406 matches
-
Frontiera dintre cuvinte, București, 1988; Poeme din Ev-Mediul odăii, București, 1991; Orașul de sub varul pereților, Piatra Neamț, 1995; Femeia din Ev-Mediul odăii, Timișoara, 1996; Tratat despre Ochiul Orb, București, 1996; Podul sau Dictatura ochiului, Timișoara, 1997; Gheara literei, București, 1998; Scrisul agonic, Botoșani, 1999; Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului. Dicționar 1700-2000, postfață Nae Antonescu, Satu Mare, 2000; Nord, și dincolo de Nord, Cluj-Napoca, 2001; Stânci nupțiale, Iași, 2003. Ediții, antologii: La ce bun poeții, Piatra Neamț, 1994; Lucian Blaga, Saeculum - Metafizică și... polemică, Piatra Neamț
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
ceea ce înseamnă o opoziție, o luptă a contrariilor între ideea de natură creatoare, definibilă în cazul lui homo faber sau homo sapiens, și trebuința harului în înțelesul pascalian al lucrurilor. Homo existens este, în plan ontologic, altă față a omului agonic definit de Unamuno, și el se relevă prin opoziția la spiritul dionisiac al supraomului nietzschean, căruia îi substituie supracreștinismul, o perspectivă ce încearcă să valorifice mesajul evanghelic inițial. Homo existens se naște astfel tocmai din revelația crucii și se justifică
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
sine datele unei experiențe de lectură arhicunoscute. Și dacă tot am amintit de Papini, nu-l putem lăsa neamintit pe Eliade, cel din Huliganii. Monstruozitatea lui M. de acolo se trage. Avem de-a face în Intermezzo cu un duel agonic între două monstruozități, cea a femeii și cea a bărbatului; prima este devenire, se construiește în contact cu alteritatea - mai precis, cu bărbații -, a doua se prezintă a fi matură din fașă, este de natură patologică, consecventă cu sine, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
fost Bacovia. El va trăi toată viața cu o puternică conștiință a păcatului său primar care se suprapune peste păcatul originar. Prin conștientizare, vina devine de două ori tragică. Și o recunoaște fără menajamente, asumându-și ispășirea păcatului, prin trăirea agonică a neputinței de a muri. Mărturia frontală o găsim în Pulvis: Mai mult ca oricine îmi pare c-am greșit. Dimensiunile universului liric bacovian devin cu adevărat "cosmice", simbolismul său neînțeles de prea mulți comentatori ascunzând de fapt energia limbii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
forța deciziilor ei, emancipate de orice complexe. Orice eroină a mea din Heroides este justificată acum de Aia, ca și cum ar fi fost ea cea care mi-ar fi dictat acele scrisori patetice; le citesc și acum înfiorat de o spaimă agonică. E singurul lucru autentic pe care l-am putut scrie, în tinerețe, la Roma. Un Homer „get” Et carmen vena pauperiore fluit/si quis in hac ipsum terra posuisset Homerum,/esset, crede mihi, factus et ille Getes („Până și vâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Aia a făcut curățenie fără să spună nici un cuvânt. Umilința mea a fost imensă: nu mai ajunsesem niciodată la o astfel de degradare. Și totuși n-am putut să reacționez altfel. Sunt cu mult mai slab decât îmi închipuiam. Comunicare agonică În amurg, femeile și copiii din sat se strâng pe țărmul mării. Se așează fiecare pe câte o piatră sau pe nisip și se uită pierduți la apă. Rămân acolo, muți, să privească cum se închide la culoare albastrul acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
albastrul acela vinețiu și urmăresc delfinii țâșnind printre valuri, îmbătați și ei de culorile sângerii ale asfințitului. Izbutesc să-mi dau seama de fericirea suverană ce domnește pe chipurile lor: e ca și cum între ei și mare ar exista o comunicare agonică de care eu rămân complet străin. Metamorfoze Norii dau contur pe cer metamorfozelor din cartea mea... Observ fantasticele lor transformări ce mă intrigă enorm, întrucât efectiv, uneori, par figuri omenești. N-am nevoie să-mi solicit prea mult fantezia ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mângâie; mi-a șters lacrimile cu atâta blândețe, așa cum numai o mamă poate să o facă. Masacru În asfințit, soarele se destramă lunecând într-o baie de sânge. Stau întins pe plajă ca un infirm și primesc în corp căldura agonică a astrului muribund. Reînnoirea acestui eveniment produce în mine întotdeauna același efect; lumina crepusculară îmi străpunge dureros ochii și tâmplele. E ca o pulsare de materie crudă: am impresia că atomii incandescenți se desprind din sfera purpurie a astrului solar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se neliniștește și mă avertizează să nu mai adorm pe plajă, în timpul amurgului. În momentele acelea, nu pot să-i refuz promisiunea. Promisiune zadarnică și neputincioasă față de lenea letală care mă face, de fiecare dată, să lunec într-un somn agonic. Bătrânețe Câteodată, noaptea, nu reușesc să adorm deloc. Se-ntâmplă să rămân treaz din cauza unor junghiuri năprasnice care mi se strecoară în oase. Umblu turbat prin grădină fiindcă numai mișcarea continuă îmi ușurează starea aceasta. Aia speră să mă vindece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să nu dispară prea repede. Așa izbutesc să mai ascult, măcar în memorie, fiece silabă rostită de vocea-i gravă. Numai acum îmi dau seama de tonul tragic ce-i domina cuvintele; reușesc să disting solemnitatea vorbirii ei și disperarea agonică pe care o ascundea. Aia vorbea aproape în extaz, ca o Pythie. Încerc să păstrez această intensitate a trăirii, pentru ca nimic din ceea ce este înscris în aer să nu poată să-mi scape. Precepte nescrise Să-ți aștepți senin sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unei inspecții clinice de două ori pe an, intervalele dintre inspecții trebuie să fie de cel putin 4 luni. Toate unitățile de productie (bazine, cuve, viviere etc.) trebuie să fie supuse unei inspecții destinate să stabilească prezenta de pești morți, agonici sau cu comportament anormal. O atenție particulară trebuie să fie acordată punctului de evacuare a apei, unde peștii agonici au tendința să se acumuleze în curentul de apă. ... c) Peștii care se prelevează sunt selecționați după cum urmează: ... 1. dacă sunt
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 10 octombrie 2002 privind planurile de prelevare, metodele de diagnostic, determinarea şi confirmarea prezentei septicemiei hemoragice virale - SHV - şi necrozei hematopoetice infectioase - NHI - la peşti. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146168_a_147497]
-
Toate unitățile de productie (bazine, cuve, viviere etc.) trebuie să fie supuse unei inspecții destinate să stabilească prezenta de pești morți, agonici sau cu comportament anormal. O atenție particulară trebuie să fie acordată punctului de evacuare a apei, unde peștii agonici au tendința să se acumuleze în curentul de apă. ... c) Peștii care se prelevează sunt selecționați după cum urmează: ... 1. dacă sunt prezenți păstrăvi curcubeu, singurii care se prelevează sunt aceștia; dacă aceștia nu sunt prezenți, prelevarea se compune din toate
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 10 octombrie 2002 privind planurile de prelevare, metodele de diagnostic, determinarea şi confirmarea prezentei septicemiei hemoragice virale - SHV - şi necrozei hematopoetice infectioase - NHI - la peşti. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146168_a_147497]
-
ar putea fi interpretată ca indecentă -, în fund, se văd brazde de iarbă cosită de curînd”. Tot Vlahuță îl folosește, pentru puterea lui evocatoare, și în cîteva poeme. în discuția de atunci, i-am mai citat pe Bacovia („Buciumă toamna/ Agonic - din fund”, sau: „Imensitate, veșnicie/.../ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”, sau: „E toamnă... metalic s-aud/ Gorniștii, în fund, la cazarmă”), Voiculescu („Din fund amara sevă suind, se îndulcește”), Neculuță („Prin codri adînci, prin fund de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de fapt, teroriștii reali din această țară. Adică cei ce mulg harnic bugetul, ruinând economia națională și sărăcindu-ne pe toți cu aceeași viteză cu care se îmbogățesc cei câțiva șacali dibaci, aleși să se înfrupte sfidător din trupul zvâcnind agonic al unei țări în colaps. Domnul Berceanu nu este, firește, deloc prost. Ațintind interesul mass-mediei asupra faptului divers, grosier (din nefericire, aducător de audiență), hrănește foamea de senzațional și de curiozitate morbidă a masei votanților, dă un ghiont prietenesc presei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu tot: "Vreau să scriu. Nu numai că intențiile mele nu au niciodată rezultate pe măsură, dar chiar și substanța scrisului meu e compusă din dorința, intenția de a scrie." Există desigur de-a lungul acestor zece ani la propriu agonici, și momente de revenire a vitalității și speranței. Dar de cele mai multe ori, ceea ce pare să-l anime nu e un imbold interior ci un admirabil sentiment al datoriei: "Scrisul e o activitate care depersonalizează, până și cei care te citesc
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
asemenea, trebuie notate onomastica ingenioasă, ironia pince sans rire, subminarea tragicului prin grotesc și invers. Însă lipsesc scenele care să dea un conținut personajelor, altul decât acela al rolurilor de comedie pe care trebuie să le joace pe scena brejnievismului agonic. Cele mai reușite capitole, primul și antepenultimul, posedă o vervă de regizor american în inventarierea, pe scurt, a unor destine întregi: o viață îngrămădită într-o singură frază. Lui Ciocan îi place, se vede, să se contemple în postura de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
regăsite până la identitate în zone extrem de diversificate ale spiritului uman. Temporalitatea în sine nu este suficientă pentru a defini o operă, ci este corelată cu relația dintre timpul naratorului și timpul povestirii. Spațiul în poezia epică labișiană este unul desacralizat, agonic, ostil. Spațiul și timpul poartă însemnele sacrului benefic, un fel de centru și altar al naturii în care viața curge nestânjenită. Semnalele mitice pulsează. Arta excepțională a lui Labiș constă în a camufla sâmburele mitic în două-trei învelișuri; cadrul fizic
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
apolitismului lui Cioran, așa cum îl explică și Jaudeau, tendința sa manifest-organică160 de a se situa deasupra sau dincolo de evenimente?! Pentru absența ființei, dar și a ființei istorice (în sens blagian), e nevoie astfel de un limbaj care poartă neîncetat și agonic lupta cu prezența: aceasta pare să fie esențialmente nodul gordian al discursului cioranian contaminat involuntar, în Schimbarea la față a României și Histoire et utopie, de orizontul social-politic al ideologiei, de contaminarea (in)voluntară cu logica temporalului. Limbajul acestor lucrări
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
diafan al unei evacuări. Două lumini vin în atingere, lovindu-și razele, cea care răsare din interior, vine din suflet și ridică imaginea la vedere, și cea eclipsată a exteriorului, lumina lumii în care nu se mai vede nimic. Lumină agonică pe scena agonală a unui joc fenomenologic: "Era o bătălie fără răniți, fără cadavre,/ prelungită până târziu, până când umbra lungă/ a lucrurilor/ devenea mult mai adevărată decât lucrurile". Un război al luminilor, o încleștare suavă reluată cu fiecare înserare de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decât/ un exercițiu în abis,/ o cale întoarsă,/ un drum răsucit, răsucit./ În mine însumi să încerc/ a mă strecura,/ a mă insinua în gol,/ un vierme răsucit, răsucit" (Aproape Novembre, vol. Vineri, 1971, în op. cit., p. 308). 11 "Luminișul agonic" (Laude), "lumina tărâmului Necunoscut" (Ascultând cântecele), vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., pp. 158, 212. Deseori e o viziune-vedenie, așa cum apare în Vedeniile pădurarului (vol. Întunecatul April, 1937), în Dulciule, ascunsule (vol. Pe-o gură de rai) sau
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nevoie de întuneric; o nouă imagine de sine se cere incubată suficient în camera obscură a visării. A locui înseamnă, pentru unii, a ocupa un loc preexistent prin amenajări ce-l personalizează. Pentru alții, însă, verbul are o conotație mai agonică și mai originară, apropiată de "a-și face pentru prima dată loc", înghiontind în dreapta și-n stânga și impunând astfel un respect modic unei realități exterioare întrucâtva permeabile și retractile. Cu alte cuvinte, își găsește locul cine și-l face
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
detaliat, cu o rigoare cvasi-rituală, Ondine îi împărtăși și prietenei sale rezultatul investigației: − Picasso a petrecut vreo două luni desăvârșind gravura asta. Uită-te cu ce grijă redă fiecare cârlionț și smoc de păr al monstrului! Coarnele sunt doar rezultanta agonică a vastității hirsute și obscure ce le susține; vălurit ca o mare, chipul Minotaurului evocă stihia stârnită de revolta împotriva diminuării, înhăitarea necesară a lucrurilor care nu cred în propria insignifianță și-o consideră o judecată impusă abuziv din exterior
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
calea privirii decât într-a acțiunii: desfășurau de jur-împrejurul locatarului un ecran înșelător, îndărătul căruia pândea fără a putea fi pândită imensitatea vorace de dincolo, în loc să-i impună acesteia o limita fermă, armată, mușcătoare, efectiv țiitoare la respect. Armăturile revelează esența agonică a locuirii, faptul simplu și primordial că, dezarmați, n-am rezista nici cât să fumăm o țigară în trupurile noastre moi și vulnerabile, leoarcă de ostilitatea mediului. Prin studenție încercase de câteva ori ospitalitatea corturilor în excursii cu colegii, de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al Ultimei Speranțe, în care limbajul e singura formă de propulsie rămasă la dispoziția echipajului. Afundarea într-o groapă de potențial și neputința de a naviga dincolo de un promontoriu sunt similare. În înjurătură răzbate o formă rarefiată, spectrală, de angajare agonică în lume; că de foarte multe ori ea nu face decât să puncteze final delăsarea nu e suficient pentru a o asocia în mod necesar abandonului. În cazul lui Rică, ea semnală intrarea într-o girație amplă, însoțită de redistribuiri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
joacă măcar rolul unui ideal regulativ în democrațiile consolidate. În România, guvernarea este a oamenilor, dincolo de și peste legi. Procedurile sunt modificate sau pur și simplu nerespectate, ceea ce face ca democrația, fragilă cum e, să fie "suspendată" într-o stare agonică. Ca procedură, referendumul însuși a fost personalizat. Primul președinte postcomunist al republicii, Ion Iliescu, a lucrat în acest sens o dată și bine, în 1991, ceea ce i-a adus peste două mandate în funcție. La referendumul din 2003, presiunea integrării europene
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]