol. Să nu uităm, de altfel, că specularitatea și spectacularul au mult mai multe În comun decât o simplă etimologie. A trăi și a muri În fața oglinzii, agățat, „prins” definitiv și total În capcana suprafeței reflectante, În apa Înșelătoare a unei imagini fără densitate, Îndrăgostit de acea aparență, simulacru al realului - iată marele proiect al dandysmului. Îl formulează memorabil Baudelaire, lapidar, fără Înfiorare: „A trăi și a dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu franjuri, un pat cu tăblii curbate și sfeșnice sub glob de sticlă. Dacă vom continua să mai urcăm câteva trepte pe scara socială, acolo unde oamenii ocupați se cațără și se mișcă În bătaia vântului asemenea unor tineri marinari agățați Între odgoanele unui vas uriaș, ne vom Întâlni cu doctorul, preotul, avocatul, notarul, micul magistrat, negustorul de vază, boiernașul, eternul funcționar, ofițerul superior etc. Toate aceste personaje sunt niște mecanisme uluitor de perfecționate, la care toate rotițele, În sfârșit, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
erau marinari. Și erau învățați să tragă tot timpul de funii, nu? Logic. Deci o grămadă de cuvinte sunt legate de bordul navei. —De ce nu este trasă coarda Mariei de mașinistul de lângă cel care mișcă mobilul de care e ea agățată? În felul ăsta s-ar sincroniza perfect. În nici un caz! Bez părea șocat. — Când zboară oameni, întotdeauna se manevrează totul de jos, de pe punte. În felul ăsta poți să-l vezi pe cel care zboară când coboară. E mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sub această greutate. Lurch o privea, cu gura căscată, uitând de orice animozitate, cum se cățăra pe cablu, cu picioarele încălțate în cipici ușori de balet, încolăcindu-se în jurul cablului de parcă ar fi avut elasticitatea cauciucului. Acum revenise la verticală, agățată aproape cu capul în jos, cu genunchii strânși în jurul cablului, iar membre ei păreau a fi la fel de puternice și de flexibile ca miezul elastic de oțel al cablului în sine. Parcă nici nu-și dădea seama că eram de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu totul. Înțelegi ce vreau să spun? - Mai mult sau mai puțin. Continuă... - Nu m-am imaginat niciodată pe post de salvatorul umanității, n-am stofă de erou, nu e jobul meu. De altfel, nici nu concepeam că lumea stă agățată În fire atât de subțiri și că destinul și viitorul ei pot ajunge nemijlocit În mâinile cuiva - o persoană, un grup, fie și o organizație, oricât ar fi fost ea de puternică și de redutabilă funcțional. Era În afara filozofiei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de scrinul greoi, baroc. Apăsă puternic unul din lambriuri. Stema heraldică alunecă ușor. Pipăi, strecurîndu-și adânc degetele în ascunzătoare. Vânătorul lui Rembrandt era acolo. Puse alături Femeia cu evantai și astupă tainița. În urma colonelului intră menajera. Privi nedumerită rama știrbă, agățată strâmb. Pe fereastră pătrundeau zgomote ciudate: pași care aleargă, chemări scurte, rafale de armă automată. Un bubuit prelung, neîntrerupt, porni dinspre Băneasa. Închise geamul și trase draperia. Ochii îi alunecară cu indiferență peste filele calendarului. Înregistră data abstract: o zi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bijutier. Un telefon la Ambasada română din Amsterdam ne-a adus completarea: bijutier desigur, dar și proprietarul unei importante galerii de tablouri. Cred că în problema aceasta n-a mai rămas nimic de clarificat. Azimioară dădu din cap privind marina agățată puțin strâmb deasupra bufetului. Ghirlandele de trandafiri atingeau suprafața apei. Fusese la Veneția. Acum, în căsuța mică de lângă Bellu, regăsea cu emoție ceva din atmosfera orașului... Ziduri vechi, flori, apă și cer... Și nici o mașină. Singurul oraș din lume fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pierdea timp prețios cu deblocarea acestora. Sus pe combină, stăpâni pe spațiul dintre cer și pământ, Costel și Bela nu oboseau niciodată, împreună lucrau cu spor, temeinic și cu tragere de inimă. Bela avea grijă să aibă tot timpul sacii agățați la cele două orificii, prin care curgea grâul treierat, pentru ca el să-i lege la gură și să-i stivuiască pe tobogan. Când se adunau mai mulți, printr-o simplă manevră, erau coborâți în anumite locuri dinainte stabilite, iar camioanele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sănătății mintale le permitea s-o facă. Privind de jur împrejurul încăperii, tânărul păli. La o privire de ansamblu, acesta putu vedea cum, pe pereții împodobiți - chipurile - în artă, atârnă, de fapt, neglijent și fără noimă, o înșiruire sinuoasă de tablouri anapoda agățate, în 80 Rareș Tiron spatele cărora mocnea o igrasie ce, de departe, se simțea puternic și te deranja repede la nas. Toate fotoliile și canapelele, care se găseau acolo și care umpleau sala, dădeau numaidecât impresia că reprezentau doar o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Hora gândurilor Elena Marin Alexe Mă împiedic de trăirile agățate haotic în adâncimile uneori reci, alteori fierbinți, dar niciodată calde, din mine. Grijile s-au sfătuit să mă înconjoare precum șalul înfășurat pe umeri, într-o îmbrățișare intimă, atât de apropiată, încât le simt pulsul dureros, inconfundabil. Deși adunate la
Hora g?ndurilor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83360_a_84685]
-
servicii de creșă) până la stilul «tineret» (surf, funboard, skateboard și role, seri animate pentru noctambuli, nerecomandate celor sub 12 ani). Prin clientela În mare parte familială, prin importanța pe care-o capătă aici divertismentul sexual eliberat de contextul obișnuit al «agățatului», centrul naturist de la Cap d’Agde scapă În largă măsură acestei dihotomii. Se deosebește deopotrivă (ceea ce este o surpriză pentru vizitator) și de centrele naturiste tradiționale. Într-adevăr, acestea pun accentul pe o concepție «sănătoasă» despre nuditate, excluzând orice interpretare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
așeze uriașii pentru a aștepta autobuzul care trece de două ori pe zi pe aici - o dată Într-un sens și seara În celălalt sens. De peretele unei alte case din această intersecție centrală a satului cu nume obscen se află agățată o cutie de poștă care a fost cândva albastră (nu galbenă așa cum Între timp au fost vopsite mai toate cutiile de poștă din țară, deci vopseaua ei se decolorează dinainte de prima vopsire În galben de care n-a profitat) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se află la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și nehotărârile. Razele lumii se scăldau pe chipurile lor radioase. Se întoarse spre el cercetându-l cu atenție; începu să-l mângâie și alinte, întărâtându-l: - Îi așteptăm sau le-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu vedere parțială spre o parcare și un zid de cărămidă. Mă așteptasem să găsesc acolo afișe cu cele mai recente cărți publicate, dar pereții erau aproape goi, exceptând un calendar mare pe hârtie lucioasă oferit de o firmă concurentă, agățat chiar în mijlocul peretelui din spatele lui Patrick. Fața lui fusese întotdeauna lungă și sinistră, dar ochii nu mi se păruseră niciodată atât de adormiți și buzele atât de crispate de resemnare și tristețe. Cu toate acestea, cred că era încântat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lipite de peretele din stînga, cum intrai. Asta Îl făcea să se simtă mai sigur pe sine decît la The Index, unde erau Împrăștiate, pentru că era mai mult spațiu. În noaptea aceea era foarte frig și, cînd intră, avea țurțuri agățați de mustață și niște pojghițe mici pe gene și n-arăta prea bine. PÎnă și mirosul Îi era Înghețat, Însă asta n-a ținut prea mult - cum a Închis ușa, a și Început să se simtă. De obicei mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
râzînd printre valuri, și coborând pe tobogan, și cântând lângă bradul de Crăciun, și în tutu-ul ei de balerină făcând pas de bourrée, și suindu-se sus, sus în stejarul înalt, și îngropată în frunze sau în zăpadă, și agățată ca o maimuță de tatăl ei, și jucând șah cu Nini, și stând în cadă îmbrăcată în costumul ei de sirenă, și vorbind la telefonul-duș cu bunicile ei, și apropiindu-și fața de mine și spunându-mi „Simonicamicămamă “ și, apoi
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
dar Îmi dădea sentimentul că trăiesc cel mai intens; eram orgolios pentru că eu sunt cel ales. (15 septembrie) Aventură unică În adolescență: să te afli cu schiurile-n picioare, la miezul nopții, pe dealul din fața străzii Văilor sub luna argintie, agățată acolo pe cer, deasupra ta, ca o tipsie gigantică. Zăpada scrâșnește de ger, Înghețăm, dar prin cădere ne Încălzim. Vis maxim: să aluneci schior al nopții, să te pierzi Într-un pliu al zăpezii, În dâra misterioasă trasată de altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pur și simplu să nu exiști. Dacă i-ai dat prilejul să ți-o spună înseamnă că ceva n-a fost în regulă, ți-ai făcut treaba doar pe jumătate. Iacob al lui Zevedei își ridică privirea. Vocea îl privea agățată, ca un liliac, de grinzile tavanului. — Dă-mi hârtia, ceru Iacob. Să vedem ce-i de făcut mai departe. — Astăzi nu mai am niciun petic de hârtie să-ți dau. — Socotim așadar problema încheiată ! — Nu, răspunse Vocea, cu aceeași intonație
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]