574 matches
-
de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și cuvânt, cât prin gesturi ori alte scenografii, gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare a deturnării unui artificiu feminin de către un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea conveniențelor, indiferența față de judecata semenilor, recurgerea la metoda ironică, teatralizarea ludică și alte opțiuni dragi filosofilor din triunghiul subversiv, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lucrările de filosofie vreun elogiu adus olfacției, gustului sau pipăitului, și cu atât mai puțin o celebrare a activităților artistice asociate: nimeni nu recunoaște oenologia, știința parfumurilor sau gastronomia ca discipline ținând integral de artele frumoase. Plimbându-se parfumat prin agora, Aristip incită la formularea tuturor acestor considerații: el își revendică animalitatea și nu uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
identificabile cu binele suveran ca pe o dovadă a validității acestei propoziții. Într-adevăr, nimic nu ne permite să găsim în biografia filosofului ceva ce i-ar putea discredita gândirea: nici vorbă de vreo travestire în femeie, de parfum în agora sau de ospețe extravagante - Eudoxos rămâne un platonician care poate fi prezentat în familiile așezate. 3 Slabă agoniseală în traista filosofică. Iată așadar cele patru scurte teze hedoniste ale lui Eudoxos: plăcerea este un bine, pentru că toate ființele, raționale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
psihanalizei. 4) Dușmanul legilor. 5) Hedonismul anarhist. 6) Să terminăm odată cu barbarii! Momentul al treilea - Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirene 99 VI. Aristip și „voluptatea care gâdilă” 101 1) Filosoful cu fustă. 2) Triunghiul subversiv. 3) Parfumat în agora. 4) Ludic, agonic și comic. 5) Proxenet al înțelepciunii? 6) Recuzarea tuturor legăturilor. 7) Fericit cel care, precum Ulise... 8) Bunul-plac al lui Aristip. 9) Plăcerea trăită în mod conștient. 10) Cirenaicii există într-adevăr? Momentul al patrulea - Plăcerea dorinței
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ca N. Iorga, Ioan Slavici, Al. A. Philippide, Tudor Vianu și mai ales Liviu Rebreanu. Contribuția istorico-literară de substanță a cercetătorului s-a concretizat în două exegeze, Liviu Rebreanu în atelierul de creație (1985; Premiul Academiei Române) și Liviu Rebreanu în agora (1988). În cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, a participat la elaborarea unor lucrări colective: Istoria literaturii române (II, 1968), Metodologia istoriei și criticii literare (1969), Reviste progresiste românești interbelice (1972), Reviste literare românești din secolul al XIX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
demersuri analitice și documentare distingându-se prin avansarea unor date și puncte de vedere noi, de certă valoare istorico-literară. Interesantă este, bunăoară, ideea unei proiecții autobiografice, oarecum paradoxală, a lui Liviu Rebreanu în Titu Herdelea. În sinteza Liviu Rebreanu în agora, construită predominant documentar, dar într-o manieră deloc aridă, I. reconstituie momente majore din existența lui Liviu Rebreanu, unele de intensă încordare, precum împrejurările acordării Premiului „Năsturel-Herescu” al Academiei Române pentru romanul Ion, în 1921, alegerea ca membru al Academiei Române în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
în străinătate. De asemenea, elucidarea pseudonimului Ion Jalea, cu care Liviu Rebreanu a publicat în 1919 broșurile Basarabia. Descrierea. Istoria. Unirea și Ardealul, Banatul, Crișana, Maramureșul și Bucovina. SCRIERI: Liviu Rebreanu în atelierul de creație, București, 1985; Liviu Rebreanu în agora, București, 1988; Convergențe, București, 2003. Ediții: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, pref. edit, București, 1985; Poezia obiceiurilor de iarnă, pref. edit., București, 1985; B.P. Hasdeu, Opere, introd. George Munteanu, I, București, 1986, II-IV, 1996-2003 (în colaborare cu I. Oprișan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
Europe” din Statele Unite. Redactează capitolul despre dramaturgia românească din volumul L’Histoire du spectacle, în seria „Encyclopédies de la Pléïade” (1965). Revistele românești din exil o numără printre colaboratorii consecvenți („Luceafărul”, „Limite”, „Caete de dor”, „Ethos”, „Cuvântul românesc”, „Ființa românească”, „Dialog”, „Agora”, „Lumea liberă”, „Contrapunct” ș.a.). A mai semnat I. Cristu, Ina Cristu. În 1978 Editura Limite din Madrid îi tipărește cronicile radiofonice difuzate între 1962 și 1971, cu titlul Unde scurte. Ca traducătoare mai publică, sub pseudonimul Claude Jaillet, Journal d
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
bilingva, tr. Ioana Ieronim, București, 2000; Casanova în Bohemia, New York, 2002. Traduceri: For Max Jacob, Berkeley, 1974; Lucian Blaga, At the Court of the Yearning, Columbus, 1989. Repere bibliografice: Marcel Corniș-Pop, Incursiuni în noi limbaje: Andrei Codrescu și modelele avangardei, „Agora” (Philadelphia), 1987, 1; Ioan Petru Culianu, O lecție de politică, RL, 1990, 37; Eliza Miruna Ghil, Un poet se întoarce acasă, RL, 1991, 41; Denișa Comănescu, Andrei Codrescu pledează totuși pentru speranța, CNP, 1991, 8; Andrei Codrescu: „Capitalul cel mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286317_a_287646]
-
Capitolul 1 BURSA 1.1. Scurt istoric al evoluției bursei Dezvoltarea schimburilor comerciale a condus la necesitatea stabilirii unor reglementări stricte privind uzanțele de comerț, care aveau drept scop facilitarea și asigurarea siguranței schimbului „valorilor negociate”. În Grecia antică, în Agora, negustorii și comercianții realizau tranzacțiile într-un anumit loc , cunoscut sub numele de Emporium. După căderea Imperiului Roman, a trecut peste un mileniu până la reapariția ideii de realizare a unor întâlniri permanente în cadrul marilor târguri de mărfuri, care erau concentrate
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
de stilistică, poetică, semiotică (1980), Semiotică și poetică (I, 1984). Farmecul personalității critice vine la M. din iscusința oralității, debitul intens și persuasiv al ideilor, gradul de implicare subiectivă în actul comunicării. Demersul critic este conceput ca o ieșire în agora, ca o participare la viața cetății, destinat să mobilizeze și să convingă. Cronica dramatică, spontană și degajată, e întotdeauna centrată pe o problematică teoretică, după cum articolele de sinteză și studiile au vioiciunea ideilor trăite. Totuși, nu și-a adunat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
substantivul pereche, iar în 11 dintre acestea, subiectul este postpus verbului-predicat, acordul formal fiind dublat de unul prin atracție: (17) a. De obicei nu se folosește doar o pereche de discuri, ci mai multe perechi ce alcătuiesc o matrice (www.agora.ro) b. Postoral sunt inserate o pereche de mandibule foarte puternice ce servesc la prins și sfărâmat hrana. (www.animalia.go.ro) În 9 dintre cele 30 de exemple, acordul se face la plural, cu nominalul cuantificat, iar subiectul este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
practică, în 1946, și colaborează susținut la „Adevărul” (1946-1947) cu Tablete; unele, ostile noului regim, pun în evidență criza culturii. Volumul Una sută una poeme, din 1947, este retras din librării. Eseul Artă și libertate (despre Apostolul Pavel), oferit revistei „Agora”, se pierde. Împotriva lui A. se desfășoară o campanie de denigrare în „Scânteia”, susținută de Miron Radu Paraschivescu (1947) și de Sorin Toma, cu seria de articole Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei (1948). Baruțu este privat de libertate, A. e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
a plecat în fața filosofului, deschizîndu-i o carieră politică. Dar un om care a citit și socotit o viață întreagă în umbra templelor reci, care a stat de strajă la răsăritul tuturor planetelor, nu se putea împăca deloc cu clevetirile din Agora, cu gălăgia din port sau cu intrigile invidioșilor. Iși vându casa părintească și pământul. Strânse aurul, o luă pe bătrâna mamă și plecă tocmai în Grecia mare, la Crotone. Acolo a inițiat o școală, în care tinerii aristocrați învățau tainele
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
când erau musafiri de onoare la masa puterii? Nimic, sau aproape nimic. La fel se va risipi și faima obținută de unii scriitori în anii ’89-’92. Peste ani va conta doar valoarea paginilor scrise și nu galoanele câștigate în agora. Ajunși aici cu reflecțiile, să nu se înțeleagă faptul că pledăm pentru retragerea scriitorilor din viața publică; dimpotrivă, avem nevoie mai ales acum de minți lucide care să poată explica celor mulți specificul momentului, să scoată la iveală cauzele degradării
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Fidelă obiectivelor propuse, O.l. reușește să strângă în jurul său atât scriitori și critici cunoscuți, cât și începători într-ale literaturii. Încă din primul număr Magda Ursache semnează rubrica de pamflet literar „Mânie liberă”, Virgil Panait susține rubricile „Scriitori în agora”, devenită „O scrisoare pierdută”, cuprinzând puncte de vedere despre unele aspecte ale literaturii actuale, și „Revista revistelor”. Aria rubricilor se extinde treptat, iar cercul de colaboratori se îmbogățește. Astfel, la noile rubrici - „Maeștri”, „Recuperări”, „Eseu”, „Poezia și proza în oglindă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288511_a_289840]
-
față și de a face publice ideile înțelepte pe care le are. Dar cum el este discret, mă tem că Vulpea supralicitează apartenența sa la doctrina cinică, ceea ce ar presupune, mai întâi de toate, o artă a revoltei exercitată în agora, care să șocheze, o frondă fățișă împotriva sistemului. Așa, Lupul se oprește la jumătatea drumului, fiind un cinic corupt, un revoltat în intimitate. De fapt, Lupul este un stoic. Mai precis, cinismul lui este o trăsătură sau o dovadă a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
1987, la „Amfiteatru”, cu proză. Prima carte personală, Întâmplări din orășelul nostru, îi apare în 1993. Colaborează cu proză și eseuri la revistele „România literară”, „Contrapunct”, „Dilema” și la suplimentul acesteia, „Vineri” (la care este redactor), „Luceafărul”, „Echinox”, „Secolul 20”, „Agora” (SUA), „Observator cultural”. La începutul anului 1996 M. publică în „România literară” Un manifest postmodernist, unde schițează conceptul de textualism mediatic. Acesta corespunde unei noi sensibilități culturale. Noua sensibilitate „se manifestă printr-un textualism mediatic ce reunește, în tabloul virtual
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
cultură. Am înțeles felul de a aborda o creație în sens oarecum fenomenologic. Astăzi nu mai cred neapărat în modele culturale, nici în indivizi-cheie pentru o cultură, ci în grupuri (omogene sau eterogene) de intelectuali care dezbat idei într-o agora privată: poate de aceea acord o șansă Centrului de Cercetare a Imaginarului, Phantasma, din Cluj-Napoca. În adolescența și tinerețea mea am acumulat cultură în calupuri uriașe și din pricini înrudite cu previzibilul complex al intelectualului care făcea parte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
care s-au adunat în Piața Universității, mai ales seara (uneori, aproape 100.000 de participanți), și de discursurile ținute de la celebrul Balcon al Universității, discursuri aparținând atât unor personalități, cât și multor anonimi care percepeau zona ca pe o agora ori chiar ca pe un parlament simbolic. Verva Golaniei a fost spectaculoasă, întrucât participanții făceau parte din diferite generații și aveau varii grade de cultură și instrucție. Ceea ce conta însă era comuniunea, iar „Imnul golanilor” era cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
din pricina spectaculosului pripit și a picanteriilor politice pe care se mizează) a făcut, în ultima vreme, ca aerul Dosariadei să fie mai degrabă unul sulfuros și aburitor. Bănuieli și suspiciuni neavenite (pe lângă unele deconspirări reale și tranșante) au lansat în agora noi nume de marcă doar pentru a le murdări calomnios. Jurnaliști instigați de diverse alte interese decât cel moral sau neprofesioniști fără discernământ nu s-au sfiit să mânjească oportunist sau gratuit onoarea unor oameni. Iar dezonoarea a dat târcoale
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
București, 1976 (în colaborare cu Paul Cornea și Elena Piru); V. Voiculescu, Integrala prozei literare, pref. edit., București, 1998, Integrala operei poetice, pref. edit., București, 1999, Opera literară, introd. edit., I, București, 2003. Traduceri: William Kluback, Michael Finkenthal, Clovnul în agora. Convorbiri despre Eugen Ionescu, București, 1998. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, „Interpretări”, RL, 1979, 44; Doina Uricariu, Interpretări și analize, LCF, 1979, 50; Nicolae Manolescu, Vocația interpretării, RL, 1980, 2; Mihai Dinu Gheorghiu, „Interpretări”, CL, 1980, 2; Dan C. Mihăilescu, „Interpretări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
știu ce problemă. Până la urmă l-am rugat pe pictorul Bobeică, cel care m-a mai vernisat o dată, să ne ajute și să ne salveze, așa că a luat cuvântul și a rezolvat o situație de criză pentru noi. Sala Agora - Reșița La Reșița exista un obicei vechi de dinainte de 89, acela că pictorii amatori expun la Casa de Cultură, iar „profesioniștii” expun la sala „Agora”, o sală de expoziție a Uniunii Artiștilor Plastici reșițeni. Sala era destul de mică dar era
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
după deces, i-am schițat un portret final (v. Ateneu 24, nr. 7, iulie 1988, p. 10). Paginile celor două articole leam reunit ulterior, sub titlul comun „La despărțirea de Eudoxiu”, în volumul Despre șapcă și alte lucruri demodate (Ed. Agora, 2001, p. 124-132). În paragraful final, spun că aveam față de el „oarecari datorii de recunoștință”, pentru că s-a aplecat asupra antologiei cu Discursurile lui Delavrancea și a ediției din Cartea de piatră de Eusebiu Camilar, pe care le îngrijisem. Ar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să intre în rutina justificării "ordinul este ordin". N-am fost, din păcate, o țară de dizidenți. Fiecare, în forul său interior, va fi trăit o anume tensiune a revoltei, dar câți sunt cei ce au avut curajul ieșirii în agora? Dacă te iei după ce se publică acum, ai zice că șiroia curajul opiniei, că nu fitile, ci bombe ascundea fiece vers! De-a dreptul mincinoase sunt necroloagele. Nu le-am acordat prea mare atenție, fiindcă, nu-i așa, despre morți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]