379 matches
-
un șir de ajutaje. Dacă viteza care trebuie s-o atingă aburul la ieșirea din ajutaj este subsonică, se folosesc ajutaje convergente, a căror secțiune scade continuu de la intrare spre ieșire. Dacă este nevoie de o viteză supersonică, se folosesc ajutaje convergent-divergente (ajutaje de Laval), a căror secțiune scade până la o valoare minimă, în care secțiune se atinge viteza sunetului, iar in continuare secțiunea crește, viteza crescând în continuare până la valoarea dorită, de fapt cea corespunzătoare secțiunii canalului. Paletele sunt piesele
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
de ajutaje. Dacă viteza care trebuie s-o atingă aburul la ieșirea din ajutaj este subsonică, se folosesc ajutaje convergente, a căror secțiune scade continuu de la intrare spre ieșire. Dacă este nevoie de o viteză supersonică, se folosesc ajutaje convergent-divergente (ajutaje de Laval), a căror secțiune scade până la o valoare minimă, în care secțiune se atinge viteza sunetului, iar in continuare secțiunea crește, viteza crescând în continuare până la valoarea dorită, de fapt cea corespunzătoare secțiunii canalului. Paletele sunt piesele care transformă
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
acțiune este nevoie de palete la care canalul interpaletar să aibă o secțiune practic constantă, iar la cele cu reacțiune este nevoie de canale convergente sau convergent-divergente. Viteza aburului (care este un vector) are o valoare dacă este raportată la ajutaje, care sunt fixe, vectorul vitezei aburului fiind notat în acest caz cu "c", și altă valoare dacă este raportată la palete, care se mișcă cu viteza "u", vectorul vitezei aburului fiind notat în acest caz cu "w". Cei trei vectori
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
fi izoentropică, adică în diagrama i-s ar fi o linie verticală până în punctul 2. Căderea de entalpie disponibilă ar fi în acest caz "h". În palete însă curgerea aburului nu este ideală, apar mai multe tipuri de pierderi: în ajutaje, în palete, la ieșire, prin frecare și ventilația aburului, prin neetanșeități și prin umiditatea aburului, notate în figură cu "h". Entalpia disponibilă rămâne "h", iar punctul final al transformării este 2' , corespunzător căderii de entalpie "h" și presiunii din punctul
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
3 - 4 din ciclul Joule. Turbina transformă entalpia a gazelor întâi în energie cinetică, prin accelerarea prin destindere a agentului termic și transformarea de către palete a acestei energii în lucru mecanic, transmis discurilor turbinei și apoi arborelui. Piesele esențiale sunt "ajutajele turbinei" (a nu se confunda cu ajutajul unui turboreactor) și "paletele", piese supuse unor solicitări termice și mecanice extreme. De aceea ele trebuie construite din materiale speciale, rezistente la temperaturi cât mai mari și se prevăd cu sisteme de răcire
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
entalpia a gazelor întâi în energie cinetică, prin accelerarea prin destindere a agentului termic și transformarea de către palete a acestei energii în lucru mecanic, transmis discurilor turbinei și apoi arborelui. Piesele esențiale sunt "ajutajele turbinei" (a nu se confunda cu ajutajul unui turboreactor) și "paletele", piese supuse unor solicitări termice și mecanice extreme. De aceea ele trebuie construite din materiale speciale, rezistente la temperaturi cât mai mari și se prevăd cu sisteme de răcire. Actual, temperaturile la intrarea în turbină au
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
gaze la care destinderea în turbină se face până la o presiune anume, peste presiunea atmosferică, astfel încât turbina extrage din fluxul de gaze arse doar puterea necesară antrenării compresorului. În continuare, gazele de ardere se destind până la presiunea atmosferică într-un ajutaj plasat după turbină, ajutaj care generează forța de propulsie pentru avion. Turboreactoarele sunt eficiente la viteze de zbor relativ mari, cu numărul Mach peste 0,8 (cca. 900 km/h la nivelul solului, respectiv cca. 800 km/h la nivelul
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
în turbină se face până la o presiune anume, peste presiunea atmosferică, astfel încât turbina extrage din fluxul de gaze arse doar puterea necesară antrenării compresorului. În continuare, gazele de ardere se destind până la presiunea atmosferică într-un ajutaj plasat după turbină, ajutaj care generează forța de propulsie pentru avion. Turboreactoarele sunt eficiente la viteze de zbor relativ mari, cu numărul Mach peste 0,8 (cca. 900 km/h la nivelul solului, respectiv cca. 800 km/h la nivelul zborului de croazieră). Turbopropulsorul
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
bizantinii din evul mediu. Odată aprins nu mai putea fi stins decât cu urină sau nisip. Lansarea a focului se făcea printr-un sistem de conducte care porneau din vârful catargului corăbiei bizantine și se proiecta pe nava dușmană prin ajutajul aflat pe ornamentul din prora corăbiei (femeie sau balaur). Odată deschis vasul (de obicei o amforă) și intrând în contact cu aerul, "" se amorsa și se turna de pe platforma catargului (de obicei unic la acea vreme). El ajungea, prin conducte
Focul grecesc () [Corola-website/Science/305375_a_306704]
-
arse, combinate cu efectul Coandă) prevăzută cu un singur orificiu de ieșire, gura de ejectare, prin care gazele arse sunt evacuate. Ambele substanțe, atât carburantul, cât și comburantul, trebuie să se găsească la bordul vehiculului. Momentul de rotație se transmite ajutajului, pe pereții fuzelajului apărând astfel un moment de rotație de sens contrar care tinde să răsucescă racheta în spațiu. Așa se explică rotația rachetei în primele faze ale zborului și după aceea, afectând astfel tot zborul, chiar dacă racheta are o
Rachetă () [Corola-website/Science/305455_a_306784]
-
avantajul tracțiunii cu reacție la viteze mari și de cel al tracțiunii cu elice la decolare și la viteze mici. În forma sa cea mai simplă, un turbopropulsor constă din: galerie de admisie, compresor, cameră de combustie (ardere), turbină și ajutajul de evacuare. Compresorul și turbina sunt montate pe același arbore care angrenează și reductorul. Aerul este aspirat în admisie și comprimat de către compresor. În camera de combustie este adăugat combustibilul, formându-se amestecul de combustibil-aer care arde. Gazele arse rezultate
Turbopropulsor () [Corola-website/Science/319412_a_320741]
-
presiune și temperatură, antrenează turbina. O parte din puterea generată de turbină este utilizată pentru funcționarea compresorului, iar restul se transmite prin intermediul angrenajelor reductorului la elice. Detenta finală a gazelor arse (reducerea presiunii lor până la presiunea atmosferică) are loc în ajutajul de evacuare, acesta având și rolul de duză de propulsie. Forța dezvoltată la ajutajul de propulsie (forță de reacție) reprezintă totuși o parte relativ mică din forța totală de tracțiune generată de un turbopropulsor, partea cea mai mare fiind reprezentată
Turbopropulsor () [Corola-website/Science/319412_a_320741]
-
pentru funcționarea compresorului, iar restul se transmite prin intermediul angrenajelor reductorului la elice. Detenta finală a gazelor arse (reducerea presiunii lor până la presiunea atmosferică) are loc în ajutajul de evacuare, acesta având și rolul de duză de propulsie. Forța dezvoltată la ajutajul de propulsie (forță de reacție) reprezintă totuși o parte relativ mică din forța totală de tracțiune generată de un turbopropulsor, partea cea mai mare fiind reprezentată de forța de tracțiune a elicii. Primul motor turbopropulsor montat pe un avion a
Turbopropulsor () [Corola-website/Science/319412_a_320741]
-
a decis să se concentreze pe construcția motorului rachetă a avionului IAR-111. Motorul numit Executor este construit din materiale compozite, are o tracțiune de 24 tone forță și este alimentat prin intermediul unei turbopompe. Folosește răcire ablativă pentru cameră principala și ajutaj unde straturile de suprafață ale materialului compozit vaporizează în contact cu amestecul de mare temperatura provenit din motor și previne supraîncălzirea. ARCA de asemenea a prezentat un program de lungă durată până în anul 2025, care pe langă IAR-111 propunea un
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
ARCA a decis să folosească materiale compozite și aliaje din aluminiu la o scară largă. Materialele compozite conferă un cost de construcție scăzut și o masă redusă a componentelor. Ele au fost folosite în construcția camerei de ardere și a ajutajului, a gazogeneratorului și a unor elemente în turbopompe. Camere de ardere și ajutajul sunt compuse din două straturi. Stratul intern este făcut din fibră de silice și rășina fenolica, iar stratul extern este făcut din fibră de carbon și rășina
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
scară largă. Materialele compozite conferă un cost de construcție scăzut și o masă redusă a componentelor. Ele au fost folosite în construcția camerei de ardere și a ajutajului, a gazogeneratorului și a unor elemente în turbopompe. Camere de ardere și ajutajul sunt compuse din două straturi. Stratul intern este făcut din fibră de silice și rășina fenolica, iar stratul extern este făcut din fibră de carbon și rășina epoxidică. Rășina fenolica ranforsata cu fibră de silice pirolizează endoterm în pereții camerei
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
motoare în care combustibilul (lichid sau solid) arde cu viteză impresionantă cu ajutorul unor oxidanți, realizăndu-se la constantă presiune de 20÷40 atm. și temperaturi de peste 3.000 de °C cantități uriașe de gaze de propulsie, ce ies, puternic accelerate prin ajutaje (diuze) situate posterior în corpul rachetei, provocând deplasarea rachetei în celălalt sens. Există mai multe astfel de diuze și prin controlul lor este posibilă orientarea și echilibrul rachetei cosmice. Pentru ușurarea lansării rachetelor, ele se construiesc cu mai multe trepte
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
unul primar și unul secundar (de rezervă), pentru etanșare. (După accident, articulațiile de teren ale propulsoarelor folosesc trei O-ringsuri.) Etanșările tuturor articulațiilor propulsoarelor trebuia să conțină gazele fierbinți presurizate produse de arderea propulsorului solid dinăuntru, împingându-l în exterior prin ajutajul din capătul din spate al fiecărei rachete. Inginerii de la Thiokol au spus ca daca O-ringurile sunt mai reci de 12, ei nu au suficiente date pentru a determina dacă fiecare articulație rămâne etanșa. Această eră o considerație importantă, deoarece
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
au acest sistem de injecție al oxigenului. Recirculatoarele KISS nu sunt certificate CE. Oxigenul este furnizat în circuit fie prin debit constant, fie manual prin intermediul supapei manuale. În modul debit continuu, debitul de oxigen este furnizat în circuit prin intermediul unui ajutaj al cărui orificiu are diametrul de 0,0035 mm. Debitul de oxigen este reglabil și poate fi setat pînă la maxim 1 l/min., dar valoarea normală este de 0,5...0,7 bar. În modul manual, oxigenul este introdus
KISS (recirculator) () [Corola-website/Science/320083_a_321412]
-
în peșteri etc, cu două variante fabricate: o variantă cu debit volumic constant și injecție manuală (rEvo II) și cealaltă cu senzori electrochimici (rEvo III). În modelul rEvo II cu debit volumic constant, injecția de oxigen are loc prin intermediul unui ajutaj de 0,0035 mm și un regulator de presiune la o presiune constantă de 11 bar și un debit de 0,75 l/min. Presiunea parțială de oxigen (PPO) este monitorizată prin intermediul unui display rEvodream montat pe piesa bucală și
REvo (recirculator) () [Corola-website/Science/320100_a_321429]
-
a apei și funcție deodorantă. Aceste funcțiuni pot fi controlate fie cu ajutorul unei unități de control care se află pe una din părțile scaunului, fie pe perete cu transmisie fără fir. Caracteristica de bază este bidéul care constă dintr-un ajutaj care este cam de mărimea unui creion, care iese de sub colac și stropește apă. Are două poziții de bază: una pentru anus și una pentru vulvă. Prima se numește „spălat la spate”, "folosință generală" sau "curățenie de familie", iar a
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
stropește apă. Are două poziții de bază: una pentru anus și una pentru vulvă. Prima se numește „spălat la spate”, "folosință generală" sau "curățenie de familie", iar a doua se numește "spălat feminin", "curățenie feminină" sau pur și simplu „bidé”. Ajutajul nu atinge niciodată corpul celui care folosește toaleta, și anumite modele au funcțiunea ca acesta să se curețe automat înainte/după folosință. Alegerea spălatului anusului sau a vulvei se face prin apăsarea butonului respectiv pe unitatea de control. De obicei
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
atinge niciodată corpul celui care folosește toaleta, și anumite modele au funcțiunea ca acesta să se curețe automat înainte/după folosință. Alegerea spălatului anusului sau a vulvei se face prin apăsarea butonului respectiv pe unitatea de control. De obicei același ajutaj este folosit pentru ambele operațiuni, dar în poziții diferite sau/și cu apa țâșnind din găuri diferite, astfel că apa vine în unghiuri diferite pentru a nimeri punctul dorit. Anumite modele au două ajutaje, fiecare pentru câte o funcție. Mecanismul
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
unitatea de control. De obicei același ajutaj este folosit pentru ambele operațiuni, dar în poziții diferite sau/și cu apa țâșnind din găuri diferite, astfel că apa vine în unghiuri diferite pentru a nimeri punctul dorit. Anumite modele au două ajutaje, fiecare pentru câte o funcție. Mecanismul de control este totodată conectat la un senzor de presiune în colac, așa încât apa țâșnește doar atunci când cineva șede pe colac. Primele modele nu aveau această funcțiune, ceea ce făcea ca unii oameni, care apăsau
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
Prandtl s-a ocupat de mișcările supersonice și de undele de șoc care le însoțesc (conform teoriei elaborate încă din 1860 de către matematicianul Bernhard Riemann). El a inventat o metodă pentru vizualizarea oscilațiilor straturilor de aer la ieșirea dintr-un ajutaj, iar în 1908 a construit primul tunel aerodinamic din Germania. Lucrările sale teoretice și experimentale efectuate cu ajutorul acelui tunel au dus la elaborarea teoriei sale a aripii portante și au influențat considerabil dezvoltarea ulterioară a aerodinamicii pe plan mondial. După
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]