486 matches
-
și avea toate intențiile de a se odihni alături de el. Ea privi audiența cu un zâmbet mulțumit. Unde dracu’ era Ashling? Aha, acolo. Lisa dădu din cap, era timpul pentru buchet. După discursuri, petrecerea se desfășura intens. Calvin părea chiar alarmat - la New York nu se bea în felul acesta. Și unde dispăruse Jack? Jack, epuizat de atâtea strângeri de mână, găsise un scaun ascuns într-un colț și se prăbușise ușurat pe el. Pe masă se aflau câteva bucăți abandonate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se hrănesc cu Hoitaruluri, În ninsoare. Nu, le spuse. Nu pot. Trebuie să mă pregătesc pentru serviciu. Încercă să Închidă ușa, dar agenta Watson Își strecurase deja gheata În crăpătura cea mică. — Deschideți sau o sparg. Doamna Henderson o privi alarmată. — Nu poți face așa ceva, Îi spuse, strângându-și mai aproape gulerul halatului. Logan clătină din cap și scoase sintr-un buzunar interior o foaie subțire de hârtie. — Ba putem. Dar nu trebuie neapărat. Deschideți. Îi lăsă Înăuntru. Era ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
femei dezbrăcate era prins de un altul. Mobila dispăruse, nelăsând În urmă decât pereții acoperiți cu graffiti și podeaua rece de beton. Un nou tremur o cuprinse. Cum naiba de putea să fie atât de frig? Privi În jos, descoperind alarmată că fusese dezbrăcată. — Nu trebuie să-ți faci griji, micuțule, spuse Martin delicat. Un geamăt ușor, ca un plâns, veni dinăuntrul valizei și sângele lui Jackie Îngheță. Jamie McCreath era Încă În viață. Va fi nevoită să-l vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Liniștit, Împăratul își continuă drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de viața lui obișnuită. Se întoarse din nou o clipă. În spatele lui însă, și Chereas era singur. Alarmat, Împăratul se întrebă impacientat: „Unde s-or fi dus ceilalți?“. Din urmă, Chereas se apropia. Împăratul îi auzi pașii grăbiți; într-o fracțiune de secundă înțelese că, după atâtea comploturi dejucate, moartea i se cuibărise în casă. Nu avu timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
suspină: — Nu vă bateți joc de mine... Se simțea amenințat; era prea mic ca să i se spună o asemenea poveste, și încă într-un mod atât de brutal. Pe bună dreptate tatăl lui le ceruse tuturor să-și țină gura. Alarmat, Silius îl duse în fierărie și, ca să-l amuze, îi arătă un pumnal elegant, acea sica scurtă folosită în cursele întinse dușmanului. Uite, trebuie să-l ții așa... Îi întinse pumnalul; copilul apucă arma energic, cuprins brusc de o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dar ea se ridică deodată, veni lângă el, îl îmbrățișă și-i șopti cu o luciditate disperată: — E o cursă... Maștera a pus întotdeauna la cale lucrurile astea departe de Roma... Tribunul Creticus, aghiotantul fidel al lui Germanicus, o privi alarmat. Discuțiile încetară. După câteva luni, mulți romani - și, în viitor, mulți istorici importanți - aveau să gândească la fel ca Agrippina. În acea seară însă, cuvintele ei păreau doar un strigăt de spaimă irațională. Gajus, care asculta, în vreme ce frații săi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ani, înalt și mândru, evident puternic, care se apropie de scări de parcă ar fi vrut să le cucerească și apoi le luă cu asalt treaptă cu treaptă, neobosit, în ciuda greutății și a vârstei. Funcționarii își șopteau unul altuia, pe jumătate alarmați, pe jumătate iritați: „Legatus-ul din Syria“ - iar cineva se duse repede să-l înștiințeze pe Germanicus. Bărbatul nu se uită la nimeni și trecu mai departe; Gajus și-l aminti pentru a doua oară - cu aceeași neliniște - pe senatorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și tatălui tău i-ar fi plăcut. Gajus străbătu oarecum nesigur parcul imens, trecu de hipodrom și de mirosul familiar al grajdurilor și ajunse la o clădire mare cu trei niveluri, în vechiul stil preaugustinian, cu ziduri de cărămidă. Descoperi alarmat că acolo se afla un grup de pretorieni. Se apropie precaut; nimeni nu-l opri să intre. Făcu câțiva pași în atrium și văzu cum îi vin în întâmpinare cinci tineri, evident străini. Nu-l recunoscu pe nici unul, dar observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aprobă din instinct; soții, cărora li s-a interzis frecventarea palatelor imperiale, au îndurat, dar nu au iertat. În toate acestea, chiar și cei mai pacifici senatori percepură un semnal politic exploziv. „Toate se schimbă“, spuseră - populares bucuroși, iar optimates alarmați. Cel mai tare s-a impacientat puternicul senator Junius Silanus, care, deși fiica sa murise de multă vreme, pretindea să exercite asupra tânărului Împărat un soi de tutelă maiestuoasă și incomodă. „Te știu de când erai copil“, îi amintea cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Roma trebuie să se audă toate. Și Julius Caesar a înțeles că era nevoie de o reformă. Și a făcut-o. Ei stăteau în fața lui. Macro îl privea cu o uimire obtuză, iar inteligentul Callistus tăcea, cuprins de o neîncredere alarmată. Tânărul Împărat, care nu avea alți oameni cu care să se consulte, fu dezamăgit. Deodată Sertorius Macro izbucni: — E un risc enorm. Șase sute de senatori s-ar revolta. De la o zi la alta, ți-ai face șase sute de dușmani. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
primite cu entuziasm de tineri - strălucitoarea eleganță orientală, pieptănăturile, pliseurile, transparențele, colierele și brățările, cingătorile subțiri, perucile. Pe somptuoasele tunici, hlamide, mantii, perdele, perne sau sandale străluceau sutele de culori ale vopsitoriilor din Pelusium și Bouthos. Senatorii descoperiră uluiți și alarmați că, în particular, Împăratul purta tunici în stil grecesc, lungi și înguste, cu mâneci largi care ajungeau până la încheieturi, iar la Roma, cine știe de ce, aceste plăceri erau considerate deplasate, chiar și pe timp de iarnă. Și mai rău fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pleoapele larg deschise. Dar senatorul Asiaticus - după ce colegii săi, cu o copleșitoare majoritate oficială și murmure de rebeliune tainică, aprobaseră respectivele proiecte imperiale - spusese: „Nu poate continua așa. Fărâmițăm imperiul ca pe un miel care trebuie prăjit pe jar“. Opoziția alarmată și surdă a grupului de optimates era tot mai puternică. „Și Marcus Antonius dăruia bucăți din provinciile imperiale“, zicea batjocoritor Asiaticus. „Dar, cel puțin, era primit în patul unei curtezane faraonice. În locul lui, poate că nici eu n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
colo și Împacheta mereu. — Ce-i cu tine? am Întrebat-o. În loc să te bucuri că vine Anul Nou și acum pleci cu Doru al tău pe munte... — Da, mă bucur... E călătoria noastră de adio. — Cum așa? m-am prefăcut alarmată. Dintr-odată? Ce s-a petrecut Între voi, că doar vă iubeați, măi, oameni buni! Stai jos și ascultă! Brusc, s-a oprit și m-a privit țintă. Era ceva neobișnuit la ea să fie atât de concentrată asupra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să observe prezența fetiței. Ah, ăsta e doar felul ei de a-ți arăta că te place, gânguri Stella, nefăcând nici un efort să-l gonească pe câine, care Încă o mai zgâria pe fetiță cu labele. A trebuit să intervină alarmată mama fetiței, să ridice cățelul, să i-l dea În brațe Stellei și să-i sugereze că poate acesta avea nevoie să fie plimbat. În timp ce Stella, chiar dacă Îi fusese rănit orgoliul, continua să zâmbească Încercând să n-o arate, Chanel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
poate scăpa de sentimentul ridicolului care o asaltează. Se simte ridicolă! — Dar nu înțeleg... Nu, nici eu nu înțeleg; dar asta e, se simte ridicolă. Și face asemenea lucruri, încât mă tem pentru... intrus... sau intrusă. Dom’le! - exclamă Augusto alarmat. — Nu, nu, Augusto, nu, nu! Nu ne-am pierdut simțul moral, iar Elena, care e, după cum știi, profund religioasă, se supune, fie și scrâșnind din dinți, voii Providenței și se resemnează să fie mamă. Și va fi o mamă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce i-a spus sălbaticul ăla de Martín Rubio bietului don Emeterio la câteva zile după ce acesta a rămas văduv? — Nu, cred că n-am auzit. — Păi să vezi; a fost când cu epidemia aia, știi doar. Toată lumea era foarte alarmată, pe mine nu m-ați lăsat să ies din casă câteva zile bune și mă puneați să beau apă fiartă. Toți fugeau unii de alții și dacă-l vedeai pe cineva în doliu, parcă ar fi fost ciumat. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
discursuri patriotice reglementare în prezența lui și-a celorlalți soldați. Bietul căpitan nu-și putea dezlipi ochii de la ochii și de la gura istețului băiat, spionându-i mimica, ceea ce nu-l împiedica să nimerească altceva decât locurile comune ale discursului, până când, alarmat și speriat, nemaistăpânindu-se, i se adresă soldatului, zicându-i: „Ce, zâmbești?“, iar tânărul: „Nu, domnule căpitan, nu zâmbesc“, la care celălalt: „Ba da, pe dinăuntru!“ Așa cum tot aici, la frontieră, m-am putut edifica despre perversitatea radicală a politicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un număr acolo. Copiii au memoria scurtă. Și unii adulți, din fericire. — Am fost la doctor. Îmi dezlegam șireturile și îmi țineam privirea în jos în timp ce vorbeam. Asta era o afirmație, nu o invitație la discuție. —Ești bine? Vocea ei alarmată urcă o jumătate de octavă. —Sunt bine. Este o operație pe care mi-am dorit-o. O simțeam în spatele meu, stând de partea cealaltă a patului, așteptând. În locul ei, aș fi știut la ce să mă aștept, dar nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
subliniezi defectele? Oricând, cu plăcere. Deci ce planuri ai? m-a întrebat el. I-am explicat ce făcusem de dimineață pe internet. — Sper să mai fac rost de niște proiecte, să-mi mai fac niște cunoștințe în domeniu. Kieran părea alarmat. — Asta înseamnă că n-o să ne mai ajuți? Păi, eu vă voi ajuta oricând dacă mă lasă Mark... Mi-am ridicat palmele a neputință, sperând că va înțelege că lucrurile nu vor mai fi la fel de clare ca în trecut. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Hazzard - fără sânii imenși însă. A trebuit să împrumut haine de la prietenele mele ca să arăt cum se presupune că arată o femeie normală. M-am ridicat brusc când am simțit telefonul vibrând lângă picior. Ed s-a ridicat și el alarmat. S-a întâmplat ceva? întrebă el. — Nu, nimic. E doar telefonul. Nu sunt obișnuită cu el. Cu colțul ochiului le-am văzut pe Maria și Lisa gesticulând animate spre mine. M-am holbat la telefon. Mesajul era simplu: TACI. ÎNTREABĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
știa că, pe o vreme așa de frumoasă, am venit pe jos până acasă. Dar când am deschis ușa, l-am găsit stând pe canapeaua mea, adică, a noastră, privindu-și fix mâinile. A pățit ceva tatăl tău? am întrebat alarmată. Nu, e bine. Nu mă privi. —A venit și a plecat. Poate era obosit. Nici unul dintre noi nu dormise bine. Am primit proiectul, i-am spus eu așezându-mă lângă el. Ah, și am fost și la farmacie. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
iau ceva. Păstrez chestiile mai puternice pentru când mergem la culcare altfel o să te deranjez toată noaptea cu tușitul și fornăitul. Poate că mi-ar plăcea să mă deranjezi. L-am plesnit ușurel peste mână, dar am sărit în sus alarmată când mi-a sunat mobilul. Pe ecran îmi apărea numele lui Mark. Dacă aș fi gândit mai clar, aș fi închis dând vina mai târziu pe legătura proastă. Dar creierul meu era vraiște, așa că am răspuns fără să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
În realitate Îndrăgostiți unul de celălalt. În scena culminantă, care se desfășura, cu efectul cuvenit, În penumbra din interiorul Domului Într-o zi umedă de toamnă, Își mărturiseau adevăratele sentimente și puneau bazele unei legături stabile. Henry citi povestirea destul de alarmat, recunoscând nu doar fațete ale sale și ale lui Constance În personaje, ci fraze Întregi din conversațiile lor. Dar, pe măsură ce timpul trecea și nici una dintre cunoștințele sale nu părea să facă legătura Între povestire și el ( Își acoperise bine urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
similare din fundul sălii. Unii dintre cei așezați În staluri sau În lojele de jos se uitară În sus, sau peste umăr, dezaprobator, și câțiva șuierară câte un șșșșș! fără prea mult efect. Elizabeth Robins și Florence Bell schimbau priviri alarmate. Atmosfera din teatru devenea urâtă.] „- Gertrude, ceea ce simți pentru mine e iubire sau doar milă? — E iubire, Robert. Iubire și numai iubire. Pentru amândoi, Începe o viață nouă.“ În timp ce cortina se lăsa, sări În picioare și ieși În grabă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Norman ciocăni una din ele cu degetul. Erau din material plastic și surprinzător de ușoare. Observă că pe una din plăcuțele de identificare fusese imprimat „JOHNSON“. — Va trebui să purtăm astea? — Da, răspunse Barnes. — Înseamnă că vom ieși? spuse Norman alarmat. — În cele din urmă, da. Dar acum nu-ți face griji. Vă mai este frig? Le era. Barnes le dădu să Îmbrace niște costume strânse pe corp, dintr-un poliester lipicios de culoare albastră. Ted se Încruntă. — Nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]