576 matches
-
și la capitolul corupție. Însă rădăcinile rețelei Voicu se întind mai adânc în timp, până în anul de grație ’89. Ce făcea „Nașul“ Voicu acum 20 de ani? Ascultați-l: „Domnule, ți-am spus că, în decembrie 1989, am fost numit aghiotant al primului Procuror General al României libere, când nu mai asculta nimeni de nimeni și a funcționat (n.r. rețeaua) în ’89, ’90, toată perioada și toate relațiile mele, am crescut cu ele odată.“ Informații suplimentare, care luminează originile rețelei, a
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
defileului. Curând va fi amiaza, nu-i așa? — Nu, stăpâne, e trecut deja de Ora Calului, răspunse un ajutor. Nici nu mă mir că mi-e foame. Pregătiți prânzul și vedeți ca trupele să mănânce și să se odihnească. Un aghiotant ieși să transmită ordinele. În cort, generalii, pajii și bucătarii mergeau care-ncotro, dar atmosfera era calmă. Din când În când, reprezentanți ai altarelor locului, ai templelor și ai satelor din vecinătate veneau să aducă sake și delicatese specifice. Yoshimoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aruncă o privire de reproș. Un al treilea om intră, grăbit, În corpul de gardă. La malul provinciei Mino acostă o luntre care fusese Împinsă cu prăjina În josul râului. Un general cu mustăți zburlite păși pe țărm, urmat de câțiva aghiotanți. Din barcă fu adus după ei un cal. — Vine Tigrul! spuse unul dintre străjeri. — Tigrul din Unuma, aici! Schimbară Între ei șoapte și priviri iuți. Acela era seniorul Castelului Unuma, din amonte; cunoscut ca unul dintre cei mai aprigi generali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
alt pretext Îmi mai trebuie?“ Spusese aceste lucruri la consiliul militar din acea zi. Auzind că Nobunaga Își instalase tabăra la Nagashima și că era În toiul unei lupte dificile, abilul războinic găsise prilejul. Amakasu Sanpei Îi ceru unuia dintre aghiotanții apropiați ai lui Shingen să-i anunțe reîntoarcerea. Dar, cum nu-i parveni nici o chemare, repetă cererea. — Mă Întreb dacă Domnia Sa a fost informat despre sosirea mea. Te rog, mai spune-i o dată. — Tocmai a luat sfârșit o conferință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-i anunțe reîntoarcerea. Dar, cum nu-i parveni nici o chemare, repetă cererea. — Mă Întreb dacă Domnia Sa a fost informat despre sosirea mea. Te rog, mai spune-i o dată. — Tocmai a luat sfârșit o conferință și pare cam obosit, Îi răspunse aghiotantul. Mai așteaptă puțin. Sanpei stărui: — Tocmai din cauza acestei consfptuiri, problemele mele sunt urgente. Îmi pare rău, dar trebuie să insist să-l informezi imediat. Probabil că, de această dată, mesajul Îi fu comunicat lui Shingen, iar Sanpei primi permisiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
amânată, iar oamenii petrecură vara lenevind. Dar, la venirea toamnei, În munții de la apus și colinele de la răsărit Începură, din nou, să circule zvonuri. Într-o zi frumoasă de toamnă, Shingen călărea pe malurile râului Fuefuki. Însoțit doar de câțiva aghiotanți, cu o apariție viguroasă, scăldată În soarele de toamnă, părea că se mândrește cu administrarea perfectă a propriei lui provincii. Își ascuțise simțurile pentru zorii unei noi epoci. „Acum e momentul!“ Își spuse el. Pe tăblia de la poarta templului scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
repezim necugetat, numai pentru a face de rușine reputația marțială a clanului Takeda și pentru a fi luați În râs mai târziu. Ajunseseră atât de departe, dar, În cele din urmă, amândoi generalii Își retraseră trupele. Înăuntru, când auzi glasul aghiotantului său pătrunzându-i somnul, Ieyasu se deșteptă cu o tresărire. — N-am murit! strigă el, sărind În sus de bucurie. Și trimise imediat trupe În urmărirea inamicului. Așa cum era de așteptat, Yamagata și Baba nu-și pierdură capetele În confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
după altul. — Seniorul Katsuie e extraordinar de furios. — Seniorul Hideyoshi e cam iute la mânie. Nici un mare general nu poate să-și retragă trupele În timpul unei campanii și să-și nu Își păteze cinstea obrazului. În sfârșit, Nobunaga puse un aghiotant să cerceteze chestiunea. — Chiar s-a Întors Hideyoshi la Nagahama? Întrebă el. — Da, pare să fie neîndoielnic În Nagahama, răspunse ajutorul. Nobunaga nu putu să nu se Înfurie și trimise un mesager cu o dojană severă: „Te comporți insolent. Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nobunaga și să aștepte noile ordine. La data pe care o stabiliseră, Hideyoshi Îl Însoți pe Naoie la Azuchi. Furia lui Nobunaga, Însă, Încă nu se răcise. — Nu mă Întâlnesc cu ei. Atâta tot Îl vesti pe Hideyoshi, prin mijlocirea aghiotantului. Hideyoshi era În dilemă. Nu putea decât să aștepte. Se Înapoie În camera de oaspeți, unde Îl lăsase pe Naoie, și-i spuse rezultatul. — Domnia Sa nu e În toane prea bune azi. Mă așteptați, un timp, la locuința dumneavoastră? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
străpungeau ochii. — Îmi pare rău că te deranjez, Îi spuse Kanbei omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica. Te rog, scuză-mi lipsa de politețe. Cu această scuză, se Întoarse și-i vorbi fiului său, Shojumaru, singurul aghiotant care-l Însoțise, ordonându-i: — Pornește În fața mea. — Am Înțeles. Ocolind lectica tatălui său, Shojumaru intră drept printre lăncile inamicilor. Cei patru soldați care duceau lectica pe umeri Îl urmară pe Shojumaru prin poarta palisadei. Când văzură cât de calmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mie de ori valoarea ustensilelor rare, a vinurilor fine, a delicateselor sau a altor daruri pe care le adusese. — Să așteptăm un moment aici. Se pare că pe poartă intră un curtean. — Trebuie să fie guvernatorul. Aceia par a fi aghiotanții lui. Guvernatorul, Murai Nagato, Împreună cu Însoțitorii săi, se opriseră la poarta principală și păreau să aștepte discret ieșirea palanchinului unui aristocrat. Nu peste mult, câțiva samurai aduseră doi-trei cai murgi și rotați, În urma unei mici procesiuni de palanchinuri și lectici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
drumul dintre poarta templului și poalele muntelui. Hideyoshi nu-și făcea niciodată rondul zilnic al taberei la oră fixă, dar rareori pornea atât de devreme dimineața. În ziua aceea, părea mai bine dispus și, din când În când, glumea cu aghiotanții ca și cum totul ar fi fost absolut normal. Nimic nu sugera că știrea despre incidentul din Kyoto s-ar fi aflat, chiar și printre propriii lui oameni. După ce-și confirmă personal acest lucru, Hideyoshi se Întoarse, agale, la cartierul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tovarășilor lor, unii dintre soldații lui Matsuda strigau furiși. Dar și acei oameni o luară, curând, la goană, spre poalele muntelui, purtați parcă de o avalanșă. Comandantul lor, generalul Matsuda Tarozaemon, fusese lovit de un glonț și luat pe umerii aghiotanților, În văzul tuturor soldaților. — La atac! Tăiați-i! Cea mai mare parte a unității Hori pornise deja În urmărire, dar Kyutaro țipa din răsputeri, Încercând să-și oprească oamenii: — Nu-i fugăriți! În elanul momentului, Însă, comanda de reținere avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se Întrebară ce făcea. Când, Însă, stătură să se gândească, Își amintiră că, după-amiază, la conferință, se hotărâse, cu majoritate de voturi, ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei doi tutori ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de Înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de zece mii. Atât scurtăturile, cât și porțile baricadate de la poalele muntelui erau inadecvate. Se vedea ușor că nu mai era decât o chestiune de timp până aveau să fie anihilați. — Înfruntați inamicul pe scurtătură! Sebei Își trimise, mai Întâi, primul aghiotant cu trei sute de soldați, apoi, Îi Încurajă pe propriii săi oameni: — Restul, veniți cu mine. Forțele lui Nakagawa n-au fost Învinse niciodată, de când au ieșit din Ibaraki, În Settsu. Nu faceți nici un pas Înapoi din calea inamicului aflat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la o parte pânza cortului și ieși. Privind peste verdeața proaspătă a munților, văzu Shizugatake la o distanță de vreo două leghe spre miazăzi. Mai aproape, sub locul unde stătea el, un general urca de la poala muntelui, Însoțit de câțiva aghiotanți. Comandantul apărării de la poarta barierei din lemn se grăbea Înainte, arătându-i drumul. Genba țistui din limbă, bombănind: — ăsta trebuie să fie Dosei. De cum Îl recunoscu pe generalul aflat Întotdeauna lângă unchiul său, Îi ghici misiunea Încă Înainte de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Dădu pinteni calului pentru a-și grăbi Înapoierea, la fel cum făcuse și la venire. La fel plecă și al treilea mesager, iar, la vremea când sosi al patrulea, soarele pălea la apus. Bătrânul războinic, Ota Kuranosuke, vasal veteran și aghiotant personal al lui Katsuie, vorbi Îndelung. Totuși, se referi mai mult la relația dintre unchi și nepot, decât la ordinul propriu-zis și-și dădu toată străduința să Înmoaie poziția rigidă a lui Genba. — Ei, ei. Îți Înțeleg Îndârjirea, dar, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai rămăsese decât vâjâitul cravașei În vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja În depărtare, la galop. Până și aghiotanții săi erau luați pe nepregătite și fură nevoiți să se repeadă să-l ajungă din urmă. Pedestrașii, ca și cei care-și Încălecară În grabă caii, o luară toți odată la fugă după stăpânul lor, În completă dezordine. Era Ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
le aparțineau oamenilor angajați din afara clanului. Aceștia erau numiți Corpul Bâtlanilor Albaștri. Din acea tabără, ajutorul lui Shonyu chemă un tânăr scund și solid clădit, În vârstă cam de douăzeci și cinci de ani. Era Sanzo, căpitanul Bâtlanilor Albaștri. Primind instrucțiunile de la aghiotant, Sanzo intră pe poarta din spate a castelului, În grădina interioară. Shonyu, care stătea În picioare la umbra unui copac, Îl chemă făcându-i semn cu bărbia. Apoi, când Sanzo se prosternă la picioarele stăpânului său, Shonyu Îi dădu personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de pe drum, pe vârful unei movile. Din locul unde se opri, putea vedea totul foarte clar. Privi fix În depărtare. — Hm, ce repede a venit, mormăi el. Expresia de pe chipul lui arăta că Își regăsise complet seriozitatea. Întorcându-se spre aghiotanți, Îi invită să arunce o privire. La apus, Într-o regiune mai Înălțată, drept În partea opusă soarelui de dimineață, ceva sclipea pe Muntele Fujigane. Nu cumva era emblema lui Ieyasu - stindardul de comandant cu evantaiul auriu? Kyutaro ridică glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cheia războiului din Balcani, teritoriul acesteia fiind calea de acces spre Dunăre. În octombrie 1876, Rusia inițiază primele contacte de la Livadia (în Crimeea), din delegație făcând parte prim-ministrul I.C. Brătianu, ministrul de război Gheorghe Slăniceanu, mareșalul Curții și un aghiotant al regelui Carol I. Rușii s-au prezentat în frunte cu țarul, cu Marele Duce Nicolae, cu ministrul de război și cu generalul Nikolai Ignatiev. O soluție finală însă nu se materializează. În decembrie 1876, eșuează conferința de la Constantinopol, pierzându
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ultraconstituționalii de cele două nuanțe. Coaliția stipula ca și condiție obligatorie suspendarea din activitate a generalului Florescu, maior general al armatei. Domnitorul obiectă în zadar că "în toate statele parlamentare, în republici chiar, șeful statului comandă armata și își alege aghiotanții; a renunța la acest drept echivalează cu o abdicare". Coaliția persistă și proiectul de reconciliere nu reuși. Guvernul se aplecă asupra operelor de utilitate publică; concesionă în mod provizoriu un împrumut de cincizeci de milioane de franci, întemeierea unei bănci
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
creasta dealului, venea, în trapul calului sur, un ghinărar. Hainele pe el, frâiele, scărițele ardeau în aurul cel mai curat. Și nu s-auzea mersul calului, părea că nu s-atinge de pământ. După el, la doi pași, veneau doi aghiotanți, cu dreptele pe săbiile de argint". Proba de recunoaștere a cortegiului marțial este furnizată abia de lumina matinală: "Dimineața, [...] am fost în Dealu-Băilor, să văd urmele cailor. Nu ninsese, nu bătuse vântul, trebuiau să se cunoască. Dar acolo sus era
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
puterea aceasta. În 1820, Capodistrias a fost abordat din nou. Deși a refuzat și de data aceasta să accepte poziția, s-ar putea ca el să fi sugerat ca alternativă numele lui Alexandru Ipsilanti, un general din armata rusă și aghiotant al țarului. Fiu al fostului hospodar valah Constantin Ipsilanti, Alexandru fusese educat în Rusia. În ciuda rangului său militar, el nu avea în fond experiență concretă de luptă. Cu toate că există opinii contradictorii în privința aceasta, se pare că Ioannis Capodistrias nu l-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
un apropiat al regelui Carol al II-lea, țintind să ajungă în patul regal și s-o detroneze pe „oficiala” Elena Lupescu. Îl convinge pe amant s-o „împrumute” suveranului ca să-și întărească poziția, periclitată de avansurile Lupeascăi față de acest aghiotant. Aici apare neprevăzutul sub forma singurei boarfe tarifare din roman: o oribilă prostituată de Calea Victoriei, mare cartofoare, supranumită „Foamea Neagră”. Excitat de iminenta sosire, în premieră, a Elvirei, regele o agață pe această căzătură. Află însă de la ea că există
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]