440 matches
-
de carte folosit vreodată de vreun român. 159 De vreo cincisprezece ani îmi exersez și eu admirația față de Nicolae Manolescu. Admirația, și nu venerația. O admirație fără vorbe, fără efuziuni, fără scrisori, fără articole, care ține de partea scufundată a aisbergului. Dragostea este un cuvânt cu multe înțelesuri. Dintre ele, îl aleg pe acela al certitudinii liniștite, al tandreței și înțelegerii. Cred că îl înțeleg pe Nicolae Manolescu, fără să fac nici o distincție între om și autor, și ceea ce înțeleg cel
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
niște orez fiert. În plus, drept dovadă a vigorii și prezenței sale de spirit, pacientul mi-a indicat să vă transmit că, atunci cînd infirmiera Amparito l-a Înțepat de cîteva ori În picioare, a avut o erecție ca un aisberg. El e un bărbat În toată puterea cuvîntului, zise Bernarda, pe un ton de dezvinovățire. — CÎnd o să-l putem vedea? am Întrebat eu. — Acum, mai bine nu. Poate că În zori. Îi va prinde bine un pic de odihnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
efectul, iar eu îi acopăr fruntea cu un prosop umed, în curând va veni și medicul, îi șoptesc eu, dar ea miaună, îl vreau pe tati, sună-l pe tati, și eu simt cum inima îmi îngheață de tristețe, un aisberg colțuros se rostogolește înăuntrul meu, tati este plecat într-o călătorie, spun eu, nu am cum să îl găsesc, sigur ne va suna el mai târziu, ea oftează, respirația ei este întretăiată de silabe rupte și inflamate. Mă învârt pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nevoie de nuanțări afective, fără să folosească dogoarea sufletului, ei moșteniseră ceva din glacialitatea tatălui lor, un soi de indiferență superioară, un fel de a privi înainte sau în sus, niciodată înapoi ori în părți. Bărbatul ei era ca un aisberg, ea ca o torță și totuși viețuiseră împreună, fără ca unul să-l poată învinge pe celălalt, poate. Mutual, între ei exista un fel de pact în acest sens, erau copiii, copiii lui la mijloc deci pactul trebuia respectat. Se privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
motivat că vrea să știe cum reacționează Cavaleristul la schimbare și dacă se masturbează și în prezența podului. I-am spus, mai târziu, că i-a plăcut fotografia, ceea ce a determinat pe altcineva să lipească o fotografie care reprezenta un aisberg. De fiecare dată când se schimba poza în absența lui, Cavaleristul se enerva. C-ci-cin-cine naiba face așa ceva? a întrebat. — Habar n-am, dar ce contează? Sunt fotografii frumoase. Ar trebui să fii recunoscător. — Da, ai dreptate, dar mă deranjează. Poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o perioadă. N-am putut scoate de la el motivele dispariției Cavaleristului. Era genul de om care nu spunea nimănui nimic și se părea că cea mai mare bucurie a vieții lui era aceea de a avea control asupra tuturor lucrurilor. Aisbergul Cavaleristului a mai rămas o vreme pe pereți, dar până la urmă am rupt fotografia și am înlocuit-o cu unele înf\ Ți[ându-i pe Jim Morrison și Miles Davis, ceea ce făcea camera mai personală. O parte din banii economisiți i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
va costa mai mult chiar decît își putea imagina, pentru că Basarab Cantacuzino nu era omul care să se lase călcat în casă pe degeaba. Va trebui să fie atent, prudent, reticent. Să descopere cît de mare și de real este aisbergul cufundat în lenea și nepăsarea pe care prințul o arăta cu ostentație lumii. Că mintea lui Basarab Cantacuzino era plină de planuri, de intrigi, de sforării politice și nepolitice nu exista îndoială. Nu era prima dată cînd Serviciul se întîlnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sfert de oră. Refuzase să-i vorbească, nu voia să știe ce dorește; era ușor de bănuit. A căutat într-o mapă mai veche și a prins în ținte, pe pereții goi și murdari, reproduceri după mai multe peisaje nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome, toate numai pete de culoare. Dar pereții continuau să fie întunecați și triști. Și-a scos din cămăruța lui, unde lăsase numai biblioteca acoperind de sus până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
săltau bărcile închiriate de adolescenți, a călcat peste mormanele de frunze uscate, a trecut prin vacarmul pieții, pe lângă vitrinele goale sau cu mărfuri inestetic aranjate, a privit la sfârșit pereții murdari pe care prinsese în ace cu gămălie peisajele nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome. Cu gândul la același lucru: după atâția ani... în vreme ce mușchii obrazului îi palpitau într-un ritm nesigur. Atunci Ioana Sandi izbucnind: „Nu mai ajungi odată să înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ușile-fereastră ale balconului înconjurând apartamentul pe două laturi. Pe amândouă ușile-fereastră dintr-odată. Însă camerele erau imense și pereții murdari nu se vedeau, se bănuiau numai în locurile unde atârnau țintuite în aer, nemișcate, pete de culoare vrând să fie aisberguri, fiorduri, lacuri, vălătuci de nori și ninsoare. Dintr-odată năvăleau prin golul ușilor-ferestre umbre fără chip și glasuri nediferențiate care tăiau aerul cu cuțitul sau cu muchia palmei numai, în cuburi și paralelipipede uriașe, mai mari decât ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
inexistență, în care el mai putea trăi și se mai putea mișca numai întrucât fusese stăpânul și zeul Îsau cel puțin așa îl socotiseră umbrele lacome), în lumina sfâșietor de puternică vedea cum petele de culoare ce trebuiau să fie aisberguri, fiorduri, lacuri înghețate, munți troieniți în vălătuci de ninsoare fantomatică și care trebuiau să delimiteze marginile, pereții acelui spațiu răpit de umbre, nu se mai putea ține în lipsa de aer și legănarea încetată de mai mult timp a pornit iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
merita să moară. Celeste se juca cu poșeta. Degetele ei frământau broderia de perle. Mal interpretă gestul ca pe un truc de operetă, ce pregătea replica finală. — N-ai nici un comentariu de făcut? Celeste afișă cel mai profund zâmbet de aisberg. — Herr Klempflerr era foarte drăguț cu mine și am inventat toate porcăriile alea sexuale doar ca să te excit. Era un amant atent și când războiul s-a apropiat de sfârșit, a sabotat cuptoarele și a salvat mii de vieți. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
N-am auzit niciodată de Martin Goines. De-a lungul anilor am facilitat unele întâlniri de-ale lui George Wiltsie și cred că George l-a menționat și pe Duane Lindenaur. Danny se simțea de parcă ar fi mers pe un aisberg. Știa că nu merge să joace pe cartea agresivității. — Duane Lindenaur era un șantajist, domnule Gordean. A cunoscut un individ pe nume Charles Hartshorn, pe care se pare că l-a întâlnit la una din seratele organizate de dumneavoastră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-o colegilor noștri: o generație, după părerea mea, e ca o crisalidă de fluture care autodistrugându-se... rămâne. Un fel de "la moartea generației '80 nu plânge nimeni". Ce (ar) rămâne după "decesul" generației noastre? Ca dintr-un Titanic izbit de aisbergul tranziției, din generația noastră rămân, cum de altfel era firesc să se întâmple, niște bărci cu grupări literare sau scriitori care au luat totul pe cont propriu. Dacă din generația '80 rămân câțiva scriitori importanți, lupta ei n-a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
creații artistice. În același timp, care om nu trăiește mai multe vieți, concomitent, trecând din una în alta cu lejeritate unii, dureros alții!? Când mi-e dor de Aurel deschid o carte cu poezia sa și citesc. Scriitorul este ca aisbergul care nu moare de tot, decât atunci când partea vizibilă dispare mâncată de oxizii timpului, de indiferență, de propriile limite transferate operei. Că nu toate scrierile, nu toate actele artistice sunt făcute pentru veșnicie. Sunt opere care mor natural, ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dacă altul ar fi fost destinul celui desemnat ca pământ magic. Că talentul numai în pământ magic rodește. Magic e pământul inimii, de exemplu. Or, la Aurel Dumitrașcu fenomenul recuperării operei sale, a citirii poeziei sale este unul în creștere. "Aisbergul poetic" Aurel Dumitrașcu este tot mai vizibil. Există o minoritate cititoare de poezie care îl receptează ca pe un poet damnat și cu atât mai tentant, care empatizează cu atitudinea sa de rebel în fața conformismelor din societatea de azi, dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pornit, unde e cititorul de poezie în toată ecuația asta, în toată agitația asta? Unde e poezia? Și cititorul de poezie și poezia în sine sunt pe Titanic, la o sută optzeci și nouă de secunde de la ciocnirea fatală de aisberg. Scapă cineva? Și de ce secunda o sută optzeci și nouă...? Ceva speranțe sunt, depinde acum de regizorul care a pus la cale totul, dacă este mulțumit de dimensiunile catastrofei, dacă disperarea actanților intră în categoriile esteticului. Eticul în mijlocul catastrofei este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un program de dezvoltare a carierei, nici la campaniile interne de comunicare, nici la newsletter-ul companiei sau team building-ul de început de an. Este un concept multidisciplinar și implică orice manager și orice angajat. În branding se vorbește despre parabola aisbergului: partea vizibilă, de deasupra apei, poate fi doar o zecime din întreg (aceasta fiind brandul extern) și este cea în care, de obicei, companiile acceptă să investească sume amețitoare; partea invizibilă este restul de nouă zecimi s-o numim brandul
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
neproductive) de firmele străine, ceea ce poate conduce la contaminarea/alterarea unora dintre valorile naționale; în acest fel, statele-gazdă devin consumatoare, și nu creatoare de valori, inclusiv tehnologice. Respingerea unor pro-duse americane de către francezi sau de către germani nu este decât vârful aisbergului în acest sens. Cu toate acestea, hard-urile și soft-urile americane sunt utilizate frecvent în spațiul european, inclusiv în cel francez, fără ca acestea să fie considerate elemente de intruziune pentru identitățile sau culturile naționale. CMN-urile sunt dinamice, flexibile
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Strategiile și politicile organizaționale, fiind generate de comprehensiunea culturii organizaționale, de valorile asociate, împărtășite sau acceptate, de analiza influențelor externe, de obținerea și prelucrarea opiniilor angajaților reprezintă un punct nevralgic în atingerea statutului de EOC. Politicile sunt partea vizibilă a aisbergului, generată de partea invizibilă. Dacă politicile nu respectă promisiunea brandului, viziunea pe care este construit, atunci credibilitatea, reputația ș.a.m.d. sunt contestabile. Strategiile și politicile sunt în fapt un tester al realității brandului. Cum trebuie să fie acestea? Este
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Dar glasurile lor răsună înăuntrul nostru și e în firea lucrurilor să le auzim.” Miu Florea 668. „Cartea e cultura imprimată, prin definiție, pe hârtie, și, prin accident, în creier.” Liviu Damian 669. „O carte e suprafața publică a unui aisberg de note, extrase, planuri și altă mâzgăleli neisprăvite și abandonate rușinos.” Liviu Damian 670. „Neamul cărții nu poate fi, decât prin transgresiune terminologică, neam al bibliotecii.” Liviu Damian 671. „Prefer, în general, cărțile care folosesc științele, nu pe acelea care
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
puțin să fie considerat poet. El ține să i se recunoască și calitatea de filozof. Așa se explică de ce într-o singură carte a inclus și versuri, și cugetări. Versuri, bineînțeles, filozofice și cugetări poetice. Cartea are un titlu stupefiant: Aisbergul care mocnește (Amurg sentimental, București, 2001). Cum să mocnească un aisberg? Numai un foc poate să mocnească. Sau cel mult un sentiment, dacă folosim verbul „a mocni“ la figurat. Dar un aisberg?! În sfârșit... Dacă numai titlul ne-ar contraria
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și calitatea de filozof. Așa se explică de ce într-o singură carte a inclus și versuri, și cugetări. Versuri, bineînțeles, filozofice și cugetări poetice. Cartea are un titlu stupefiant: Aisbergul care mocnește (Amurg sentimental, București, 2001). Cum să mocnească un aisberg? Numai un foc poate să mocnească. Sau cel mult un sentiment, dacă folosim verbul „a mocni“ la figurat. Dar un aisberg?! În sfârșit... Dacă numai titlul ne-ar contraria astfel, n-ar fi chiar o nenorocire. Dar aproape fiecare „poem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și cugetări poetice. Cartea are un titlu stupefiant: Aisbergul care mocnește (Amurg sentimental, București, 2001). Cum să mocnească un aisberg? Numai un foc poate să mocnească. Sau cel mult un sentiment, dacă folosim verbul „a mocni“ la figurat. Dar un aisberg?! În sfârșit... Dacă numai titlul ne-ar contraria astfel, n-ar fi chiar o nenorocire. Dar aproape fiecare „poem“ e aiuritor. Iată, de pildă, „poemul“ Flash 10: „Câte limbi ar putea / să scoată un animal / neînjunghiat atât cât / să te
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
întindeam într-un pat normal pentru prima dată după câteva săptămtămîni bune. Aveam senzația că totuși se leagănă camera cu mine. Mi-era cald, dar în primul moment am pus totul pe seama gîndurlor mele, care ar fi încins și un aisberg, nu numai pe mine. A ieșit Vero din baie, cu prosopul în jurul bustului, l-a căutat pe african cu privirea, după care l-a aruncat. S-a întins lângă mine. Nu ne atingeam corpurile. Mă încingeam din ce în ce mai tare. "E mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]