3,337 matches
-
întoarce la o slujbă unde oamenii deschid focul spre tine, criminali care n-au nimic de pierdut dacă tu o mierlești. Și poate că Manus reușea chiar să prindă vreun turist bătrân care nimerise din întâmplare în zona cea mai agitată din Washington Park, dar aproape mereu comandantul secției îl bătea la cap să înceapă să-l învețe meserie pe-un înlocuitor mai tânăr. Aproape întotdeauna, Manus descurca vreun tanga tigrat gri-metalizat din harababura încâlcită din sertarul lui cu lenjerie intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dar nu lipsea aproape nimeni, nici din opoziție, nici din partea guvernării, pentru că Mihail reușea în cel mult douăzeci de minute să prezinte situația adevărată a țării, fie internă, fie externă. Aici era și secretul supraviețuirii sale într-o atît de agitată și schimbătoare situație politică, Mihail era un tehnician, poate singurul în adevăratul sens al cuvîntului, un tehnician de care toată lumea politică avea nevoie. Fără el ar fi fost orbi și surzi pe jumătate. Mihail cu Serviciul său îi trăgea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi un semn ori un consemn al cavalerismului oficial, își duse mîna stîngă la spate, iar dreapta o întinse scurt, energic. Cînd i-a simțit palma, degetele, și-a dat seama că felul în care arăta în mod obișnuit, rotofei, agitat, aiurit, nu avea nici o importanță, Balbo era într-adevăr un zburător. Din naștere. Cu siguranță nu era o făcătura, unul care avusese doar noroc și context, era chiar un pilot. Nu putea explica nimănui de ce era așa însă simțea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
raportul și aștepta ordinul de sus. Era un adjutant disciplinat, cel mai bun adjutant din Prefectură, și nu voia ca pentru "o părere" să-și strice reputația. Era răbdător și încrezător. Asta a durat pînă cînd, într-o zi foarte agitată, se greșise de două ori la numărătoare și "șefii de sector" umblau ca turbați prin fața caselor numărînd tare și răgușit, Artur Stavri i-a făcut semn să se apropie și cînd a ajuns lîngă el acesta l-a întrebat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ocupă singur!"." În acea clipă Pangratty tresări sincer speriat, Mihai Mihail a sărit din scaun, răsturnînd un teanc de hîrtii, care s-au împrăștiat pe podea. "Cum a spus, cum a spus, " Consiliul se ocupă singur!"?" Directorul Serviciului devenise brusc agitat, roșu la față, transpirase de parcă l-ar fi apucat fierbințelile. "E nemaipomenit, chestia asta n-o știam, pur și simplu n-o știam! Dacă nu v-ați fi amintit cuvintele astea totul ar fi fost un fleac. Totul e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea câte‑o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vârstei (părea mai degrabă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
extraordinară și apoi să-l ridice pe chila cealaltă, ca un jongler care este în stare să țină un obiect în echilibru, în ciuda vântului și a valurilor. Iar Tapú Tetuanúi învăța. Învăța din clipă când se trezea, după o dimineață agitată, în care trebuise să doarmă rostogolindu-se de colo colo pe puntea de la prova, până când, odată cu zorii, se retrăgea iarăși să se culce, cu ochii roșii de la privitul stelelor. Deseori se simțea epuizat, dar n-ar fi schimbat această aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mișcare și deja se lașase întunericul în momentul în care ajunseră în dreptul trecătorii dinspre nord, în timp ce vântul începuse să plângă printre vergi, tânguindu-se parcă pentru pagubele pe care avea să le provoace. Marea, în afară recifului, începuse să devină agitată, însă, după ce pătrunseră în laguna adăpostita de recif, nu mai trebuiră să se preocupe decât că vântul și vârtejurile apei să nu-i arunce pe coasta. Vâsliră pe întuneric până ajunseră în punctul dorit: un golf izolat, adăpostit de vânturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în doi nu are nici un farmec, Ema se lăsa rugată. La nesfârșit! Mătușa Vanda îi fugărea din fața ușii, reproșându-le că nu-i luau odorul în seamă decât atunci când îi înghesuia nevoia. Copiii se lansau într-un șir de explicații agitate. Ema nu știe jocul, nu vrea să învețe, nu prinde mingea, nu poate să alerge, se supără din orice și obosește prea repede. Vanda se înnegrea de indignare. Cum pot spune așa ceva? Chiar dacă e puțin mai grăsuță, asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deplasată. N-avea umbrelă și afară turna cu găleata. Elevii treceau pe lângă ea și se năpusteau zbierând în stropii repezi. Ridicau capetele în sus, deschideau gura și lăsau să li se scurgă în gât picăturile reci ce cădeau din cer. Agitată, cuibărită sub streașină, căuta soluția salvatoare. Când Marc se îndreptă spre ea zâmbind sub umbrela imensă, i se păru că-l vede pe Dumnezeu. Se repezi spre el și se cuibări la brațul lui mulțumindu-i, din tot sufletul, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-l întrebă unde a fost. M-a sunat un coleg de clasă și m-a invitat la el. Faptul că Dan n-o privi în ochi și ezită înainte de a răspunde, o puse pe gânduri. Se învârti prin curte agitată, ca un câine în lanț, întorcând pe toate părțile ideea că ceva se întâmplă și singurul care știe ce este Dan. Se hotărî să-l întrebe. Intră în casa Andei în momentul în care Dan îi povestea cum și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și întru totul la dispoziția ei. Plină de vervă, așteptând cu nerăbdare să-și descarce sacul de noutăți, ea venea de dimineață în mica garsonieră pe care el o păstrase intactă, își savurau cafeaua împreună și cu ceașca în mână, agitată, nereușind să-și găsească locul, Luana își făcea reproșuri și se întreba cum de fusese atât de încuiată, de absentă la agitația din jur. Descoperise o întreagă lume. Fascinantă, uluitoare, a cărei existență n-o bănuise. El o privea cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ploaie În cameră. Adam azvârlise cearșaful subțire cu care era acoperit, ea i l-a tras până pe piept, cu mișcări blânde, ca să nu-l trezească. — E caraghios să te văd așa, a chicotit Mick ușurel. — Cum așa? — știu și eu... Agitată, ca și cum n-ai fi sigură de ce faci. Nu te-am știut niciodată altfel decât perfect stăpână pe tine Însăți. Nu te-am văzut niciodată, hm, cum să zic, atât de tandră. — Vrei să zici că sunt o vrăjitoare crudă și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tine Însăți. Nu te-am văzut niciodată, hm, cum să zic, atât de tandră. — Vrei să zici că sunt o vrăjitoare crudă și cu inimă de piatră? — Nu, nu, doar că... Nu știu, e ciudat... — Ei bine, chiar că sunt agitată, dacă ții să afli. Încă n-avem nici o veste de la Bill Schneider. Nici nu știu cât de mult putem să ne bizuim pe el. Mai mult decât atât, mă Întreb cât de mult ar fi În stare să ne ajute. Voi, americanii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zgomot pentru nimic, manevră și nimic altceva. Ți se face lehamite, îi simți cu ani înainte către ce anume vor să țintească, nu ne duc ei de nas, în nici un caz, noi avem memorie și memoria noastră nu iartă. Dormi agitat, visă bucăți enorme de carne puse la frigare pe o bară metalică, răsucite la o manivelă de un ins, unul înalt, musculos, cu mustață, îmbrăcat numai cu pantaloni, cu spatele plin de bobițe de transpirație. Peste tot mișunau grupuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu o geantă plină de lucruri de ale Elenei și nu se stabilise de fapt nimic, când, cum se căsătorește Elena, cum plecau așa cu lucrurile Elenei în geantă, fără să ajungă la o înțelegere anume? O apucase năduful, respira agitat, să-mi facă ea una ca asta, murmură și o apucă plânsul, își scoase din buzunarul capotului batista și se șterse la ochi, dar lacrimile-i izvorau mereu. Nu te mai cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul ei, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un adevărat festin! Aveai pâine? Aveam și pâine, cumpărasem de lângă piață două pâinișoare fierbinți. Pe urmă puțină lectură, înțelegi, tot Kafka. N-a sunat telefonul, n-a sunat nimeni la ușă. Spre seară ploaia bătea cu furie în ferestre. Eram agitată, nu știu de ce. Ploaia, neputința. Asta a fost alaltăieri, Carmina. Ce? Ploaia. Da, da, ieri, alaltăieri, la dracu, tot una, cum să deosebești o zi de alta, când toate sunt la fel, insipide. Te-am așteptat atunci când ploua. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-o fără nici o veste, fără nici o siguranță ca apoi, când ea își pierdea răbdarea, să apară pe neașteptate, nervos și nesigur, să înceapă cu o ploaie deasă de întrebări rostite una după alta, fără nici un moment de pauză, tot mai agitat, atunci când i se părea că sesizează ceva neclar ce trebuia neapărat edificat, trebuia să încerce să-și spulbere suspiciunile și de aceea revenea la aceleași întrebări, o punea să repete pe faze, pe etape, cum petrecuse câte o după amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pot lua codul cu camere de luat vederi ascunse, ar fi culmea, îți dai seama, banii mei de casă, din ei trăiesc până la premiera din toamnă, nu cred, zic eu, să-ți fi luat cineva banii, el încearcă sa fie agitat, impacientat de situație, poate chiar e, dar eu nu îl cred, îmi cere să merg cu el și eu nu vreau nimic și culmea, acum e posibil. Când ne-am întâlnit pe terasă la cafea, am băut o bere, noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
invitații, mărturisi Adrian. — Probabil că, prin comparație, viața petrecută într-o casă de vacanță rurală, sub coridorul aerian de la Gatwick, vi se pare monotona. — Ba deloc, stărui Adrian. Pentru mine gândul că nu trebuie să mai fac parte din mulțimile agitate și îngrijorate din aerogări e o sursă de satisfacție profundă. Mai ales în această perioadă a anului. — Știu, și mie mi-e groază de ea. Dar am nevoie de o vacanță. — Ce fel de vacanță? — O vacanță foarte convențională. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Cheia mi-a căzut în palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric, am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din alte vieți sau scrieri sau sentimente. Și era viu, arătarea era evident vie și înzestrată cu voință și forță de mișcare. Venind straniu [text lipsă] legături de lumină în memoria mea, înotând înverșunat în amonte, împotriva fluxului rapid și agitat al gândurilor mele. Ludovicianul, în viața mea prin orice mijloc posibil. Eu am făcut-o, Eric. Eu l-am eliberat. Eu sunt răspunzător. Îmi pare într-adevăr tare rău. Regret și speranță, Eric (Primită pe 1 mai) Scrisoarea nr. 206
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fața mea. M-am ferit am sărit m-am împleticit m-am împiedicat am căzut pe spate, aterizând pe cot, în care-mi explodă o durere crâncenă. Mica mreană trecu val-vârtej pe deasupra capului meu, lovindu-se de ceva, ceva invizibil, agitat și tunător, care o năuci și o făcu să se rostogolească într-un curent gigantic. Am inspirat prudent și am întors capul într-o parte. La doar cincisprezece centimetri, unul dintre dictafoane se ridica asemeni unui obelisc miniatural, cu banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la iveală. S-a mișcat puțin când am închis ușa și am observat breteaua sutienului ei negru, franjurat și ros de purtare pe spatele alb. Mi-am frecat fața cu palmele. Ca și despre majoritatea lucrurilor din lumea asta nouă, agitată, nu știam prea multe despre femei. Ian motanul dormea pe pernă lângă ea, torcând. Pe fața lui era întipărit un zâmbet mare, rotund și fericit, se bucura poate în vis că mă făcuse să par atât de stupid. Televizorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
agitându-se prin spumă și vinciul scârțâind și apa și spuma și umbra, o coadă uriașă ieșind din apă. Fidorous, strigând ceva indescifrabil în zgomotul acela și vinciul încordându-se și eu strigând ceva și butoaiele și coada și apa agitată. Orpheus aplecându-se spre apa nestatornică și metalul și eu ținând sulița și strigând. Fidorous spunând s-a încâlcit și s-a încâlcit în cablu și butoaiele și sulița și spuma și stropii. Cușca ieșind parțial din apă, zdrobită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]