558 matches
-
dintr-o anumită perspectivă, lucrurile pot farda un tezism evident. Articulările lui Baștovoi vin deodată cu recuperarea unor borne biografice absorbite ideal de cititori. Scriitorul are în vedere un cititor grăbit, de aceea știe că trebuie să manevreze cât mai agil discursul. Pentru că Ștefan Baștovoi instrumentalizează literatura. La nivelul interogației se dă adevărata luptă. Tot aici se cristalizează un consens etic. Să nu fim greșit înțeleși. Baștovoi nu face nicio clipă propagandă creștină. Discută pe înțelesul cititorului actual, pe care, se
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
de management sau funcțiile sportive (inclusiv cea de selecționer al echipei naționale) vor fi ocupate doar pe baza unor criterii obiective de selecție. Trei: pasivitatea, inerția, filosofia lui pică pară mălăiață... În locul acestora militez pentru o echipă de management operativă, agilă, orientată permanent spre noutate, eficiență și performanță. Care credeți că este cea mai mare problemă a fotbalului românesc și cum plănuiți să o rezolvați? Răzvan Burleanu: Cea mai mare problemă a fotbalului românesc nu o constituie rezultatele slabe ale echipelor
INTERVIU cu Răzvan Burleanu, candidatul pentru FRF care ne-a făcut Campioni Europeni la Minifotbal: Cum speră să rezolve problemele Federației și cum vrea să revitalizeze fotbalul românesc - EXCLUSIV DC News by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74482_a_75807]
-
coperțile cărții de peste 400 de pagini, ușurează orientarea cititorului în labirintul captivant al narațiunii, în care ordinea temporală a evenimentelor este spartă, realitatea se amestecă cu ficțiunea într-un savant și palpitant joc de oglinzi regizat de naratorul omniscient, uzînd agil, ludic și suveran de cele mai variate tonalități ale discursului romanesc. Printr-o ingenioasă „mise-en-abîme”, în cuprinsul prefeței atributele veridicităț ii sunt cu ostentație desfășurate. După moartea lui Kostas Kezdoglou, naratorului i-ar fi fost încredințată de către sora răposatului, nimeni
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
se spune că avea atâtea tatuaje pe ambele brațe, încât mai mult ca sigur constituise o problemă pentru slujbașul din lagăr însărcinat să-i inscripționeze numărul; o infirmieră rusoaică e comparată cu o pisică sălbatică, datorită ochilor oblici și mișcărilor agile. Dar cele mai expresive portrete rămân acelea ale soldaților ruși. Amestecul de perplexitate și ironie cu care Levi îi descrie (deși nutrește, în principiu, cele mai bune sentimente față de ei, privindu-i ca pe niște salvatori), lasă să se întrevadă
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
dorința de răzbunare, cântul său, impecabil frazat, fiind depășit doar de expresiile faciale formidabile, teribile, grotești. Vocea sa a potențat sonoritățile aproape ireale ale unui Siegfried naiv, dar îndurerat și convingător atunci când smulge tatălui adoptiv mărturisirea despre originile sale, alert, agil și victorios în desăvârșirea sabiei Nothung, arma supremă. Apariția lui Egils Silins in Wotan (Der Wanderer) a captivat prin monumentalitate. Transformat de la o operă la alta: ambițios și pasionat în Aurul Rinului, liric și emoționat în Walkiria, zeul suprem a
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
număr de șapte în care se întrupează. Iată portretul făcut de Nicolae }one lui Daniel Bănulescu: "Cap de șeic și fire de răzbătător. Mi-l imaginez îmbrăcat în mătăsuri albe, călare pe un dromader înalt de patru metri și foarte agil, străbătînd saharele de la un țărm al mărilor și oceanelor la altul, în căutarea acerbă de arteziene înconjurate de vegetații dulci și răcoroase ori de armate de pigmei cu cefele tocmai bune de retezat". Sau cel al lui Ion Es. Pop
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
mai scris acest lucru în Memoriile apărute. * Având principala greutate (vă rog s-mi dați voie să glumesc), eu aș fi Zeus, creator, doamna Delia îndeplinește poruncile sau ce-i dictează Zeus, pe când Andi, fiul ei, este, pur și simplu, agilul Hermes. în felul acesta, existența se improvizează, se face mai manevrabilă. Este o slăbiciune și o putere în același timp. Slăbiciune, pentru că simți că-ți lipsește ceva. Putere, pentru că ai senzația că deții totul. E ceva complex, bineînțeles. Un element
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
capitolul "imagine". Dan C. Mihăilescu și-a construit o imagine puternică promovînd (scriind, studiind) scrierile de tip documentar. Tocmai de aceea, la o lectură retrospectivă, se poate vedea cît de "datate" sînt mai toate ieșirile la rampă critice. Nici retorica agilă, nici "suculența" limbajului nu se pot lupta cu înfiorătoarea monotonie tematică. Peste tot dai de Cioran, de Noica sau de teoretizări ale generației '27. Variațiunile sînt abile, dar sînt pe aceeași temă, de succes. Și "curajul" eseistic nu iese din
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
apăsat și vocea răstită a țiganilor care vin să colecteze cotele și să laude belșugul pe care-l va aduce colectivizarea, muzica se ridică iarăși la ceruri ca fumul jertfei lui Abel, dansuri țepene, de aritsocrați fără suită, și mișcările agile ale unor fetișcane care știu să desfacă picioarele mai lesne decît se revarsă cîntatul cocoșilor în răcorile dimineții, vai e groaznic de cald în acest autocar hodorogit, mi-e sete, intră și praful aici, mi-e sete, oare cîți kilometri
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
era fabulos ca un personaj din Sadoveanu, și nu e întâmplător că, fiindu-i oaspete, trăiam net impresia că m-am strămutat pentru câteva ore în lumea Hanului Ancuței, unde, firește, el era un alt Comisul Ioniță, iar Adela, cea agilă ca o zvârlugă, ghidușă și lirică totodată, luase locul "celorlalte" Ancuțe". Nicolae Mecu mai observă că gazda, căreia nu-i mai tăcea gura de câte avea să spună, cu atâta har (pe lângă pahar), era numai "aparent foarte practic și descurcăreț
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
oarecare s-au întors. Se vedea că Marie fusese puțintel zgâlțâită, dar era trează. Între timp se mâncase tot ce era de mâncat și s-a trecut la poezie. A da, uitam, înainte de asta își făcuse apariția Frédéric de la Lapin Agile și Universitatea apașilor cu însoțitorul lui obișnuit, un măgar, băuse un pahar și își văzuse de drum. Ceva mai târziu au dat buzna niște cântăreți de stradă italieni care auziseră de petrecere. Fernande s-a ridicat din capătul de masă
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
personală (să ne gîndim la Drumuri prin memorie sau la Mitologii subiective). Însă această găselniță s-a transformat treptat în neputința de a scrie memorii sau jurnal, autentice. Autorul și-a pierdut simțul realității (al autenticității, de fapt), iar retorica agilă care i-a cucerit pe cititorii săi s-a osificat. Sub comunism discursul cultural s-a decontextualizat, s-a dezrădăcinat. Să scrii că ești stoic sau hedonist avea o mie de înțelesuri sau nici unul, nu se preta însă la o
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
ce pare a folosi o rețetă comună, excesiv asezonata într-un mod ambiguu, pînă și cu o stea a baletului pe gheață rus interpretată de (sic) Katharina Witt. Subiectul în rezumat: o tînără pe cît de misterioasă pe atît de agila recrutează masculi duri de diferite facturi pentru o afacere dubioasă ce are ca prim scop capturarea unei serviete de aluminiu, al cărei conținut rămîne necunoscut, în ciuda faptului că este aprig disputată și negociată, pierdută și recuperată, substituita etc. De Niro
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]
-
Mircea Mihăieș Anavi Ádám a fost un om adorabil. L-am cunoscut în urmă cu vreo trei decenii, când era deja unul din seniorii scriitorimii din Banat. Agil, întotdeauna zâmbitor, era pregătit în orice clipă să facă o glumă, împrăștiind acea bună-dispoziție și acea bunătate a oamenilor pentru care existența nu mai are secrete, iar zbaterea sterilă a rău-trăitorilor li se pare ceva nesuferit. A fost, în sensul
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
tot atunci intelectualii au început să se privească pe ei înșiși ca pe o categorie umană aparte. Așadar, a apărut un om potrivindu-se întocmai speciei lui homo europaeus, acea specie definită de Linné prin epitetele de levis, argutus, inventor (agil, ager, inventiv). Pînă la jumătatea secolului XX, intelectualii propriu-ziși au fost literații și umaniștii. Într-un cuvînt, artiștii emoțiilor umane, acei veșnici cîrtitori la adresa unei lumi pe care nu o puteau stăpîni și pe care vroiau totuși s-o schimbe
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
aventuri în lumea imaginii, pictura lui Bochiș nu dezvăluie în întregime anvergura artistului sau, încă și mai complexă, pe aceea a personajului. Pentru că, în afara pictorului, în atelierul lui Bochiș se mai ascund sculptorul și bijutierul, iar în afara atelierului se mișcă agil, fără prejudecăți și fără inhibiții, atît sculptorul cu viziuni monumentale, cît și managerul oricînd pregătit să pună în acțiune evenimente cu durată limitată sau adevărate instituții care pentru mulți ar părea doar jocuri ale închipuirii. Se știe deja că împreună cu
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
noul director general Gabriela Bereș a răspuns: ”Compania a abordat “strategia wei ji” care înseamnă în chineză pericol, dar și oportunitate. Adică s-a orientat în primul rând spre eficientizarea proceselor interne, scopul fiind să devenim “mai supli și mai agili” pentru a reuși să ne conservăm puterile și să ne pregătim pentru viitor”, a conchis Gabriela Bereș.
Conducere nouă cu obiective clare, la Puratos Romania () [Corola-journal/Journalistic/51829_a_53154]
-
vină vremea urâtă de afară sau poate se gândea u la nevestele și copiii care îi așteptau cu drag acasă Dragostea în vreme de iarnă Când urgia iernii lovește în casele părăsite demult și câinii urlă în haită, ne strecurăm agili prin zăpadă. E vremea când ai sta în casă la căldura unui șemineu, ai arunca lemne în foc și ai mângâia trupul splendid al iubitei, dar urgia te cheamă afară, urgia vrea să stai bărbătește în fața ei: să nu clipești
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
ridiculizare. Mișcările, gesturile celor doi actori sînt cam la fel cu cele din jocul copilăresc "de-a baba-oarba", dar datorită atât culorilor femeii, cât și contrastului dintre mișcările și gesturile ei, greoaie și lăbărțate și mișcările și gesturile prompte și agile ale tiraliorului și râsului său sardonic, jocul pare, de la balconul de unde îl privesc, un mic spectacol de pantomimă, improvizat, adică autentic. Necăjită de insucces, roșie la față și cu bluza udă leoarcă de transpirație lipită de formele-i mult prea
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
ideea că puterea gândurilor noastre ne influențează foarte mult viața. Specialiștii în aceste tehnici afirmă că, înainte de a le exersa, ne vom gândi că suntem tineri și fericiți și vom constata cum respirația noastră devine mai ușoară și mișcările mai agile. Exersarea este accesibilă tuturor, indiferent de vârstă sau de starea de sănătate. Intervalele mai lungi sau mai scurte de exersare sunt dictate de vigoarea și de timpul de care dispunem fiecare dintre noi. Pe măsură ce starea organismului se îmbunătățește, se va
Agenda2003-14-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280879_a_282208]
-
e covor, un preș de carne cu o gaură. Din gaura aia urma să apară ceva oribil - îi simțea respirația rece. Auzi apoi pași grăbiți și o voce țipă: „Parazit prăpădit!“. Dechise ochii și văzu o femeie destul de în vîrstă, agilă, stînd în picioare și privindu-l acuzator. O mînă și-o ținea în șold, iar de cealaltă îi atîrna o colivie cu un canar împăiat pe stinghie. Femeia se uită la pasăre și-i dădură lacrimile. — Sărmanul Joey, murmură ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Inșii 1 se ascunseseră cu totul, de fapt, sub pleoapele aproape închise, ce mai lăsau să se vadă doar fâșii înguste din albul ochilor. Degetele cu unghii lucioase, roșii ca sângele în înserarea adâncă, modelau lutul cu mișcări neomenesc de agile, de parc-ar fi fost labele multiarticulate ale unui păianjen ce-și țese plasa, ori pântecul călugăriței, ce plămădește singur cuibul complicat în formă de smochină. Așa se frământă, uneori, în vis, mâinile adormiților. Bulgărele de lut muiat în sudoarea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de picioare, așteptând ca războinicii Ulanni să încerce să-l doboare cu o suflare năprasnică. În loc de asta însă, se văzu atacat de zeci de animale mici... Prea mici pentru ca armele sale colosale să le poată atinge. Vietățile acelea iuți și agile se strecurau dincolo de ochii scăpărători ai dragonului și mușcau cu gurile ca niște clești din părțile expuse. În doar câteva momente, trupul semeț de care Xtyn învățase încă de mic să fie mândru începu să se contorsioneze. Trezește-tel Unul din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ajutor. Totul dură doar un moment, căci privirea aceea, disperată acum, se îndreptă în altă parte; însă acel moment fu de ajuns pentru ca în sufletul lui să se miște ceva. Se scutură: luase hotărârea. își desprinse securea de la șa, sări agil de pe cal și, cu pas iute, se apropie de cei doi. Frediana, din nou imobilizată, se lăsase în voia burgundului, cu ochii închiși și gura strânsă într-o strâmbătură de dezgust. Nici un geamăt, nici un vaiet, doar lacrimile ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ce ai pățit acolo? Am mâna opărită. Balamber se aplecă să-și dezlege, destul de chinuit, chinga șeii și vorbi către Odolgan: — în loc să faci mutra aia de idiot, mai bine ajută-mă să încalec. Cu brațul ăsta nu reușesc. Odolgan sări agil din șa, își împreună palmele și își ajută prietenul să se ridice ca să urce pe cal, dar nu conteni să-l cerceteze, în culmea uimirii: — Ai supraviețuit trăsnetului! Din câte știu, nu prea se întâmplă așa ceva, chiar n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]