549 matches
-
lucrul de care ai tu nevoie. Ai nevoie să fii restaurat, rededicat, să o iei de la capăt. Ce face el casei, tu trebuie să faci pentru tine Însuți. Wakefield Își dă seama că asta este o aiureală, dar e o aiureală care sună logic. Evident că trebuie să lucreze asupra lui Însuși, dar mai Întîi trebuie să scape de nebun. CÎte un proiect odată, rînd pe rînd. Și apoi, nu e bine să amesteci realitatea cu metafora. Nebunul e adevărat, „restaurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
liberat în ’75. Eu le-am făcut. Eu le-am făcut! Cu tuș. Asta-i cu cauciuc ars, că atunci nu era tuș. Cauciuc ars. Atunci nu se făceau ca acuma. 5 puncte (cu emfază) Celule! (râd) Inimioara de pe piept? Aiureli. Atunci, după ce le-am făcut, toată ziua stăteam și mă uitam numai pe piept. Czampar: Coarne, o stea, în jurul ochilor, stele. La ochi și pe gât. Aici e un șarpe. Un simbol indian, mai mult. Vine de jur împejur. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
disponibilă, și firește că nu l-aș schimba pe Tom pe nimic, pentru că e fantastic, dar recunosc că-mi lipsește viața pe cont propriu. Duc dorul aventurilor, să mai stau la Soho House și să Întîlnesc oameni ca Hugh Grant. — Aiureli, spune Fran. Uiți cum e, de fapt. Aventurile Îți ocupă, În cel mai bun caz, cinci la sută din timp, iar În rest faci ce face Sally acum, adică stai lîngă telefon și aștepți să sune Făt-Frumos. Apoi, Îți petreci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să nu mai adaug nimic. Nici măcar ce fel de pizza am comandat cu Lissy, deși am pregătit o Întreagă poveste despre cum cei de la pizzerie au Înțeles greșit, că am comandat pizza cu piper verde, În loc de pepperoni, ha ha, ce aiureală. În dimineața asta ar trebui să Îndosariez niște chestii, dar În loc de asta mă trezesc luînd o bucată de hîrtie și notînd pe ea o listă de posibile locuri pentru Întîlnirea mea cu Jack din seara asta. La pub. Nu. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spiritele liberaliste” din campus, destul de comune În zilele studenției mele. Misiunea acestora era să te conștientizeze asupra mentalității burgheze de care educația lor urma să te elibereze. Profesorii eliberatori se ofereau ca modele, uneori erijându‑se chiar În revoluționari. Înșirau aiureli adolescentine. Își legau părul În cozi de cal, Își lăsau barbă. Erau doctori În filozofie hippy și dansatori de swing. Ravelstein nu se comporta În acest fel nu făcea nimic din ce putea fi imitat cu ușurință. Nu puteai Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
noi, da... suntem atât de triști, atât de singuri de la începutul lumii... noi, care suntem începutul însuși, un început pe măsura sfârșitului ei grandios... În sfârșit, cam așa aș fi făcut introducerea, v-aș fi amețit puțin de cap... o aiureală pentru a vă slăbi facultățile receptive, pentru a vă roti cu 360 de grade în jurul ideii... și așa, amețit, ați fi devenit chiar dumneavoastră un argument în ajutorul meu, ați fi plâns pe umărul meu și ați fi recunoscut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dintr-o dată, s-a auzit până departe. O! Ce-a mai fost și atunci! Fanfara tot îi dădea, tot îi dădea și noi defilam pe buza gropii, ne făceam că ne uitam în ea și ne aruncam sâmburii... He-he... Ce aiureală mai era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GRUBI rămâne singur, undeva în sală, se scarpină în cap, încearcă să-și aranjeze ținuta și să afișeze o față cât mai onorabilă; pare că în acel moment îi descoperă pe spectatori și se simte jenat.) GRUBI (Pentru sine.) Ce aiureală! (Către spectatori.) Ce vă uitați așa? (Se șterge cu gesturi apăsate, de năduf, pe față și pe gât.) BRUNO (Privindu-l de pe marginea gropii.): Hai! GRUBI: Ce mai vrei? BRUNO: Hai încoa’! GRUBI (Pentru sine.) Fir-ar să fie! Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
majordom, n-am fost vinovați cu nimic. MAJORDOMUL: Bine, bine... GRUBI: S-au pus pe capul nostru. Doi fandosiți, două bestii. VIZITATORUL: Despre ce este vorba? MAJORDOMUL: N-ați văzut actul întâi? VIZITATORUL: Nu. MAJORDOMUL: Mai bine. A ieșit o aiureală. VIZITATORUL: Zău? Îmi pare bine că nu l-am văzut. MAJORDOMUL: Chiar nu știți ce se întâmplă în actul întâi? VIZITATORUL: Nu. BRUNO (Râde.): He, he! GRUBI: Păcat. E o frumusețe de act. MAJORDOMUL (Amuzat.): Chiar nu știți ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Lumea cum stă? Ce, suntem mai proști? BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Amenințând-o pe FETIȘCANĂ cu degetul.): Lili... Lili... VIZITATORUL: Sunteți niște bădărani, niște... GRUBI: Taci! BRUNO: Huo! Taci ș-ascultă! VIZITATORUL: Ce s-ascult? Ce s-ascult, mă? Tâmpenia asta, aiureala asta? BRUNO: Taci ș-ascultă! Actu-ntâi este esențial pentru fiecare dintre noi. Și ce dacă n-are sare și piper? N-ai decât să-i pui tu, dacă te crezi așa deștept. GRUBI: Sigur! MAJORDOMUL: Așa! VIZITATORUL (Acceptând.): Binee... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cum nu-i? — Iar începem? Ne-am plictisit. — Eu plec. — Batem apa-n piuă... MAJORDOMUL: Nu-i. Nu-i deloc, înțelegeți? Mașiniștii care trebuiau să-l scoată pe partea cealaltă a funiei nu l-au găsit. Acum pricepeți? BRUNO: Altă aiureală... (Orchestra emite motivul.) ORBUL: Eu chiar plec! (Pășește pe covorul roșu și dispare în adâncul gropii.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Și eu plec. Nu mai are nici un haz. Iese înghițit de groapă.) PRIMUL BĂRBAT: Nu puteți fi serioși nici măcar o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a dat-o Aurora? Dacă nu nimeriți mă sunați și vă îndrum eu. Ce stați așa cu urechile ciulite? Un tip pe care mi-l trimite Aurora Martinescu nu știu ce să-i descânt pentru nu știu ce tablou... N-am înțeles nimic, o aiureală. Oricum vine mâine seară la mine și-o să mă lămuresc. Hai noroc și la mai mare! zic fetele în cor. Bună seara, stimați telespectatori. Vă invităm la ultimele știri ale zilei, numai la Observator! Rămâneți aproape! ─ Știrile pe scurt: Greva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zi cu zi i se clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
comice, distructive și stupide spuneam. Experiența trăită acolo în întuneric, ascultând lucrurile pe care le debitasem, nu m-a șocat. Poate că ar sluji apărării mele să mărturisesc că brusc am simțit o sudoare rece acoperindu-mi trupul sau vreo aiureală de genul acesta. Dar eu am știut întotdeauna ce fac. Întotdeauna am reușit să trăiesc cu ceea ce am făcut. Cum? Datorită acestei simple și răspândite binefaceri făcute omenirii moderne - schizofrenia. S-a petrecut totuși ceva, în întuneric, ceva ce merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să-mi arunce un zâmbet frumos. Hazel se întoarse ca să mă privească, cu fața îmbujorată, ochii plini de focul concentrării, pe jumătate încă într-o altă lume. — Am adus biscuiți Hob-Nob cu ciocolată, spusei, ieșind la iveală. Ciocolată simplă, nu aiureli din alea spălăcite, cu lapte. —Minunat! Fisher, un băiat înalt, venit parcă din Indiile de Vest, atacă pachetul imediat. O pofti și pe Hazel să ia, care însă dădu din cap că nu vrea, deși cam înghiți în sec. Țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hai, valea... Lurch urcă scara încet, cu pași grei și cu gura încă deschisă. M-am întins și i-am închis-o. — Îți stă mai bine așa, zisei eu. Pe cuvânt. L-am urmărit cum dispare, întrebându-mă ce alte aiureli o să-i spună lui MM. L-am subestimat pe băiat la capitolul ăsta; Sophie sosi în cinci minute, bine pusă la curent despre starea lucrurilor. Se răsese pe cap de curând și acum semăna cu sora mai mică, și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gânditor. — Luase prânzul cu un impresar. Asta s-a verificat. Se pare că erau amândoi la patru ace. Cantley ar fi putut să se întoarcă, pe jumătate beat, și să meargă să-și facă injecția asta - sincer, cea mai mare aiureală pe care am auzit-o vreodată; n-aș vrea să fiu în locul avocatului care trebui s-o prezinte în fața juriului. Greu de explicat o asemenea idioțenie. Oricum, una dintre idei era cum că Philip, gândindu-se că exagerase cu mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ia gândește-te cum ar fi să inventezi un nou sistem la fiecare câțiva ani! — Da, ar fi ridicol, mă arătai eu de acord, cuminte. Margery cea inteligentă își făcuse negreșit propriul contract de angajare: o slujbă pe viață, fără aiureli. Suntem foarte impresionați de Vis, zise Margery, care voia, în mod evident, să schimbe subiectul. Ben e foarte entuziasmat de el și câțiva din membrii consiliului asistă acum la repetiția generală. În mod normal, asta ar fi făcut-o Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
plăcuse ideea) într-un tocător de mare capacitate, plus un vecin extrem de curios care urmărea desfășurarea evenimentelor din spatele perdelelor. Lucia - blondă, bine proporționată, cu o gură care îndemna la păcat continuu, trăiau împreună de vreo șase luni - declarase că o aiureală mai mare nu poate exista la nivel literar, însă ridicase din umeri și citea în fiecare seară ultimele pagini. Uneori, încerca să demareze și discuții pe marginea acțiunii - în sinea ei le considera constructive - dar n-o lua niciodată în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu banii? Ăla din romanul scriitorului tău. - Nu știu, așa ar fi ideea, dar deocamdată meditează îndelung, bea la greu și înjură toate editurile. A scris doar începutul. Sunt și unii care se țin după agentul imobiliar, să vezi ce aiureală i-a trecut prin minte, unul - băiatul rău - are un tatuaj cu Celine Dion pe umăr și-și bagă adversarii într-un tocător de mare capacitate. - Bestseller, ce mai, să mi-o dea și mie cu autograf atunci când o termină
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iepure cu tupeu, e adevărat, dar îl poți găsi numai prin desenele animate, Bugs Bunny ăla care face tot timpul figuri și îi trage pe toți pe sfoară, în timp ce roade din morcov, dar ascultă la mine, scriitorule, acolo este o aiureală, copiii pot fi păcăliți ușor, sunt creduli, înghit orice snoavă, vai, ce iepuraș drăguț, mai vrem un episod, aplaudăm încântați, uraaaaa, desene și bomboane care afectează dantura, copiii stau prea mult prin povești, aș putea să zic, iar părinții lor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a trecut taxiul, am senzația că exagerați. Sau aveți chef de conversație. De ce nu intrați într-o cafenea? Acolo veți găsi cu siguranță persoane dispuse la un dialog pe diverse teme. Întări „diverse teme”, sugerând evident că până și o aiureală colosală putea fi considerată o temă de maximă importanță într-o cafenea plină de oameni dornici să evite ploaia tomnatecă. Bătrânul își privi ceasul. Un ceas de buzunar, iar Scriitorul fu surprins să-l vadă. Un ceas de buzunar, un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plăcuse ideea) într-un tocător de mare capacitate, plus un vecin extrem de curios care urmărea desfășurarea evenimentelor din spatele perdelelor. Lucia - blondă, bine proporționată, cu o gură care îndemna la păcat continuu, trăiau împreună de vreo șase luni - declarase că o aiureală mai mare nu poate exista la nivel literar, însă ridicase din umeri și citea în fiecare seară ultimele pagini. Uneori, încerca să demareze și discuții pe marginea acțiunii - în sinea ei le considera constructive - dar n-o lua niciodată în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
slăbi- ciune și că am nevoie de timp să-mi adun ceva putere - dacă mi-o voi aduna vreodată ? Ce-l interesa pe Boe ceva care nu putea fi tradus În premii și procente literare ? Toate astea erau simple baliverne, aiureli de femeie. — N-am timp. mă muncesc Ăia de la redacție de dimineața până seara. — Da ? Hm... Asta nu-i o scuză, mă apostrofă el neîncreză- tor. Doar nu cumva oi fi Îndrăgosită ! mai pune și tu mâna și Adina Dabija
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]