442 matches
-
casă, despre viitoarea lor viață comună. Iar el asculta, flatat, ca de vestea unei avansări: confundase atunci perseverența Christei cu devotamentul și dragostea cu dorința lui de legitimitate În țara de adopție? * —...Plecarea asta te-a Întors pe dos, dormi agitat... Sunt convinsă că ai coșmaruri... Mormăie ceva, nu, da, poate. După ce tușește o vreme, s-a Înecat cu pastila, rămâne nemișcat, cu ochii la autostrada monotonă, tăiată În două de gărdulețul de leandrialbi și roz, care se Încolăcește și dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în cărți. Ar trebui să aflu, spune el. Și să scriu un articol despre asta. Acum voia să-l însoțesc la un eveniment important. Manfred are o mașină care se numește Skoda. Conduce încet și precaut, deși scrie așa de agitat. Adesea merg cu el la tot felul de evenimente. Din cauza corespondențelor lui, Manfred Marklund e în afara tuturor relațiilor umane normale. Și atunci eu îi sunt la îndemână. Am văzut meciul de fotbal dintre Hjoggböle și Missenträsk. Când Mikael Wiehe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cai: suri, roibi și mai știu eu ce culori, dar o pereche de plăvani trăgând un tun nici că și-a închipuit vreodată. Îndată a fluierat prelung - a alarmă - după sergentul de serviciu. Acesta s-a prezentat în pas alergător, agitat. Ce și-o fi închipuit el? „Să știi că a fost atacat postul de santinelă de la poarta cazărmii!” Când a dat cu ochii de frumusețea de boi înjugați la tun și de mine, stând țanțoș cu biciușca în mână, s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
câteva clipe nu se întâmplă nimic, apoi toiagul începu să tremure săltându-se puțin de la pământ. Rămase așa un moment, după care se prăbuși pe podea. N-am reușit niciodată să-l fac să vină la mine, spuse Calistrat, respirând agitat și ridicând de jos toiagul pe care îl așeză înapoi la locul lui taică-meu însă putea să o facă. Văd că și tu ai izbutit și încă din prima încercare. Acum ai înțeles ce voiam să spun? Cristian rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
duse la ea și-i luă amândouă mâinile: — Scumpo, poți să faci ceva pentru mine? Ea îl privi cu voioșia aceea gravă care constituia unul din farmecele ei. Fața lui roșie strălucea de transpirație și avea un aer ridicol de agitat, dar în ochii lui rotunzi și mirați strălucea flacăra zelului nerăbdător. — Strickland e tare bolnav. Mă tem că e pe moarte. E singur într-o mansardă soioasă și nu are pe nimeni care să-l îngrijească. Vreau să-mi dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
timizi pe bancă, gesturile lor având ceva resemnat, aducând cu un fel de explicație. Femeile lor stăteau încordate pe locurile lor, gata parcă să pună întrebări sau să-și manifeste îngrijorarea. Copiii se uitau, pur și simplu, foindu-se foarte agitați - ei se comportau cel mai bine, nu puneau nici o întrebare. — Ți-am adus niște țigări, am spus eu, plus douăsprezece jumătăți de vin. — Mulțumesc. Ai... — Am fost uimit când am aflat ce pot să-ți aduc. O jumătate de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
magazinelor cu fațada îngustă, cu mirosul fierbinte al gunoaielor înnegrite și am luat cina împreună cu Fielding Goodney și Doris Arthur, pe care i-am întâlnit, din întâmplare, într-un restaurant zgomotos și neaerisit al presei, doar la cinci străzi de agitatul Harlem. Scenariul lui Doris fusese aranjat de dactilografi. I-am sărutat mâna. Am comandat șampanie. Am vrut să văd ciorna. Mi-au răspuns, tachinându-mă, că mai trebuie să aștept cu văzutul. M-am așteptat să fiu tachinat în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Oase-Strâmbe - nici nu știau cum să-i mai zică - era vârât în toată mârșăvia, vor dovedi! Cel mai surprins de cele ce se petreceau de o vreme se arăta un băietan de vreo șaisprezece ani, surdomut... De câte ori vedea pe cineva agitat, alergând prin târg din cine știe ce pricină, credea că de la orologiu se trage zorul și fugea repede într-acolo, lăsând, prin curțile în care lucra cu ziua, totul baltă. Văzuse în câteva rânduri târgul ce căpia dintr-odată. Din senin, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tăie calea și-l încredință preceptorului, cu un gest de reproș. — Dux Germanicus s-a închis în încăperile din interior împreună cu comandanții legiunilor, explică el cu glas scăzut. Din toate colțurile castrului veneau alți ofițeri, care se adunau în grupuri, agitați. Îl cheamă înapoi la Roma! strigă cineva. Iar copilul întrebă imediat: — Pe cine-l cheamă înapoi la Roma? Nu primi răspuns, dar instinctul îi trimise un semnal de alarmă. Într-adevăr, printr-un alt curier neașteptat sosise vestea că victoriosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
verandă. Mașinile umpleau străzile suburbiei care se întindea dedesubt, sufocând parcările supermarketurilor, îngrămădite pe caldarâm. Două accidente minore avuseseră loc pe Western Avenue, provocând o coadă uriașă de-a lungul podului rutier care traversa tunelul de intrare în aeroport. Stând agitat pe verandă pe când Catherine mă privea din camera de zi, cu o mână pe telefonul din spatele ei, m-am uitat pentru prima oară la acea imensă coroană de celuloză șlefuită care se întindea de la linia sudică a orizontului până la șoselele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
s-a produs firesc. Au trecut rapid peste primii pași necesari intimităților și ea fără ezitări a preluat inițiativa. Îndrăzneață, s-a desprins din grup și s-a prelins prin văzduh neobservată. Îi dispăru un moment nesfârșit din raza ochilor. Agitat se întrebă: Unde o fi Flora?! Deja îi lipsea și disperarea îl cuprinse! Pe neașteptate simți prin văzduh, un curent, o căutare scurtă și un trup se lipi de al lui. - E ea! își spuse fericit, eliberat de apăsarea ce
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
din activitatea cooperativei unde să nu se fi comis fraude mai mici sau mai mari, vădindu-se treptat cum magazinul cooperației de stat fusese un fel de vacă de muls pentru omul pus să îl gestioneze. Extrem de neliniștit și de agitat, Ghiță Marangoci, înțolit cu un halat alb ca de felcer, pe care-și prinsese de ochii lumii legitimația de serviciu, se foia bezmetic între tejghea și rafturi, izgonind cu înjurături grosolane pe femeile și pe copiii care, neștiind că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o mică variație În tonul glasului său, ca o notă concluzivă. Cu siguranță, se pregătea să Îl lovească. Cine știe dacă nu urma să expună și trupul lui, ca figură de proră pe corabia sa, se Întrebă În timp ce se gândea agitat la ce era de făcut. Simțea greutatea dăgii În buzunar. Poate că ar fi izbutit să ajungă la ea Înainte ca celălalt să se fi repezit la dânsul. Plonjă În față, În timp ce mâna Îi alerga la mânerul armei. Veniero fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ea nu poate aduce decât necazuri. — Oameni buni, a zis ea cu o privire fioroasă, aruncându-și peste umăr părul ca făcut din bumbac cu asemenea forță încât am auzit, realmente, șuierul biciuitor al mișcării. Câțiva dintre editori au zâmbit agitați, foindu-se pe scaune. Ceasul de pe perete ticăia zgomotos. În mod straniu, toată lumea părea paralizată de prezența ei. Într-un final, Dawn și-a regăsit calmul. — Bună, Vivian! a spus ea cu voce tare. Avem multe de discutat în după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi explicate, ci doar trăite. Sper să nu le trăiești niciodată, domnule Vultur. Am început să țin la dumneata. E mult spirit în ființa dumitale pornită pe căutări, nu-i așa? Vultur-în-Zbor zâmbi nesigur. — Gândește-te la fântâna asta, gesticulă agitat Virgil, vrând să-și ascundă stinghereala. Există dovezi concrete ce arată că nu toate superstițiile sunt eficiente. De fapt folosirea unei baghete magice m-a făcut să mă stabilesc în acest loc și, după cum vezi, fântâna e seacă. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la fel de pasionantă ca romanele cele mai fabuloase ale vremii noastre. Ba chiar mai interesantă decât analiza oricăruia dintre ele. Honoré de Balzactc "Honoré de Balzac" Tratat de viață elegantă*tc "Tratat de viață elegantă*" PARTEA ÎNTÂItc "PARTEA ÎNTÂI" Generalități Mens agitat molem. Virgiliu Spiritul unui om poate fi ghicit după felul În care Își ține bastonul. Traducere fashionable CAPITOLUL Itc "CAPITOLUL I" Prolegomene Civilizația i-a Împărțit pe oameni În trei mari categorii... Nu ne-ar fi deloc greu să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
câine. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Hai, la treabă: Astea nu-s întrebări sănătoase. BĂRBATUL CU BASTON: Ascultă ce-ți spun eu. Ăsta nu e câine. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Examinându-l îndeaproape, uluit.): Tu chiar vrei s-o pățești? BĂRBATUL CU BASTON (Agitat.): Nu e! Nu e! Iar noi suntem cei din urmă fraieri... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Furios.): Dacă nu taci, te las și schimb fântâna. BĂRBATUL CU BASTON: Tac. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Își culege lopata și se apropie de o altă fântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e milă de noi. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mai bine îi spunem ceva, ca să se liniștească. Animalele înțeleg totul. Întotdeauna e bine să le vorbești blând și frumos. BĂRBATUL CU BASTON: Păi, spune-i ceva, dacă te pricepi. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Agitat, umblând de colo-colo și încercând să-și concentreze privirile undeva în sus.): Nu e mare lucru de spus. Trebuie doar să fii blând și să ai răbdare. BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, încearcă să fii blând și să ai răbdare. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
urcat prea mult. Poate că ne-am învârtit prea mult. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Rotindu-se în cerc, acoperindu-și urechile cu patinele.): Nu știu! Nu știu. BĂRBATUL CU BASTON: Poate că el vrea să ne spună ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Agitat, acoperindu-și mereu urechile.): Nu știu. Nu știu. Ce să ne spună? Cine să ne spună? Tu nu vezi că înnebunim? Tu nu vezi că nu-i adevărat? Tu nu vezi că ăsta ne latră din cap? BĂRBATUL CU BASTON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nu știți ce spuneți! (Îi acoperă urechile.) ARTUR (Epuizat, la pământ, icnind.): Nu mai vreau nimic... Să se termine odată! GARDIANUL: Știam eu c-o să se termine totul cu bine... ARTUR: Să vină călăul! Să se termine! GARDIANUL: Imediat, imediat... (Agitat, prin încăpere.) Numaidecât... Întotdeauna întârzie... blestematul... (Pentru sine.) Pezevenghi bătrân, era treaba terminată... (Privește în stradă.) Nu vă faceți probleme, vine, vine... (Pentru sine, pocnindu-și pumnii.) Era treaba terminată... (Dulce.) N-avem noroc, domnule! (Îl îmbrățișează.) Și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de la-nceput. BRUNO: Tot timpul îi găsim aici. Când intrăm îi găsim aici, când plecăm îi lăsăm aici. POLIȚISTUL: Dați-i afară. MAJORDOMUL: Nu se poate. Domnul director a zis că până la ora zece și jumătate pot să stea. TOȚI (Agitați, privind în sus.) — Na! Gata! A dispărut! Ce figură și Grubi ăsta! S-a zis cu Grubi! POLIȚISTUL: De fapt, unde duce funia asta? MAJORDOMUL: Nu știu, domnule. TOȚI: Nu știm nimic, domnule. Pur și simplu, în fiecare seară, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
simplu, în fiecare seară, la ora zece fără un sfert, coboară și se balansează deasupra gropii. POLIȚISTUL: Da’ groapa unde duce? MAJORDOMUL: Habar n-am! TOȚI: Nu știm nimic, domnule. Noi suntem actori. Groapa stă de mult timp aici. TOȚI (Agitați.): — Au! — Gata! — Cade! — Feriți-vă! — O să se facă zob! (Funia a început să coboare cu o repeziciune alarmantă; se aude și un ecou de corp care se prăbușește; personajele se dau câțiva pași înapoi și așteaptă paralizate prăbușirea lui GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
O presimțeam. HAMALUL: De fapt... noi v-am povestit cum a fost... până acum. Dar, nu-i așa, ceea ce ar putea să se întâmple... Ploaia ar putea să înceapă dintr-un moment într-un altul... (ȘEFUL GĂRII iar nervos și agitat; fără să se ridice din fotoliul-leagăn, face semne, comentează prin mimică și chiar începe să le facă semne amenințătoare celor doi.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: S-a sfârșit. Știam eu c-o să se sfârșească. CASIERUL: Dar... gândiți-vă... Puteți rămâne foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-și ochii de la unul la celălalt. Alexandru, palid, cu figura încremenită, șopti: ― Nu înțeleg... ― Sîntem șapte inși în această încăpere. Ne veți scoate din țară. Tânărul sări în picioare. ― Absurd! Dascălu îndreptă arma spre el. ― Stai jos, tăticule! ― Absurd! repetă agitat Alexandru. Inginerul clătină din cap. ― Chestiunea se prezintă astfel, domnule Miga: În situația în care refuzați, ori vă trece prin cap ideea nefericită de a informa autoritățile, părinții dumneavoastră... Lăsă fraza în aer privindu-l fix. Alexandru se interesă cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să ne gândim... Verifică ușa de la intrare dacă e închisă, apoi se apropie de fereastră îndreptînd draperia. ― Am eu un elev, bâlbâi Panaitescu, taică-său e Dobriceanu, ginecologul. Sânt plini de bani. Popa se opri măsurîndu-l câteva secunde. Își reluă agitat plimbarea scrîșnind: ― Cretini!... Iremediabil cretini! Melania Lupu declară cu un surâs nehotărît: ― Cunosc pe cineva. Cred... Cred că l-ar interesa. N-o asculta nimeni. Bătrâna continuă liniștită: ― Locuiește la Amsterdam. Popa dădu din mână a lehamite, fără să se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]