459 matches
-
începutul lumii. Frații-ostași îl apucară pe Kasser de umeri și fără vorbe îl conduseră pe scări în jos până în preajma ușii. Acolo îl opriră pentru a-i da întîietate Abatelui care, cu un gest brusc, pătrunse în sala din biserica Alambicului și se apropie apoi cu pași mari de Stin. Tânărul pierduse deja foarte mult sânge și nu mai putea să vadă nimic în jurul lui. Kasser se apropie și el și, cu glas șoptit, îl întrebă pe Abate: ― E mort? ― Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
apoi cu pași mari de Stin. Tânărul pierduse deja foarte mult sânge și nu mai putea să vadă nimic în jurul lui. Kasser se apropie și el și, cu glas șoptit, îl întrebă pe Abate: ― E mort? ― Nu încă, răspunse Radoslav. Alambicul distilează din sângele lui virușii cu care putem însămînța o altă populație de clone. În momentul acela, Kasser realiză că asista la ritualul cel mai tainic al Abației, la procesul la care visaseră timp de milenii toți cei care contestaseră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
asta înseamnă că îmi negi Favoarea istorică. Ce să înțeleg din eroismul nesăbuiților ăstora? ― Ce vrei, spionule! înțelege ce vrei, rosti Abatele pe un ton stins. Oricum nu mai contează. Fără să le mai adreseze vreun cuvânt, quintul merse spre Alambic și, scoțând la iuțeală o seringă micuță, luă probe din sângele lui Stin și apoi folosi o altă seringă în care luă din lichidul albastru care se aduna într-un flacon la baza Alambicului. ― Acum am tot ce-mi trebuie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
adreseze vreun cuvânt, quintul merse spre Alambic și, scoțând la iuțeală o seringă micuță, luă probe din sângele lui Stin și apoi folosi o altă seringă în care luă din lichidul albastru care se aduna într-un flacon la baza Alambicului. ― Acum am tot ce-mi trebuie și nu o să vă mai perturb meditația cu prezența mea. Sunt sigur că savanții de la Curtea Imperială, având sângele ăsta și virușii, vor putea lesne găsi o cale de a face legătura între ele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și ultima greșeală a quintului. Un pumnal bine ascuțit se înfipse undeva, la baza craniului, și îl făcu să cadă în brațele primei femei. O privi în față pe Maria și apoi, cu ultimele puteri, se smulse și merse până la Alambic. Căzu peste trupul lui Stin, încercînd să spună ceva. Un fir subțire de sânge se prelinse și se uni cu cel al clonei. Cu o ultimă zvâcnire, Rim își întoarse fața spre Abate. Trăsăturile sale, care până atunci nu exprimaseră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai departe menirea. El se numește Augustin Bloose și se pare că a fost frizerul detașamentului. E un om simplu, fără prea multă carte, care din cauza singurătății, leagă destul de greu propoziții. Lucrează la o invenție tainică pe care o numește Alambicul de Dumnezei, a cărei finalitate nu o cunoaște încă. Speră însă că Dumnezeu i se va arăta în vis și îl va învăța ce să facă. Augustin este un om foarte religios. Asta ar putea fi desigur de mirare pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tuns înainte de a pleca și, nu știu de ce, în loc să arunc părul acela, l-am păstrat. Dumnezeu mi-a spus că dacă îi voi putea clona vreodată pe cei O Mie de Voluntari, El mă va învăța cum să fac un Alambic cu ajutorul căruia să-i readuc la viață așa cum au fost ei înainte de a muri. Și a mai zis ceva Dumnezeu. Ceva ce nu am înțeles. Mi-a spus că atunci când vor fi șase sute șaizeci și șase de perechi de clone
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
au fost ei înainte de a muri. Și a mai zis ceva Dumnezeu. Ceva ce nu am înțeles. Mi-a spus că atunci când vor fi șase sute șaizeci și șase de perechi de clone, va veni vremea să le trezim. - Ați menționat Alambicul acela. Mie mi se pare mai degrabă un fel de piatră cioplită decât un obiect de înaltă tehnologie. - Tehnologia ne-a trădat de multe ori. Alambicul e doar un pretext care concentrează în jurul lui credința. Credința că Dumnezeu va muri
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și șase de perechi de clone, va veni vremea să le trezim. - Ați menționat Alambicul acela. Mie mi se pare mai degrabă un fel de piatră cioplită decât un obiect de înaltă tehnologie. - Tehnologia ne-a trădat de multe ori. Alambicul e doar un pretext care concentrează în jurul lui credința. Credința că Dumnezeu va muri cândva și noi va trebui să-i stăm la căpătâi. - Și când veți înființa mănăstirea? Când veți trece la recrutarea de noi adepți? - Dumnezeu mi-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sale. Asta l-a transformat în ceva neomenesc, într-un fel de quint. - Quinții nu sunt neoameni, îl contrazise Maria cu patimă. - Mă învinuiești pe mine de subiectivism și totuși nu realizezi că viața ta s-a înțepenit în Biserica Alambicului. Te încăpățînezi să retrăiești la infinit momentul acela în care fiecare am avut ceva de pierdut, rosti Abatele pe un ton trist. Radoslav se ridică cu greutate și-și așeză picioarele desculțe pe pardoseală. Răcoarea îi făcu bine. - Am să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care-i acoperea pieptul scofâlcit punga de piele și apoi ridică în dreptul ochilor săi fiola cu lichid albăstrui. - Asta este șansa noastră. - Ce ai acolo? întrebară într-un glas femeile. Abatele povesti că imediat după ce ele îl uciseseră pe Vassur, Alambicul distilase viruși din sângele lui Stin. Spre marea disperare a Abatelui însă, quintul căzuse peste corpul neînsuflețit al tânărului și sângele lor se amestecase. Pentru prima dată în istoria lui, Alambicul sintetizase viruși pornind de la doi oameni. Abatele nu se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
povesti că imediat după ce ele îl uciseseră pe Vassur, Alambicul distilase viruși din sângele lui Stin. Spre marea disperare a Abatelui însă, quintul căzuse peste corpul neînsuflețit al tânărului și sângele lor se amestecase. Pentru prima dată în istoria lui, Alambicul sintetizase viruși pornind de la doi oameni. Abatele nu se iluziona. Era foarte posibil ca lichidul acela să nu conțină germenii salvării lor. Iar dacă Alambicul funcționase, era greu de prevăzut ce anume ar fi putut face virușii din fiolă. - Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
corpul neînsuflețit al tânărului și sângele lor se amestecase. Pentru prima dată în istoria lui, Alambicul sintetizase viruși pornind de la doi oameni. Abatele nu se iluziona. Era foarte posibil ca lichidul acela să nu conțină germenii salvării lor. Iar dacă Alambicul funcționase, era greu de prevăzut ce anume ar fi putut face virușii din fiolă. - Nu înțeleg ce speri, spuse Airam, vădit impresionată de perspectivele care se deschideau. - Și totuși e simplu. Poate că Dumnezeu va face în așa fel încît
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îmbogățirea zestrei genetice a celor care împărtășesc idealurile lor. Deși mai era o soluție... Ca și cum i-ar fi citit gândurile, Barna îl întrebă. - Și chiar crezi că piatra de care ne-au vorbit informatorii este aparatul acela...? Cum îl numeau? - Alambicul de Dumnezei... - Da, alambicul ăsta... Chiar crezi că se află în oraș? Johansson aprobă mut. - Rămân totuși o sumedenie de probleme. Ce e de făcut dacă nu găsim zestrea originală a Sfântului Augustin cel Nou? Ce ne facem dacă nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
celor care împărtășesc idealurile lor. Deși mai era o soluție... Ca și cum i-ar fi citit gândurile, Barna îl întrebă. - Și chiar crezi că piatra de care ne-au vorbit informatorii este aparatul acela...? Cum îl numeau? - Alambicul de Dumnezei... - Da, alambicul ăsta... Chiar crezi că se află în oraș? Johansson aprobă mut. - Rămân totuși o sumedenie de probleme. Ce e de făcut dacă nu găsim zestrea originală a Sfântului Augustin cel Nou? Ce ne facem dacă nu reușim să folosim Alambicul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
alambicul ăsta... Chiar crezi că se află în oraș? Johansson aprobă mut. - Rămân totuși o sumedenie de probleme. Ce e de făcut dacă nu găsim zestrea originală a Sfântului Augustin cel Nou? Ce ne facem dacă nu reușim să folosim Alambicul ăla? Dar dacă...? - Te văicărești ca o babă. - Nu-i adevărat. Pun doar câteva întrebări care ar trebui să ne scutească de necazuri. - Numai certitudinile ne-ar fi putut scuti de necazuri, dar nici chiar ele nu mai au cum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
clonele. Ce vrei mai mult? - Să supraviețuim, răspunse moale Johansson. - Păi ce, te-au speriat soldățeii împăratului? Am pierdut o bătălie și gata. Și fiindcă veni vorba de Z, oare nu acolo ar fi trebuit să fim, în loc să umblăm după alambicul ăsta? Johansson surâse trist. - Bătălia aia e pierdută. Nici tu, nici eu și nici chiar cu toții împreună nu vom putea stăvili ceea ce cred eu că a deșteptat Bella acolo. Animalele alea oribile au să ne distrugă pe toți, indiferent dacă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spulberase una câte una. Îi povestise mai întîi cum avusese ocazia să interogheze un trimis al Abației care veghease odată la formarea unei Planete Agricole. Mai mult de nevoie, acesta îi povestise totul despre generațiile din Satul de Clone, despre Alambicul de Dumnezei și despre destinul mesianic pe care îl avea de fiecare dată clona Sfântului Augustin. Johansson nu-și dădea seama nici acum dacă personalitatea dublă pe care se sprijinea mintea Oksanei era aceea care o făcuse să pășească spre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cel Nou, aveau nevoie de un mântuitor, nu în sens religios desigur, ci în acela uman al definirii unui țel. După ce cuceriseră Galaxia, clonele se treziseră fără un program, stăpânind o lume despre care nu știau mare lucru. Oksana descoperise Alambicul. Iar iscoadele lui Johansson se asigurau periodic că bucata aceea imensă de piatră este încă la locul ei. Lucrurile începuseră însă să se precipite și nu mai putea risca nimic. Avea să ia de pe Terra artefactul acela de care se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dădu o palmă peste frunte și fixă sub blocul imens de piatră clemele generatorului, reușind cu mare greutate să-i ajusteze câmpul de forțe așa încît sî răstoarne lin monolitul. Barna avusese dreptate. Nu mai încăpea nici o îndoială că găsiseră Alambicul. - Am putea foarte bine să plecăm chiar acum, zise Barna pe un ton meditativ. Avem ce ne-am dorit... - În nici un caz! Trebuie să aflăm cum anume a ajuns aici și poate și alte amănunte. Crezi că l-au folosit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Mă uit ca prostul. Nici măcar nu știu ce ar trebui să văd. Afirmația aceea conținea însă mai mult miez decât ar fi putut părea pentru un spectator străin de planurile celor doi. Oksana înțelesese încă înainte de a-l întîlni pe Johansson că Alambicul nu folosea la nimic atâta vreme cât nu găseau fie și măcar o celulă care să-i fi aparținut Sfântului Augustin cel Nou sau măcar unei clone de-ale sale. Sperau însă ca în Alambic, care fusese scăldat, teoretic, timp de generații
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înainte de a-l întîlni pe Johansson că Alambicul nu folosea la nimic atâta vreme cât nu găseau fie și măcar o celulă care să-i fi aparținut Sfântului Augustin cel Nou sau măcar unei clone de-ale sale. Sperau însă ca în Alambic, care fusese scăldat, teoretic, timp de generații de sângele clonelor Sfântului Augustin cel Nou, să găsească măcar o singură celulă, un singur lanț ADN intact. La prima vedere însă, Alambicul părea o piatră oarecare, iar reproșul pe care Barna îl
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
măcar unei clone de-ale sale. Sperau însă ca în Alambic, care fusese scăldat, teoretic, timp de generații de sângele clonelor Sfântului Augustin cel Nou, să găsească măcar o singură celulă, un singur lanț ADN intact. La prima vedere însă, Alambicul părea o piatră oarecare, iar reproșul pe care Barna îl strigase tovarășului său părea mai îndreptățit ca niciodată. Încrederea că bolovanul acela putea să schimbe soarta clonelor și a Universului trebuia să aibă baze mistice. Trebuia să crezi în sens
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu păreai așa politicos. Bărbatul tăcu, înghițindu-și vorbele la vederea gestului scurt schițat de Johansson. - Noi nu suntem tâlhari. O să-ți lăsăm australul. Și nici n-o să trimitem pe cineva să-l recupereze. Luăm în schimb piatra asta mare. - Alambicul? râse bătrânul gâjâit. Vă păcăliți. Nu e bun de nimic. Nimeni n-a fost în stare să înțeleagă cum poate fi folosit. - Ce știi despre el? - L-am găsit eu însumi, la un an după ce nesăbuiții ăia au bombardat Abația
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care stăteau grămadă pe podea. - Negai. Cred că e fiul unor clone. Barna rămase cu gura căscată. Aflaseră de la călugărul prizonier că prima generație de clone, cea din sat, menită să asigure doar dezvoltarea celui care avea să sfârșească în Alambic, era formată din indivizi programați genetic să fie sterpi. Dacă tânărul acela era într-adevăr fiul unei clone, el putea reprezenta o incertitudine pe care s-ar fi putut dovedi interesant să o urmărească până la capăt. - Și ce vrei să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]