401 matches
-
perene. Toamna însă, frunzele stejarului se usucă, dar fără să cadă: își vor părăsi ramurile doar în primăvara următoare, pentru a face loc unor muguri noi. Anual, colinele din jurul Tomisului adoptă culorile dezolante ale acestor arbori maiestuoși care par să agonizeze. Culoarea și mirosul morții dau contur melancolic peisajului... Moartea manifestată în natură pare irevocabilă; și, în schimb, nu e decât un nou preludiu al vieții. Hiperboreea Aproape am uitat de ce am abandonat Urbea. M-am îngropat în tihna thanatică, oferită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spirituală irlandeză a pornit de la încercarea de a opune profundei pătrunderi culturale engleze un obstacol esențial: tradiția. Naționalismul politic aflat în reflux a lăsat locul naționalismului cultural. Au fost redescoperite vechea cultură gaelica și limba irlandeză, care în acea perioadă agonizau, nereușind să țină pasul cu limba și cultură engleze. La începutul secolului al XX-lea, limba irlandeză mai era vorbită de doar 600 000 de oameni dintr-o populație de 4,5 milioane de persoane. Renașterea culturală i-a avut
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
din partea reporterilor, el a repetat afabil teme care știa că ar atinge o coardă pe Main Street†††. Reagan simțea întotdeauna când să ridice din umeri, când să zâmbească și când să ridice din sprânceană. După ce i-au privit pe LBJ** agonizând din cauza Vietnamului, pe Nixon demisionând din cauza scandalului Watergate și pe Carter deplângând ,,criza de spirit"9 a națiunii, americanii au răspuns pozitiv unui președinte care vorbea de soarele care răsare, de un oraș însorit pe un deal și de o
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
ai criticii românești începuseră să fie din ce în ce mai puțin solicitați; chiar o revistă ca Vremea, devenise Vremea războiului, Adevărul literar și artistic fusese suspendat, Universul literar se aliniase spre dreapta, Luceafărul de la Sibiu aplauda, deși confuz, literatura de război. Convorbirile literare agonizau, Ramuri-le lui C. Șerban Făgețel deveniseră o revistă izolată a Olteniei"56. Se remarcă însă preluarea de către Kalende a rolului jucat de Revista fundațiilor, faptul că un rol important încep să-l joace și paginile literare/ culturale ale unor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sacru, răsfrângerea sufletului în semicercurile acestuia, violența pe care o implică adjectivul participial "tăiată" sunt expresia unui zbor ratat. Ipostaza umană cea mai frecventă este cea a soldatului rănit, adesea a muribundului, într-un spațiu în care toți și toate agonizează (Cota 117, Autumnală, Coșmar). Universul este ostil, lipsește de aici orice posibilitate de găsire a calmului, a sprijinului în elementele naturii căci totul pare să fie aducător de moarte sau să provoace suferință: "Parcă ierburile răsar cât cârjele și se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
exprimă capacitatea vindecătoare a acestei acțiuni, așa cum este ea subliniată de tradiția magică, ci, dimpotrivă, o ștergere a granițelor dintre viață și moarte. Câinele este, în acest caz, doar un simbol al degradării maxime. Mișcarea este fie zbatere a trupului agonizând, fie alergare în cerc a celui care nu-și găsește nici liniștea, nici salvarea. Toate simbolurile ascensionale (copacul, pasărea) se modifică pentru a sugerea căderea, este un "zbor întors", o prăbușire în sine, dar care nu are capacitatea de a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se dévêtir" [Maupassant, Fort comme la mort, p.70]. Aceste imagini evocă eroziunea valorilor și confuzia claselor. Similitudinea v a l o r i l o r, dar mai ales lipsa lor, este simptomatica pentru acest sfârșit de secol. Valorile agonizează și acest lucru o surprinde chiar și pe Nana348. Redusă la o aparentă, mondenitatea nu mai este considerată cod de referință și normă de valori. Decăderea contesei Muffat nu se deosebește de aventurile ordinare, istoria ei are un final de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
această uriașă escrocherie. Dublarea sistemului educației superioare de stat cu SRL-uri universitare, precum și diluarea sistemului educației înalte prin înființarea de mici universități de stat în cele mai bizare și neavenite orășele, au constituit lovituri mortale date unui sistem care agoniza încă din timpul dictaturii ceaușiste. În anii '80, învățământul superior devenise o fabrică de ingineri, de regulă executanți docili și fără ambiții creative, cu mințile nivelate de o hărnicie serială și abrutizantă generată de binecunoscutul nostru sistem de educație liceală
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de la Mantzikert (1071), când împăratul roman Diogene al IV-lea este luat prizonier de turcii selginchizi și, o sută de ani mai târziu, vor pierde și lupta de la Myriokephalon (1176), considerată un dezastru. Treptat-treptat, Imperiul devine un oraș- stat, agonizând pe malurile Bosforului în așteptarea sfârșitului. Relațiile românilor nord-dunăreni cu turcii sau, mai exact, cu populațiile turcice, sunt mult mai vechi de secolul al IV-lea, cu cel puțin trei secole, când, în viitorul spațiu românesc vor pătrunde pecenegii, cumanii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
zăpezilor, când doamna Danovski îl aducea cu mașina, îl sprijinea să coboare, să urce treptele Casei de cultură unde se făceau repetiții deja cu decor și costume, mi-l amintesc cum nu am să-mi amintesc niciodată de un om. Agoniza, cu microfonul în mână, în primul rând de bănci. Cădea, într-un fel de leșin, ca atunci când ți-e somn într-o sală de ședință, pentru câteva secunde. Apoi îi auzeam vocea, venind parcă deja de dincolo, spunând "Felicia, vii
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
sat un soi de botez al sângelui, cine știe ce rămășiță păgână pe care sțau altoit muguri creștini: îmbărburatul. Băieții care asistă la tăierea porcului sunt mânjiți, închipuinduțse o cruce, pe frunte, bărbie și obraji cu sângele fierbinte al animalului ce încă agonizează. Am simțit și eu, la vremea cuvenită, această ungere cu sânge și singurul lucru pe care mițl aduc aminte este că, pe măsură ce se scorojea și devenea stacojiu, mirul păgân ardea din ce în ce mai tare. Oricum, dacă, iată, revenirăm la jocul dintre realitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Mexicul (filmat în format 1:2,35), un bărbat pe nume Llewelyn Moss, care vâna pașnic (mă rog, cât de pașnic e să vânezi animale, nu oameni), descoperă tabloul unui carnagiu. Mașini părăsite, oameni zăcând în sânge și doar unul agonizând și cerându-i, când îl vede, apă. Llewelyn se ia după niște urme, își dă seama că la mijloc fuseseră droguri și descoperă o geantă cu bani. Ia banii, se duce acasă, la soție, dar îl mustră conștiința și se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
te îngrijorezi de blocajele financiare și de viitorul familiei proprii. Însă nu poți rezista acestor îndelungi provocări politice, economice și financiare fără frica de Dumnezeu și fără frica de propria conștiință. În absența lor, viețuiești spectral cu frica-n sân. Agonizezi încet, încet, vegetând cuminte și neinteresant. Este ceea ce se întâmplă deseori în lumea de azi cu majoritatea semenilor noștri. Trăiesc cu frica-n sân, plasându-se sub semnul nefericit al infinitelor servituții și dependențe. Soluția este una simplă: să ne
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
insistentă a fazei de decrepitudine din amurgul lumii vechi e, în realitate, unul din aspectele diabolice ale nihilismului modern, de care am vorbit altădată. Arta cu asemenea izvoare de inspirație lasă impresia unui suflet care, nemaiputând crede bărbătește în viitor, agonizează în voluptatea putrefacției, pe ruinele unui lupanar antic. Există și o altă literatură și artă franceză, aceea a sănătoasei renașteri creștine și naționale, reprezentată de un Francis Jammes și de un Paul Claudel, care recomandă ca izvoare de inspirație familia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care, prin anii '40, se aliniase la stânga, Szemlér Ferenc sau Sarkadi Imre, și, tot aici, și-a început cariera autodidactul Horváth István, care, la acea dată, era omul de serviciu din birourile universității din Cluj. După moartea lui Reményik, revista agoniza, iar diletanții locali ajunseseră în față. Tensiunea care ar fi existat, conform criticii literare din România și Ungaria din perioada dinainte de 1990, între Pásztor tűz și Helikon, nu prea stă însă în picioare, decât cu mari rezerve. Cei mai buni
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și fiindcă toți sînt inteligenți în acest local de consum. Inteligența se degradează în acel bistro plin cu toate categoriile de orășeni, recrutați de la sate, pervertiți și dezrădăcinați. Aceasta este drama tipic românească a transplantării noii burghezii care, abea născută, agonizează deja. Bacovia este locul geometric unde se exhibă această rană cangrenoasă, poetul secolului douăzeci burghez român, dar care refuză burghezia". Remarcabilă și puțin exploatată de următorii exegeți ai operei bacoviene este extragerea și etalarea dublei eredități a poetului și el
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai obișnuite de sujet folosesc deplasarea în timp: începutul povestirii în medias res, ca în Odiseea sau în Bamaby Rudge de Dickens ; deplasări înainte și înapoi, ca în Absalom, Absalom de Faulkner. In romanul lui Faulkner As / Lay Dying (în timp ce agonizam), în "sujet" intra povestirea întâmplărilor pe rând de către toți membrii unei familii în timp ce transportă trupul mamei spre un cimitir îndepărtat. "Sujet" înseamnă intriga filtrată prin "punctul de vedere" si prinsă în "focarul narațiunii". "Fabula" este, ca să spunem așa, o selecție
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nu are chip, dar ne privește; nimicitorul vorbește, face "ca lucrurile să se vadă,/ așa cum se văd lucrurile pe vreme senină"16. În dispariția ce reduce totul la nimic, Nimicul se vede. Imaginea lui e însuși poemul. Dar ființa nu agonizează decât în partea întunecată, în acela dintre realuri care se topește și ne scapă: "Trei realuri: unul care lucrează/ în noi devine/ noi, unul ce se topește ne scapă/ și unul care nu ne aparține"17. Realul acesta e supus
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
său "și mi-e dulce/ în marea aceasta calmă naufragiul", sună mult mai... chinezește decât am fi gata să recunoaștem? Agoniile se împart în dulci și mai puțin dulci, iar dulceala ține de localizarea lor: chestia e că acasă se agonizează ca musca înecată în miere. − Găsesc normal ca Leopardi să sune chinezește, încercă Luc să destindă atmosfera: i se trage de la spaghetele aduse de Marco Polo din Cathay... − Totul e cum te raportezi la agonie: nu fuga afară din ea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aceștia, care sunt turma Ta, ei ce-au făcut? O, Doamne, ridică-Ți mâna împotriva mea și împotriva casei mele» (2Reg 24,17)“. 6. Lecția istoriei Se pune întrebarea: în fața acestei lumi care se reînnoiește, care freamătă, suferă, se chinuiește, agonizează și se prăbușește în timp ce se maturizează, în opinia unanimă, o nouă reorganizare; în fața acestei realități colosale, ne mai este îngăduit nouă, preoților, să gândim și să credem că putem continua ca până acum, că nu am avea nimic de reînnoit
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
convenții ale rațiunii noastre. În realitate, totul e frumos, poate de aceea la unele popoare doliul e alb, vesel, cum sunt chefurile care însoțesc parastasele. Îndrăgostirea e o soră mai tânără care o să-mi șteargă fruntea de sudoare când o să agonizez A.B.Doamna Nora Iuga, ne aflăm la Satu Mare, tocmai s-au încheiat "Zilele Culturale Poesis" în acest an revista a împlinit 25 de ani, cum vi se pare revista, evoluția ei? Îmi ceri să-ți vorbesc despre Revista "Poesis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ori despre nebunia asta sublimă, aș numi-o "boală divină", cum i se spunea pe vremuri epilepsiei, o boală de care nu mai știi de tine ! E o soră mai tânără care o să-mi șteargă fruntea de sudoare când o să agonizez... (zâmbește). A.B.Puteți să îmi spuneți despre ce este vorba în romanul la care lucrați acum? Pare cartea... unei alte vârste! Asta nu se spune (râde). Cum să-ți mărturisești crima, înainte de a o fi comis? Tot ce iese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în 1951; în august 1952, împreună cu alți fruntași țărăniști este transferat la Sighet. La aproape optzeci de ani, singur în celulă, este lăsat practic să moară, fiind incapabil, din cauza paraliziei, de-a se hrăni singur. Era lăsat să sufere, să agonizeze, ultima rugăciune i-a oficiat-o prin ușa celulei, pe atunci măturătorul-șef al penitenciarului, episcopul Alexandru Todea. În ziua de 5 februarie 1953, directorul închisorii, ofițerul de Securitate Vasile Ciolpan, a sunat la București anunțînd că în camera nr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a amăgi opiniunea publică internă și pentru a teroriza teritoriile ocupate, dar [care] nu putea impresiona pe oamenii con știenți. Ne mai spuse că și Carp începe să se sature de germani și că, prin urmare, cel din urmă germanofil agonizează. Au reușit să piardă și puținii prieteni rămași aici, dar n-au câștigat pe nimeni. Moos ne întrerupse conversația pentru a-mi anunța că joi, 16/29 martie, plec la Pasărea cu auto-ul lui, la ora 9 dimineața, luând
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
unui spirit într-adevăr de elită și poate excesiv de modest. A trebuit să descopăr, în ziare uitate, că Domnul Academician Nițulescu, pe când era căpitan de rezervă, medic în gara Roman, a intervenit energic în salvarea a mii de evrei care agonizau în macabrele trenuri ale morții, eliberându-i cu un curaj temerar. Jules Nițulescu ar trebui să constituie subiectul unei monografii, în acești ani, când U.M.F. Iași trebuie să-și strângă eroii care i-au înnobilat istoria. ION ENESCU (1884-1972) Unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]