615 matches
-
obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce cu energia lor, dar mecanismul meditației refuza să se deblocheze. Rotițe, pârghii și arcuri noi apăruseră, complicând și deturnând jocul. Simțea că obiectele acelea misterioase pe care le agonisise, pe fiecare împreună cu povestea sa, nu se mai lăsau descifrate și nici dezghiocate de învelișul lor solzos, pentru a le putea gusta în voie carnea fragedă de moluscă. în existența obiectelor intervenise un element pe care Bătrânului nu-l prevăzuse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca voinicește, fără să scoată vreun cuvânt. În curând Bătrânul începu să gâfâie, simțindu-și în sfârșit oboseala. Se hotărî să se lepede de traista din spate, plină cu obiecte agonisite de la graf și de prin târg. O ascunse într-o scorbură, acoperind-o cu mușchi și crengi. Tot timpul drumului au fost însoțiți de sunetele iarmarocului. Acum, însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce cu energia lor, dar mecanismul meditației refuza să se deblocheze. Rotițe, pârghii și arcuri noi apăruseră, complicând și deturnând jocul. Simțea că obiectele acelea misterioase pe care le agonisise, pe fiecare împreună cu povestea sa, nu se mai lăsau descifrate și nici dezghiocate de învelișul lor solzos, pentru a le putea gusta în voie carnea fragedă de moluscă. în existența obiectelor intervenise un element pe care Bătrânului nu-l prevăzuse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de rău... Am convingerea Întemeiată,voi tehnicienii vă descurcați anevoie fără un normator de talia mea, așai...?” Oftă prelung, articulând. „Ce vremuri domnule. În doi ani de zile cât timp am fost normatorul vostru, din ciubucuri și alte șmacherii am agonisit ceva. Un apartament propietate personală mobilat la cele mai rafinate gusturi, un automobil de fabricație românească pentru care numai mită am oferit zece mii lei...! Ce să mai vorbim... Pe desupra, multe costume de haine din ștofă englezească comandate la Casa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de când se cunoaște istoria civilizației Însă, cei care jefuiau mai lăsau suficient bietului amărât ca să poată trăi și el. Pe câtă vreme acum...!! Omul de rând, la ora actuală nu are voie să gândească, să aibă opinie personală, nu are voie să agonisească nimic, În schimb are voie să muncească destul de mult și să nu ceară nimic. Am convingerea bine orientată, nu va trece multă vreme și ve-ți fi nevoiți să justificați abuzurile comise. Dreapta judecată se apropie...!!” „Filozofi ca tine am văzut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te vor da afară din serviciu, ce vei face...? Au fost Înlocuiți oameni cu funcții mari În aparatul din conducerea al Statului, fiind trecuți fără drept de apel În anonimat. Trăim timpuri contraversate domnilor și numai cine-i Înțelept și agonisește are pentru zilele ce vor veni...!” Făcu o mică pauză, timp În care trase În piept câteva fumuri de țigară și golind cu o teribilă sete paharul,reluă. “Mare dobitoc am fost, iar acum regret amarnic.Trebuia să am răbdare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu ciocanul este adevărat, puteai avea strictul necesar pentru o viață fără grija zilei de mâine dar, numai atât. Tony Pavone, era sceptic, nu Își putea imagina viitorul după care jinduise din anii copilăriei...! Poate dacă rămânea În Grecia, să agonisească ceva capital ar fi avut mai multă șansă. Dar așa...? Venise În America cu două geamantane și cu buzunarele goale...! Ce pretenție putea avea...? Mai era un alt aspect al vieții cotidiene, care Într-o oarecare măsură Îl Îngrijora. Armele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rotunzi, și-și scoase luleaua din gură. — Am răbdat, zise el domol, am răbdat... Dar acum o să mai pot răbda, cu ăst nou?... Și mă întreba cu ochii. Din pricina ălui bătrân mi s-a dus în pulbere ce brumă am agonisit, și din pricina lui nevasta a intrat în pământ!... Și mă privea crunt, parcă scrâșnea. În ochii verzi jucau raze apoase. Mâna stângă, neagră, noduroasă, se ridicase spre mine. Voia să mai zică ceva, dar deodată ochii, sticlind, i se înălțară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
omul umblă cu fofârlica, ascunzându-se după propria sa umbră. Grija zilei de mâine Îl duce la nebunie. Obișnuit cu utopia, omul ignoră clipa prezentă, consacrându-și toată energia celei viitoare, de aceea, de cele mai multe ori, bunurile pe care le agonisește nu-i sunt de nici un folos. El Își construiește viitorul Într-un mod absurd, uitând să-și proiecteze În el ființa sa trecătoare. Trupul său e supus mereu schimbării. Azi e tânăr, mâine bătrân. Azi e acoperit de haine, mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și În jurul Focșanilor, satele Începuseră să ardă. Focurile urcau, zi după zi, spre Vaslui. Curierii domnești Întorși la Cetatea de Scaun povesteau despre țăranii și răzeșii care Își aprindeau casele și apoi rămâneau, muți și Îngenuncheați, privind cum tot ce agonisiseră dispărea În flăcări. Despre plânsul copiilor, despre ochii stinși ai femeilor care porneau În bejenie spre nord, știind că bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească o scurtă bucată de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-mi nedreptatea aceasta!... 14. Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi; și tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă. Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinții lor, ci părinții pentru copiii lor. 15. Și eu voi cheltui prea bucuros din ale mele, și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea. 19. Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Și totuși el va fi stăpîn pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă și înțelepciune sub soare. Și aceasta este o deșertăciune. 20. Am ajuns pînă acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare. 21. Căci este cîte un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
deșertăciune și un rău mare. 3. Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, și ar trăi mulți ani, oricît de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătățile agonisite de el, și dacă nici de înmormîntare n-are parte, eu zic că o stîrpitură este mai fericită decît el. 4. Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric, și numele îi rămîne acoperit cu întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
n-aveau de tot ce îndurase el veneau să-i spună: „Bicleanu Neculai, tu, om cinstit și muncitor, de azi înainte treci la cot cu leneșii și neisprăviții. Să le dai lor pămîntul pe care, țandură cu țandură, l-ai agonisit”. Fierbea numai la gîndul că moștenitorul cinstei lui de țăran, propriul său fecior, venise asupra sa cu vorbe de această teapă. Faptul îl depășea. Amețise. Bătute pe muche, la Neculai Bicleanu echipa a stat trei ceasuri din lumina iernii. Bătrînul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu șnur În loc de elastic, bocanci noi, ba chiar și niște lădițe de lemn revopsit, cu Închizători solide, În care fuseseră cândva cartușe ori grenade. Nu se știe la ce foloseau cutiile acelea, dar erau foarte căutate și cei care le agoniseau se arătau foarte mândri de ele. Pentru zile negre, dar, mai ales, pentru zile bune, soldații Îngropaseră sticle cu vin la care se juraseră să nu umble decât la ocazii mari. Se așezară pe iarbă, nu departe de ferestrele sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-mi aduc aminte de făclierii întâlniți în cele cărți citite. Uneori, în chip de martori la cine știe ce judecată sau chiar în chip de vânzători sau cumpărători de case, dughene sau locuri. Mereu i-am crezut oameni nevoiași, care își agonisesc cu mare trudă cele trebuincioase traiului de pe o zi pe alta, până când am dat peste zapisul lui „Gheorghie făclieriul”. Nu pot să țin gândul numai pentru mine. Așa că îl dezvălui și bătrânului. Tocmai am în minte zapisul lui „Gheroghie făclieriul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
își apără "puterea". Clasa conducătorilor noștri politici, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii face tot ce-i stă în putință ca să-și prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva, decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambițiile pe care și le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Și nu în aceste câteva miliarde risipite și câteva mii de conștiințe ucise, stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ci desfrânarea. Atunci nimic din cele lăsate de Dumnezeu nu sunt rele, ci rea este întrebuințarea lor nefirească, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul”. De asemenea „Dăruiți ca moștenire copiilor voștri în primul rând virtutea, și după aceea dăruiți-le ceea ce ați agonisit”. Dar „A fi mare nu-i de mirare, a fi om e lucru mare”. Și „Moartea este oglinda în care tu vezi că ești pământ și în pământ ai să te întorci”. Pe când soarele se ascundea în spatele unei gene roșii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îndeplini și rolul de spital pentru obștea târgului Iași. De la început se poate spune că Spiridonia a ajuns cea mai însemnată „bolniță” din Moldova. Mănăstirea avea în subordine zece biserici, două schituri și șase paraclise... cu toate proprietățile lor. Averea agonisită în timp trecea cu mult peste așteptări. Primea veniturile târgurilor Vaslui, Galați, Tecuci și Târgul Ocna cu exploatarea de sare. Apoi veniturile a zeci de sate, mori, velnițe și dughene. În aceste condiții, într-un veac veniturile au crescut de peste
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
prăjit... Cartofule și cu sare m-ai săpat de supărareeee... Le punea la adăpost ca pentru vremuri de război, dragă, totul pentru front... Acolo se duce papa noastră, fă, la concentrați, ca să facă Bulevardul Victoria Socialismului. Norocul nostru cu Mirela... Agoniseai pentru ele, Mirelo, păi, dar din dar și pomană din pomană, ce pica pe de lături pentru atâta lume de la Șantierul Centrului Civic. Mult, puțin, gândește-te că pentru una ca Roșioara, chiar și numai un borcan cu castraveți murați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca țepii de pe greabănul unui mistreț, și mirosul greu de sudoare dospită al muncitorului cu brațele, care trage din greu pentru viața lui, mirosul hăituielii și al apăsării chinului și al spaimei animalului care aleargă zi și noapte să-și agonisească hrana și tot într-o goană și-o mănâncă; n-are timp, gâfâie și asudă neîncetat, de când se naște până moare, tot într-un zbucium, fie că doarme, mănâncă ori se ușurează, fie că se împerechează, naște sau alăptează, veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe prieteneală, și acum, tot el leșinat după prieteneală. Norocul lui că nu e Rafael ăla care să răspundă cu aceeași monedă. Dintotdeauna a lăsat să treacă de la el, cât de mult, da, cât ar fi în stare să suporte, agonisindu-și în felul ăsta înțelepciunea. Adevărul e că se cam pierduse cu firea din nimic, simțindu-se amenințat cu briceagul, gonit de pe tocătura de paie, iarba verde de acasă, ce tâmpenie, drept pentru care amenințase și el. Acum n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe stradă la produs, n-ajunsese, cum fusese cândva tentată, da’ poate că nici acum n-ar fi târziu... E o femeie liberă în definitiv, păi, cum dracu’, face ce vrea, și nici n-a tocat te miri ce averi agonisite de maică-sa și de taică-său, după o viață de muncă într-o postăvărie și o fabrică de mobilă, sărmanii ei părinți, tot cu coada pe sus, până într-atât de sărmani în mândria lor de doi bani, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Și tu ar trebui să te hrănești, moșule, se hlizi blondul. Ai scos părul din porție și l-ai desființat; nu mai ai mult până să te scoți și pe tine și să te desființezi, hi-hi-hi... Nu te pricepi s-agonisești carne pă tine. Uită-te la nea Ghețu cât de gospodar, cu ditamai burdihanu’. Mănâncă douăzeci de sarmale la felu’ unu, și pe urmă un grătar de mici, și dup-o juma’ de oră iar îi e foame. Venise Mărgărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]