618 matches
-
ei. Acum totul i se părea șubred și fără de nădejde. Teama, ura, frica, iubirea, nădejdea și speranța, formau un lanț puternic în jurul ei, lanț din care credea că nu se va mai elibera niciodată. Acum avea o familie, doi copii, agonisise multe, iar o lume ,,cunoscută” se întindea în fața ei. Nu-și imagina cât va rezista alături de o persoană pe care o iubea și o ura în aceeași măsură. Îi era frică. Nopțile pline de insomnii erau din ce în ce mai dese, lucru ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un alt gen, să se indentifice cu un altcineva. Decât o viață lipsită de sens, singurătatea era singura soluție pentru amândoi. Focul ce mocnea în sufletul ei o făcea să se hotărască să-și lase casa, orașul și tot ce agonisise și să urmeze o viață plină de neprevăzut. Ochii plumburii priveau fără nici o expresie. Lăsă gândul să îi umble aiurea. Se transpunea într-o ființă care căuta cu înfrigurare un mijloc de a ieși din această situație stăpânindu-și cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
între cei patru pereți, bani pentru îndestularea copiilor sau cum te simți între ei? Răspunsul îl găsi în sufletul ei. Trase adânc aer în piept și după douăzeci și cinci de ani de căsătorie avea să părăsească orașul, casa și tot ce agonisise. Nicky se căsătorise. Era așezat la casa lui. Urma să aibă o nepoată, iar pe Alin avea să îl lase o perioadă scurtă până își rezolva problema cu casa. Nimic nu aranjase cu nimeni și nici nu se sfătuise cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din culoarul singurătății, iar acum se simțea ca o lașă și-i era frică de situația în care se afla în momentul acela neștiind încotro să o apuce. Când plecase de acasă își lăsase totul. Lăsase casa, orașul, tot ce agonisise, locul unde se născuse, tot ce trăise cu sufletul, zeci de zile și de nopți. În fuga ei era conștientă că și dărâmase multe. Nu se consultase cu nimeni, făcuse ce simțise că trebuia să facă. Dacă s-ar fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
oamenii de ordine. Ajuns în cameră se abținea să nu plângă de bucurie pentru că plânsul nu-i stătea în caracter. Concentrarea lui acum era cu totul alta. Se gândea la o afacere solidă și profitabilă în care să investească ce agonisise până acum. Jocul așa zis „de noroc” trebuia să fie doar un hobby al său, iar afacerea să se constitue într-un plan minuțios pentru viitor, pentru acel ideal al său, începutul unui nou capitol din viața sa. Tinerețea lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Boierii, cu voci mormăite în bărbi, anonime, șovăielnice: Apăi... om da ... Ce să facem? De-i poruncă... Ștefan, cu elan, filozofând: De te gândești bine, cine suntem? Vremelnici pribegi pe ăst pământ... Și câtă osârdie, și câtă nădușală să tot agonisim, că n-apucăm nici să trăim, nici să iubim ca lumea. De te gândești mai adânc, doi coți de pământ sunt prea de ajuns omului. Ce luăm cu noi când plecăm? Moșiile? Cirezile? Conacele? Aurul? Plecăm goi-goluți, cum am venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
numărat, poate, douăzeci de schimbări la domnie unii de câte două, ba chiar de câte trei ori, după cât plăteau sau ce ajutor străin primeau. Puțin le păsa de țara ruinată, ticăloșită; n-aveau habar lor să le fie bine, să agonisească cât mai multe averi, cât mai multă putere. Și nesătui mai erau, Doamne! Nu adevărații boieri de viță, iubitori de țară, ce stăteau retrași, ascunși în conacele lor, ci îmbogățiții, ciocoii, căftăniții-boieri. Să te ferească Dumnezeu de țopârlanul ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
l-a uitat pe Statie „neguțitoriul” de la care a primit în dar viile.Așa erau unii oameni pe atunci...Dar să ne urmăm drumul. Mănăstirea Cetățuia, ca orice om gospodar, a folosit cu dobândă bună banii pe care i-a agonisit. La 12 aprilie 1671 (7179) avem o mărturie a arhiereilor și a marilor boieri, care spune: „Au venit înaintea lor starețile de la Socola, Anesie și Elisafta și Anesie starița cea bătrână, și cu toate călugărițele de la Socola și au vândut
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în Cizmărie. Așijderia și casâ cu loc cu tot...și cu trei locuri de casă în fundul ogrăzii, și cu altă casâ...și un eleșteu ce l-am făcut din pajiște.” Ei, ce părere ai, dragule, de averea pe care a agonisit-o această mănăstire în prea scurtă vreme? - Nici nu știu ce să spun, mărite Spirit. Stau și mă întreb cum administrau asemenea avere niște călugări abia adunați în noua mănăstire, care atunci văzuse lumina zilei. - Să știi, dragul meu, că la de-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pasageră de lângă curte, unde proprietarul a întemeiat un mic sat. A făcut căsuțe, și a primit oameni cari lucrează pământ închiriat, ori în parte, și firte la boer. Fac și alte treburi. Dar n-au al lor decât ce pot agonisi. S-au strâns aici fugari din toate părțile, dezertori, fugari din închisori, și trăesc departe de cei cari i-au cunoscut și pe care i-au vătămat poate, și sunt încredințați că nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mâncarea lor și oamenii să se facă mai ascultători în fața unei așa priveliști. [PAGINĂ RĂZLEAȚĂ] Tatarii își luaseră timporar meseria săbiei. Nu puteau să-și câștige altfel pânea cea de toate zilele. Erau nevoiți să-și dea sângele pentru a agonisi. O expediție era o afacere (x). În vremi de pace erau blânzi și industrioși. Din aceeași nevoie, a sărăciei unui pământ ce nu-i puteau hrăni, tatarii și-au păstrat până în timpurile din urmă înclinarea spre meseria războiului. Pe când neamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și mai apetisante mâncări sunt partea localnicilor de la Karlsbad pe această lume. Printr-o contradicție normală, desigur că autohtonii nu folosesc băile. S-au deprins să le socotească ale străinilor; s-au deprins să folosească pe acești străini, ca să-și agonisească ei înșiși cât mai mult pentru propriul lor trup și fac fără greș bolile pe care străinii le curarisesc și pe care ei înșiși le lasă necurarisite până la sfârșit; au mijloacele prea la îndemână și, având necontenit cure și diete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vad și altele. Dar cu toate că viața aceasta iobăgească era plină de greutăți și griji zilnice întru binele domnilor seniori, găsim și țărani iobagi - e drept numai excepții - răzbătători, cu familie numeroasă, cu multă putere de muncă, ce reușeau să-și agonisească o frumoasă avere, putându-se numi chiar oameni bogați, capabili uneori să împrumute cu bani și pe domnii mai strâmtorați, nechivernisiți, ba prea risipitori. Din conscripția din 1722 aflăm numele unor iobagi cu stare deosebit de înfloritoare din aproape toate satele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aceea mugetul animalelor trecând pe lângă ei. În apărarea suspectului Doctor Roro von Garbich, a pledat maestrul Ludovic L.. Domnia sa a citat pe larg cazuri asemănătoare din numiții autori Seneca, Sfântul Augustin și Borak cel Bătrân. Întrebarea maestrului L.L. "Cum a agonisit reclamantul cireada aceea de vite?" a fost respinsă de către onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, pe motiv că nu ține de cauza în discuție. Întrebarea maestrului L.L. "Cum crede reclamantul că are mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
fără nimic la schimb, nu prea dădea omul nici atunci când țara era În fața unei istorice izbânzi (fapt ce s-a Întâmplat și la războaiele ulterioare celui de independență), guvernanții apelau la fel de fel de mici sau mari tertipuri pentru a mai agonisi ceva bani necesari cumpărării diferitelor furnituri fără de care armata ar fi fost ca și legată de mâini și de picioare. Pe 20 noiembrie 1877, când nici nu se stinsese scandalul listelor de subscripție pierdute prin cele patru colțuri ale urbei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Politic Votează numai la alegerile comunale - și într-un cadru restrâns - a fost propus votul femeii la Camerele de comerț și industrie și a fost respins. Civil Cu toate că „legi egale dau drepturi egale” nu ne bucurăm de această situațiune. Averea agonisită în timpul căsniciei, în caz de divorț, rămâne de partea soțului, femeia nu poate fi tutoarea surorii, fratelui; nu poate obține pașaport în caz de divorț decât cu autorizația soțului etc. Cultural Analfabetismul este destul de răspândit, iar pentru femeia care nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
eu cred În acest interes, Încerc acum să-l demonstrez. Pentru omul primordial ideea de vacanță nu exista. Ca și pentru restul regnului animal, din care tocmai se desprindea, fiecare zi, din zori și până ’n noapte, Însemna a-și agonisi cele necesare traiului. Abia omul tehnologic, căci primul vârf de săgeată a Însemnat tehnologie, a putut, grație posibilității unei productivități crescânde pe care o incumbă tehnologia, să reducă din timpul afectat activității productive. Și să dedice acest câștig de timp
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
muncii” uneia dintre ocupațiile primordiale ale omului, lângă vânătoare și pescuit - tot un fel de vânătoare... sau poate de cules, deci o formă intermediară. Însă, rând pe rând, vânătoarea și pescuitul și-au pierdut importanța și au devenit sporturi, omul agonisindu-și cele necesare traiului prin exploatarea unor ecosisteme artificiale, antropizate dar eficiente: ogorul, grajdul, iazul. Au devenit niște sporturi cam crude și, mai ales neloiale, din moment ce omul nu se mai expune față În față cu animalul. Poate nu Înțeleg eu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
c apul să-mi ajung din urmă colegii care ajunseseră departe cu cartea, dar și mama săptămâni multe și în mod repetat a tot fiert cazanele cu lucrurile mele, pline de lindine. În timp ce eu eram plecat la Râmnicul Sărat, să agonisesc ceva bani pentru hrana casei, una din surorile mele era plecată la o nepoată a mamei, verișoară cu noi copiii, căsătorită cu Frumosu Neculai, șeful ofici ului poștal din Comănești, care aveau un copil mic și aveau nevoie de ajutorul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ziceau unii. Zicea și mama. Că ea, în adâncul ei, vorbindu-mi despre realitățile satului, se gândea la mine, la viitorul meu, la faptul că ceea ce își propusese tata să facă cu mine, nu mai era posibil. Eram orfan. Ce agonisise familia era aproape totul pierdut, că tata acumulase și mari datorii. Dar cum ploaia se potolise iar furtuna trecuse, o și văd pe mama căămi face semn și-mi spune să mă urc repede în podul casei, să văd dacă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
iar unii care mai protestau erau trimiși la închisoare sau la carcerele despre care am relatat, după caz, cum venea ordinul plutonierului major Patriche, care răspundea de toți militarii care asigurau paza, dar și de demnitatea celor nevoiți să-și agonisească o pâine. Furând meseria Eu și cu un coleg al meu, care locuia aproape de c asa noastră, plecam de acasă la ora 6.30 și când ajungeam la marginea gardului întreprinderii, pentru a intra p e poarta principală trebuia să
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
te rostuiești, să faci o carieră. Cu cât reușeai să te cațări mai sus, cu atât îți sporeau și posibilitățile. Ajungeai să dispui de influență, putând să te folosești de cei ce depindeau de tine. Prin șantajarea celor inferiori ierarhic, agoniseai capitalul necesar șperțuirii slugarnice a celor de deasupra ta. Pentru mulți, modul de a se lăsa aserviți de putere nuera decât o necontenită pregătire mascată în vederea fugii. Asemenea indivizi rămâneau peste hotare nu în ciuda faptului că-și atinseseră țelul urcușului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
urmărită de noul khan, își luă copiii și se refugie în munții Kentei, la izvoarele râului Onon, (pe malul acestui râu, dar la vărsarea lui, se născuse cu doisprezece ani mai înainte Temugin, viitorul Gingis-khan), unde a trebuit să-și agonisească cele necesare traiului din vânat și pescuit. Viața aspră și sălbatică a încrâncenat în așa măsură pe micul Temugin, încât a ucis cu mai multe lovituri de săgeți pe fratele său vitreg Bekter, pentru că i-a furat o ciocârlie și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
publicare, s-au întâmplat trei lucruri în mod instantaneu: am ajuns independent din punct de vedere financiar, am devenit absurd de faimos și, cel mai important, am scăpat de tata. Tata făcea cei mai mulți bani din tranzacții imobiliare superspeculative, majoritatea acestora agonisiți în anii în care Reagan era președinte, iar libertatea cumpărată cu bani l-a făcut din ce în ce mai instabil. Dar tata a fost întotdeauna o problemă - neglijent, abuziv, alcoolic, orgolios, nervos, paranoic - și chiar după ce părinții au divorțat în adolescența mea (la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre surparea superstițiilor norodului, încerca să demonstreze că ,,învățătura fizicei îi dă (omului) știința de a-și însuși și lucra mai bine țarinele, de a-și sădi și înmulți tot felul de pomi și de plante și de a-și agonisi cele mai sănătoase și mai hrănoase nutrețe pe seama dobitoacelor sale. Știința fizicei arată plugarilor care pluguri și care unelte sunt mai bune.” În vederea educării țărănimii rurale, Șincai publica lucrarea Povățuire pentru economia de câmp, care conține sugestii și indicații cu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]